943 matches
-
-l atinge. Scoase capul pe fereastră, iar când se întoarse, ochii lor se întâlniră. Se priveau pătrunși de secrete. Ai ei erau de dorinți, ai lui de curiozitate. Această tânără răscolitoare putea să pună pe jar orice inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
CRED CĂ MAI EXISTĂ IUBIRE Autor: Ana Maria Bocai Publicat în: Ediția nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Din sărăcie sufletească nu se naște nimic, Cuvântul își pierde esența, Răsună gol, lipsit de sens, Într-o lume împietrită , Lumea oamenilor fără suflet. De ce să îmi spui “iubito” Dacă sufletul tău , atât cât mai ai , e arid Și orice sămânță de sentiment Piere înainte să încolțească ? Din inimă Ți-am trimis o ploaie de iubire, Credeam că asta aștepți
EU CRED CĂ MAI EXISTĂ IUBIRE de ANA MARIA BOCAI în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349821_a_351150]
-
te privesc, sufletu-mi tremură, o frunză, mă tem de ceasul ce aduce semn de infinit, de bratele-mi întinse, destinul o să te-ascunză, rămâne-voi pe lume ramul tău rupt, nedefinit. Oglinda mamei Alunecă pașii pe drumul colbăit cu-mpietrite buze,palid pe cărare, mi-nghite satul mersul cadențat în care copilăresc amintirile. Pe prispă casei te zăresc visând La piept, ții mâinile împreunate-n amintirea unui legănat de prunc. Pe unde, pentru cine visezi, mamă? E dorul necuprins. Atâtea
BUCHET PENTRU MAMA... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350050_a_351379]
-
și ... mă topesc după ei fără să spun nimănui nimic, dar nu mai pot, revino-ți, hai la o viață normală scumpul meu frate. Îl urmăream tăcut și indiferent la vorbele pe care încerca să mi le pătrundă în inima împietrită. Ochii mei strălucitori în întuneric îl săgetau și, acest fapt se întâmpla de vreo două zile încoace, pentru că până atunci abia îl așteptam să vină. Privirile noastre s-au întrepătruns, eu am rupt clipele de tăcere zicându-i: Vino mai
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
că cei pe care eu îi credeam prieteni erau de fapt unelte nefaste ale răului. Ușa s-a deschis și în dreptul intrării de la sufragerie unde, toți cei de acolo eram goi și împreunați în diferite poziții bizare, fratele meu rămase împietrit. Eu nici nu l-am observat pentru că eram concentrat asupra actului sexual pe care îl pusesem în aplicare cu puțin înainte de sosirea lui. A aprins lumina și a rămas împietrit la ceea ce putea să vadă. L-am văzut, m-am
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
goi și împreunați în diferite poziții bizare, fratele meu rămase împietrit. Eu nici nu l-am observat pentru că eram concentrat asupra actului sexual pe care îl pusesem în aplicare cu puțin înainte de sosirea lui. A aprins lumina și a rămas împietrit la ceea ce putea să vadă. L-am văzut, m-am desprins de cea cu care mă bucuram și m-am apropiat de el, zicându-i: alegeți, aici ne veselim. Este fratele meu, m-am întors către cei din cameră, după
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
lui, dar parcă nu era ea; jovialitatea ei, cheful ei de viață, râsul ei molipsitor și uneori deranjant de tare se ascundeau după un un chip răvășit de disperare. - Ai vorbit cu doctorul, nu-i așa? Tânăra avea o privire împietrită. Lacrimile au izbucnit, durerea surdă care-i sfâșia sufletul revărsându-se ca un vulcan. - Ce să fac, ce ne facem dacă... cum mă voi descurca? O strânse cu putere la pieptul lui. Nu mai știa de cât timp stă așa
CE SUNTEM? de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1258 din 11 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365862_a_367191]
-
suspinul regretelor și-al unui timp întârziat între cioburi de clepsidră și vise opace restaurator de gânduri pierdute între cer și pământ udată de roua nocturnă a gingășiei rătăcite pe care zadarnic o caut în hăuri de nori în stele împietrite și mă mai caut pe mine în sclipiri de noroi dar aflu că sunt un rebut un tren pierdut 16.01.2014 Referință Bibliografică: REBUT / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1113, Anul IV, 17 ianuarie 2014. Drepturi
REBUT de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365872_a_367201]
-
reacție, cu a celor strânși în holul clădirii noi a Academiei de Studii Economice, atunci când s-a văzut într-o oglindă. Chiar și până să ajungă aici, în autobuz avusese senzația că, după ce era reperat, privirea celor în cauză devenea împietrită.Nimeni nu avea starea de a pune întrebări, acestea puteau fi doar mute și își găseau deîndată răspunsurile în obida din sufletul fiecăruia. Efectiv nu s-a recunoscut. Hainele, părul, fața toată, cu excepția ochilor, păreau cimentate, îmbibate fiind cu praful
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
ciudată o întrebase zeflemitor „Ce faci, iar te ocupi de farmece ?! Luată prin surpridere, a reacționat ca fiind electrocutată. Au urmat rugăminți ca nu cumva să fie dată în vileag, mai ales în fața soțului, obținând promisiunea. * El, Albert, a rămas împietrit imediat ce a rostit, la adresa Ericăi, vorbe ce nu le-ar fi putut rosti niciodată : „vierme ce ești! ”. Se aflau în apartamentul Aureliei, aliata lor și doar se îndepărtase puțin pentru a o privi contemplativ. Doar împietrirea și bâiguielile, de după împietrire
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
-l atinge. Scoase capul pe fereastră, iar când se întoarse, ochii lor se întâlniră. Se priveau pătrunși de secrete. Ai ei erau de dorinți, ai lui de curiozitate. Această tânără răscolitoare putea să pună pe jar orice inimă, oricât de împietrită ar fi fost ea. Tânărul era proaspăt bărbierit, cu un ten fin, mirosind plăcut a lavandă. Părul era îngrijit pieptănat, la început cu o cărare laterală, când a intrat în compartiment, acum, din cauza curentului, răvășit și învolburat. Purta, pe lângă bluza
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IX CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364831_a_366160]
-
dătător de viață de unde voi da drumul adevărului și iubirii. Cu ele oamenii ar trăi altfel, ar relua viața de la capăt și crezând în vorbele Tale ar oferi copiilor iubirea și vârstnicilor bucuria înțelepcinii și fericirii. Unde sunt acum chemările împietrite ale căldurii de suflet cu care mamele noastre ne creșteau odată? Unde sunt azi înțelepții lumii care să preschimbe ura și dispețul în gânduri de bine și fapte dăruitoare? Unde sunt zâmbetul fratelui și sărutul speranței? Dă-mi Doamne anii
RUGA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366352_a_367681]
-
cele aduse spre vânzare prin grija partidului. Trenul lui va pleca ceva mai târziu față de ora programată. Linia de la care trebuie să plece este blocată de sosirea unui tren cu o întârziere considerabilă. Din trenul abia sosit, călători cu fețe împietrite se îndreaptă grăbiți, într-o tăcere nefirească, spre ieșirile din gară. Până și celor câțiva copii, coborâți din tren, pare să le fi pierit graiul. Albert, cu mintea în căutarea a ceva care să-i sugereze un pic de viață
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
Zidul Plângerii noastre singura scenă din viață/ în care te simți tu însuți/ spatele la public cu degetele răsfirate, plângând/ cu inima pe zidul de granit/ te rogi pentru copiii tăi, poporul tău/ când lume-ți pare surdă..../ și zidul împietrit îți dă/ speranță/ îl părăsești, încet, cu fața spre el/ simțindu-i încă energia/ te întorci apoi spre cei care te-au rănit, ne-au rănit/ și încerci din nou să-nfrunți/ legea junglei noastre./ Ierusalimul meu, redă-mă...” (Noaptea
CELE OPT NOTE ALE GAMEI de GRETE TARTLER în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366122_a_367451]
-
Când binele, mila, ajutorul stau în cătușe, se mai poate mișca din loc țara aceasta înfrânată de sărăcie și descurajare?! De fapt, se dorește ca țara să fie urnită din groapa în care a căzut? Într-o societate cu sentimente împietrite, pentru ce vină execută pedeapsa un condamnat cu sentimente umane? Ce jocuri cifrate încarcă pedeapsa lui Gigi Becali atât de greu încât nu se mai ține cont că de bunătatea lui depinde licărirea unei ultime raze de speranță, pentru mulți
GIGI BECALI. CEI CARE NU SE POT SALVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361686_a_363015]
-
umane, o cât de vagă speranță. Contrariul nu e nepermis în universul uman, el există atunci când un medic e sărăcit de luminozitatea interioară a iubirii, atunci când iubirea nu se asociază profesionalului iscusit. Oricât de profesionist, științific și novator, medicul rămâne împietrit profund în încercări care nu spun nimic, de a face bine oamenilor, asemeni unei mașini surde și oarbe. Mașina nu te vede, nu te ascultă, nu te aude, nu îți vorbește. Fără afectivitate, fără a atinge bolnavul sufletește, sau fizic
UN MEDIC AL UMANULUI ŞI ADORABILULUI OMENESC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352338_a_353667]
-
Rasfrangere > SUNT... Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1013 din 09 octombrie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt lacrimă pierdută din ochiul norilor târzii căzută brutal în ecoul timpului. Sunt rouă-așternută în sufletul munților, regi milenari purtați falnic pe catafalcul împietrit al nemuririi. Sunt întrebare și sunt mirare, sunt... vânt. Referință Bibliografică: SUNT... / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1013, Anul III, 09 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Daniela Tiger : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SUNT... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1013 din 09 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352394_a_353723]
-
au venit gândurile negre? Sunt încă în putere, Hades mai are de așteptat, cu toate bogățiile lui. Mă gândesc la Doamna, a apărut într-un moment în care sufletul tânjea după hrană, tânjea după iubire, dorea o resuscitare a inimii împietrite. Nesomnul, visările cu ochii închiși la o ființă pe care nu am văzut-o, dar pe care o simt cuibărită în inima mea, îmi dă o stare de bine. Sunt vesel și trist în veselia mea, îmi place că mănânc
IUBIREA PENTRU... de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350630_a_351959]
-
languros. Mă atingea mereu, cu tot corpul, subtil și provocator în același timp, mutându-se mereu de pe un picior pe altul, sprijinindu-și mâna stângă pe umărul meu. Era imposibil să nu fi simțit, în cursul acestor mișcări, umflătura mea împietrită, ce-i împungea nesățioasă coapsele. Genunchii îmi tremurau de poftă și emoție, mi se uscaseră buzele și sărutarea parcă zgârâia, în loc să mângâie sânii ei frumoși. Mâna îmi alunecă pe umerii rotunzi, apoi coborî pe fese, frământându-le ușor. „Trebuie să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
scârțâie roata Urechea lui așterne tăcerea sub nea, Sănile trag după ele gloata De constelații până apune ultima stea. Atunci ies din cimitire străbunii Să mai dea sfaturi celor grăbiți, Însă sub privirea de gheață a lunii Rămân în cruci împietriți. Alunecă sănile pe vise de zăpadă Când timpul așterne tăcerea sub nea, Doar el a rămas în ogradă Și lacrima ce picură din stea. Undeva în adâncuri decantează vinul via De culoarea obrazului rușinatelor fecioare, Sub zăpezi,încă,mai germinează
GERMINAŢIA DE SUB ZĂPADĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351409_a_352738]
-
în voi “trecând peste ale vieții pârleazuri. “Lepădarea de lume înseamnă lepădarea de patimile lumii, Nu de lume ca creație a lui Dumnezeu” din taina humii. “Căci pe om îl pierde nu mărimea, nu mulțimea păcatelor, ci inima nepocăită și împietrită“și abundența bucatelor. Fii mai întâi tu însuți, ceea ce vrei să faci pe altul. Dacă vrei să-i educi pe copii” spre înalul Cerului ”educă-te pe tine însuți în Duhul lui Dumnezeu “, Și lapădă gândirea de ateu. “Sufletul în preajma
DRUMUL GOLGOTEI SPRE SFINŢENIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351464_a_352793]
-
roade vrednice de pocăință”, așa cum cerea și Sfântul Ioan Botezătorul celor care veneau la el (Matei III, 8). „O viață întreagă poate nu ne dăm seama de roadele harului primit la Botez; dar atunci când Dumnezeu binevoiește a lovi inimile noastre împietrite, așa cum a lovit Moise stânca în pustie, din care a curs apă, și din astfel de inimi curg lacrimile de pocăința care spală întinăciunea păcatului. Dacă n-ar fi harul Botezului în noi n-ar curge nici lacrimile cele mântuitoare
PILDA FIULUI RISIPITOR – EVANGHELIA DE LA LUCA – CAP. 15, VERSET. 11-32. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 788 din 26 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352068_a_353397]
-
ce-ai făcut?" Și te mustră conștiința și te întorci înapoi și-l ajuți. Dar bogatul acela, în fiecare zi vedea pe acel sărac chinuindu-se la poarta lui și rămânea la fel de nepăsător. Desfătările îl fac pe om crud și împietrit, frați creștini. De aceea, nu trebuie să-i fericim întotdeauna pe cei bogați, tocmai din cauza acestei dări de seamă cumplite în fața lui Dumnezeu. Fiind nemilostivi, ei sunt ca niște furi, fură și ascund dreptul săracilor. Furii mai pot scăpa din
MEDITAŢIE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356325_a_357654]
-
și duhovnicească. Însă Ioan Hrisostom nu a fost nicidecum un optimist sentimental. El a trăit într-o perioadă în care Biserica era invadată, dintr-o dată, de mari mulțimi de „convertiți nominal”. Sfântul Ioan a avut impresia că vorbește unor oameni împietriți, unor „oameni morți” duhovnicește. El a văzut lipsa de dragoste a oamenilor și a suferit ca părinte pentru faptul că aceștia se complac în nedreptate și în mari păcate, și le-a privit aproape dintr-o perspectivă apocaliptică: „Noi am
PĂRINTELE IEROMONAH DR. TEOFAN MADA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 286 din 13 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356430_a_357759]
-
avut o mulțumire sufletească. Reporter: În perioada când toate lucrurile va mergeau bine, v-ați gândit de ce nu aveti mulțumire sufletească, sau unde o puteți găsi? Mariana Timofte: Aveam o vecină care mă tot chema la biserică. Eram așa de împietrita, așa de răutăcioasa și așa de plină de sine, încât cum să mă fi dus eu acolo, că acolo erau oameni săraci. într-o zi, m-am dus cu vecină această la biserică și am început să merg în fiecare
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356497_a_357826]