983 matches
-
noi trebuie să mergem înaintea Marelui Preot, Domnul Isus Hristos și să-l rugăm să ne cerceteze, și să vadă dacă suntem pe calea cea rea și să ne pună pe calea cea bună, indiferent cât ne-ar costă. Dacă ne împietrim și nu acceptăm verdictul Lui, dacă atunci când păcătuim prin vorbirea de rău ne ascundem și căutăm să acoperim râul care este în noi și prin care le pângărim hainele sfinte ale celorlalți frați, sfârșim prin a fi părăsit de marele
COMORI ASCUNSE IN TORA de IOAN PEIA în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367093_a_368422]
-
pe plajă, uitați-vă dacă aveți totul în ea ca să nu mă faceți apoi și hoață și plecați de aici vă rog, dacă credeți că eu mint! Între timp Desire se așezase distrusă și epuizată pe marginea bărcii și privea împietrită în gol, strângând în brațe geanta în neștire suspinând cu greu, cu lacrimile ce curgeau în voie prelingându-i- pe buzele crăpate și pe obrajii învinețiți. Anca, în ciuda supărării ce i-o provocase cu vorbele-i necugetate, simțea că i se
PETRECERE NEFASTĂ (3) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368497_a_369826]
-
Pe alba lumii catifea, Topindu-ne plăcut, sfios... Suntem oameni de zăpadă Suntem oameni de zăpadă, Într-o lume de nebuni, Scoși cu forța la paradă, Ale morții legiuni... Suntem oameni de zăpadă, Un convoi funest, stingher, O fatidică cireadă Împietrind în mers de ger. Suntem oameni de zăpadă Într-un nesfârșit ghetou Strânși pentru apel grămadă Fără șapcă și mantou. Suntem oameni de zăpadă Într-un lagăr ucigaș Așteptând în frig la coadă Rația de arpacaș. Suntem oameni de zăpadă
GRUPAL LIRIC DE IARNĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363743_a_365072]
-
cer, Apoi mă prăbușesc și cerurile pier. Îmi vine să alerg ca fluxul către țărm Și mă retrag slăbită, când în reflux adorm. Și mă trezesc mai vie ca viața-n care cânt, O rădăcină-adâncă cu ramurile-n vânt. Îmi împietrește seva ce-adapă-nmuguriri, Se veștejesc și frunze și roșii trandafiri. De ce nu mă culegi, din starea mea de chin? Nu vezi că astăzi plec și mâine iarăși vin? Nu îmi găsesc un loc unde să nu mai știu Că sunt sau
CAMELEONICĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364744_a_366073]
-
afirm că mă încadrez strict într-o cunoaștere filosofică. Pot aminti doar cuvintele lui Constantin Noica pentru ca m-au obsedat multă vreme: “Dacă iubiți poezia sau muzica, pierderile, creșterile, curgerile, dacă vă plac geometria și rigoarea fără să vi se împietrească inima, dacă sunteți în stare de un dram de nebunie și un munte de măsură, veți întâlni filosofia.” Și cred că am întâlnit-o și nu am ocolit-o. Dar este doar o întâlnire! Metafizica născută din mirare în fața rânduirii
CAND IZBANDA PREAPLINULUI DE DRAGOSTE DA CA ROADA BINELE SI RAUL de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349609_a_350938]
-
câteva clipe am avut o imagine complet bizară, despre a cărei proveniență nu aș putea da nicio explicație. Mi se părea că scoate fum pe nări și chiar pe urechi, fără a avea, evident, vreo țigară. Am rămas pe loc, împietrit de această imagine halucinantă. ”Vă simțiți bine?”, mă întrebă, politicoasă. Da, nu-i nimic”, i-am răspuns, încurcat. Am o ușoară amețeală, asta-i tot”, am continuat și i-am comunicat numărul de telefon, apoi i-am înmânat suma cerută
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
s-a întors Ora interzisă de teamă s-a întunecat ÎNMULȚIREA MORȚII Mâine voi muri din nou În același mod În același moment Când soarele ca o creastă de cocoș însângerat Printre valurile mării în Tivar Ochii mi se vor împietri Ca niște inscripții tibetane în piatră Și nimic nu se va schimba În itinerariile zilelor Frica din nou se va apropia în mod șiret Ca un crocodil prin apele tulburi Ale imaginilor mele Până într-un moment al adevărului rostit
MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1243 din 27 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350469_a_351798]
-
La ce bun? La ce folos? Cui folosește cu adevărat toate acestea?!... Făcând și săvârșind noi toate acestea uităm, de fapt, că „defilăm separat și pierdem în comun”, că în fond, ne dezumanizăm ca persoane, ne răcim sufletele și ne împietrim inimile și „atunci când nu va mai fi cărare de la un vecin la altul se apropie sfârșitul” ... Și, deci, pentru ce toate acestea, când am putea trăi în pace, bună înțelegere, armonie socială, bună conviețuire și autentică înțelegere unii cu alții
DREPT LA REPLICĂ. CE AVEM NOI A PIERDE SAU CE AVEM A CÂŞTIGA?!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348586_a_349915]
-
s-a întors Ora interzisă de teamă s-a întunecat ÎNMULȚIREA MORȚII Mâine voi muri din nou În același mod În același moment Când soarele ca o creastă de cocoș însângerat Printre valurile mării în Tivar Ochii mi se vor împietri Ca niște inscripții tibetane în piatră Și nimic nu se va schimba În itinerariile zilelor Frica din nou se va apropia în mod șiret Ca un crocodil prin apele tulburi Ale imaginilor mele Până într-un moment al adevărului rostit
POEZIE ALBANEZĂ MILAZIM KRASNIQI (ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI) de BAKI YMERI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349307_a_350636]
-
acele și le lasă să tremure uitate în metaforele vântului la amiază îmi cânți dimineața îmi cânți noaptea mă părăsești ostenită te simt iubire ca un izvor de bucurie atunci când rostesc Numele Domnului parcurg pașii până la tine privind rădăcinile aproape împietrite de sub tălpile oamenilor când te ating cu lacrima privirii prind câte o fibră din care știu că mâini luminoase deschid ferestrele spre El și îi sărut geometria atunci simt teamă spune-mi tu iubire aspră unde să mă duc unde
TE ASCUND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349356_a_350685]
-
dezvăluie ascunzătoarea cu bani. E posibil ca hoașca să aibă aur și argint sau chiar bijuterii de valoare. Tu cotrobăi după indicațiile sale, în timp ce eu o strâng de gât, să nu urle sau să facă vreo vrajă și să ne împietrească. - Ptiu!... Apoi? - Apoi îi mulțumesc frumos pentru colaborare și dintr-o smucitură îi sucesc gâtul și pe-aci ți-e drumul! Între timp va răsări luna și vom ajunge cu ușurință pe colină, la fete. Se strecurară tiptil până la pridvor
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
timp să ridic obloanele să să le așez de-a curmezișul cerului pe unde păstoresc insomniile cu pretenții pe sub roțile lui se cânta karaoke poartă frac numai la zile speciale cunosc acest truc îl respect de secole bune adun undele împietrite într-un sac se colorează instantaneu atunci știu că a mai rămas ceva din ultimul copac doborât mă faci să râd cum să scriu cu ambele suflete doar unul se pricepe să închine cu tine albul fiecare colonie de fiori
TRĂSNETUL CU DOUĂ ROŢI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349957_a_351286]
-
Toate Articolele Autorului Viața zilnic mai îngustă Oamenii la caracter, mai mici Nici nu mai visează, nici Nu și-o mai doresc augustă A murit în noi iubirea Și-am păstrat pentru stindarde Pofta cărnii care arde Că ni se-mpietrește firea Zadarnic stau copacii în picioare Când rădăcinile refuză Aplecarea lor obtuză Că nu mai au nici rod, nici floare Ne închinăm la cele joase Și alergăm după avere Confortul tot mai multe cere În budoare de mătase Dar ce
VIAŢĂ ÎNGUSTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361804_a_363133]
-
piatră, că e greu Să fii pe lume Dumnezeu. Să vrei să faci din pietre, Rai. Fară să știi, fără să ai. Iertare, piatră, că nu știu Să fac din pietre, suflet viu - Că și credința de pietrar, Mi-a împietrit în buzunar. Iertare, piatră, că rămân Doar cioplitorul tău păgân, Care, visându-te la chip, Te-a făcut, piatra mea, nisip. Te rog, iertat, sau neiertat, Din tot pietrișul meu damnat, Învață tu, măcar puțin, Copiii pietrelor ce vin, Fără
RUGĂCIUNEA A TREIA, ÎN DA MAJOR – A PIETREI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361841_a_363170]
-
Toate Articolele Autorului Blândă luminare Și stea căzătoare Celesta minune Mulți stau să se-adune Sub frumoasa-ti rază Ce e ca o oază Plină de iubire Și zile senine Pentru suflete rănite Ce credeau că sunt menite Să fie-mpietrite Pe veci sângerânde Să nu știe unde E lumină care Le-aduce scăpare. A omenirii speranța Femeia e viața Ea e totul pe pamant Și-i un dar prea sfânt. Mărită crăiasa Ce-ți aduce-n casă Parfum de migdale
FEMEIA de ANGHELUŢĂ LUPU în ediţia nr. 377 din 12 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361928_a_363257]
-
parada narcisiacă a seducțiilor. Chipul mândriei este mânia întru asemănare cu ura. Marama tristeții picură gustul cenușiu al delăsării, prelingându-se într-o bolboroseală abisală a uitării. Astfel, ne răstignim curiozitatea, uimirea, fiorul, mirarea, dorul, recunoștința și bucuria. Inima se împietrește și peste ea se așterne dunele disperării cu platitudinea și vidul iluziilor și amăgirilor. Dacă avem noroc spaima poate cuibări în noi frica de Dumnezeu- ca început al înțelepciunii, al venirii de la firesc la suprafiresc. Această salvare din naufragiul pulberii
CALEA CĂTRE DUMNEZEU SAU DRUMUL ÎNSPRE SINE? (2) CHRISTOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362003_a_363332]
-
stă cu mâna întinsă, îl observ, nu are importanță cât de mulți sau de puțini bani am în buzunar, dar trec fără să-l miluiesc cu ceva. Și iarăși te rog să mă crezi domnu' Sebastian, simt cum mi se împietrește inima, așa la modul propriu. Și cred, sunt convins, că oricine face ca mine, simte și el asemenea. Nu se poate altfel! Și mai departe încerc să fac legătura cu îndemnul: Cine dă celui ce n-are, Mie Îmi dă
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET (26) de ION UNTARU în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365818_a_367147]
-
neîncetată printre ființele nevinovate ale naturii, să crească, să înfrumusețeze pădurile, să proslăvească numele Creatorului prin trilurile lor măiestrite! Localnicii acestor ținuturi știu că vara este rostul să se îngrijească de tot ce e nevoie pentru o iarnă lungă și împietrită de ger, să adune lemne de foc, să cosească fân și otavă pentru animale, să culeagă de prin poienile pădurilor hribi și gălbiori tăiați și uscați, apoi puși în cămară, să culeagă afine și zmeură de prin luminișurile pădurilor, să
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
nr. 1517 din 25 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Nu pot să te privesc ridicându-te-n aer precum ecoul din hăul imens, mâinile mele se ridică spre cer și fac semne cu câte un deget pe rând până se împietresc. Soarele scoate un ochi printre nori și lăcrimează câteva picături de ploaie pe obrazul supt al câmpiei. Sărbătoarea înălțării curge în sus, eroii necunoscuți se mișcă sub pământ își dau încă odată suflul în rădăcini, un fulger despică arcul orizontului
SĂRBĂTOAREA ÎNĂLŢĂRII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366003_a_367332]
-
lăcaș pentru aprins lumânări, nu arde nici o candelă... Nimeni nu a ridicat măcar o mână de grâu fiert pentru cel născut să lumineze Neamul său... M-am apropiat să fac măcar o poză, spre neschimbare... Și sufletul mi s-a împietrit... Așa cum dă mărturie poza, la Putna de ziua sa, bădița Eminescu plângea... La întoarcere, în prima așezare, vedem un grup de copii încolonați. Am zâmbit. Pe moment am crezut că sunt invitați să-și cinstească Poetul națiunii... Dar ei se
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
cea mai mare prostie posibilă. Va descoperi însă, de-a lungul stagiului militar, că în armată prostia nu are limite. - Grupa a treia !... Moare comandantul ! - Săpați o groapă !... Cele spuse de soldatul Bert au picat ca un trăznet asupra tuturor, împietrindu-i. Se vrusese a fi doar o sugestie dar era infinit mai mult decât atât. Era o răbufnire de indignare și revoltă, de neacceptare a înjosirii semenului său, știind prea bine ce va avea să urmeze. - Cum adică să-mi
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
bolnavă-mi bate în fereastră, De tine, iată, cerul s-a aprins, Psalmodiind iubirile, învins Nu e nici timpul, nici risipă noastră... Din ce in ce ne e tot mai putina Umbră în care taine vor să-ngroape Furtuni neghioabe. Împietrită-n pleoape Golgotă nouă mi-e a Ta lumină! Blestemul clipei cine să ni-l poarte? Călcam sfioși norocul efemer, Nu-nțelegeam că toate-n lume pier... Și nu știam că e un nimb și-n Moarte! În noaptea nopții
GOLGOTĂ NOUĂ de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365544_a_366873]
-
rostite ca un ecou din muntele geamăn. Mi-e foame de încă o iarnă, ca să îmbrac tristețe(a) în alb, știind că pentru o zi mă transform în întuneric. Cu siguranță, eu cred și, într-un dar însuflețit, vreau să împietresc uitarea în formă de stea. Lovesc într-un gong, suspendat între albastru și alb, și accept austeritatea asumată, (de)numită ne(bună). Prin puterea cuvintelor topesc trădarea turmei și pariez pe pronosticul privighetorii, gândind, și în acest an, că la
NU MAI ESTE UN JOC SAU ”PARCURGEREA DRUMULUI DE LA INOCENTUL JOC LA MATURITATEA POETICĂ” PREFAŢĂ DE GHEORGHE A. STROIA de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365138_a_366467]
-
ne pare pentru ce n-am trăit... Avea același chip frumos, doar alungit acum nefiresc și luminat de calviție. Ochii, nemaiavând putere, răzbăteau la mine prin sticla unor ochelari. Rictusul din dreapta gurii ce conferea cândva mult șarm obrazului se adâncise, împietrind acum figura. Și gâtul i se subțiase, încât l-ai fi bănuit neînstare să-i poarte capul. Zâmbea larg, fericit de revedere, mlădiindu-și cătarea admirativ spre mine. Nu m-abținui: -Cât de frumoasă zici în tine că m-am
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]
-
omul cel nou făcut după asemănarea lui Iisus Hristos (cf. Efeseni 4, 24). Schimbarea începe la botez, dar trebuie să continue cu consecvență toată viața. Se întâmplă însă că după botez, cei mai mulți apucăm pe căi greșite, astfel încât inima ni se împietrește și nu mai este sensibilă la harul lui Dumnezeu cu care nu mai colaborăm. Dacă ne trezim din rătăcire, trebuie să alergăm la Biserică, să cerem ajutorul preotului și al semenilor și să încercăm să ne (re)integrăm definitiv în
DESPRE SFANTA EUHARISTIE IN TRADITIA ORTODOXA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364738_a_366067]