729 matches
-
țin erea de minte... M-am tot zvârcolit... Știi dumneata cât de umilit mă simt?! De n-aș fi avut așa emoții... Într-o dimineață mi- a sunat telefonul la șase. Presimțeam vestea pe care o voi primi. M-am împleticit, buimacă, alergând spre telefon cu inima strânsă: - A MURIT GHEORGHE. Se întâmpla acum 5 ani și jumătate , în luna august, lună sfântă pentru Domnia Sa, fiindcă în 19 august se născuse tatăl său. Profesorul Ion Tohăneanu, latinist de carieră, fost coleg
MAGISTRUL de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347226_a_348555]
-
ușa de la intrare, așa goale cum erau. Iuliana nu știa încotro să meargă și i se părea că nu poate gândi deloc. Era încă amețită și vedea destul de difuz, deși erau toate luminile aprinse în casă și în curte. Mergea împleticindu-se spre poarta uriașă la care simțea că nu mai are putere să ajungă. La câțiva pași de ea înlemni de frică, auzind vocea lui Relu. - Stai să-ți iei geanta, proasto! Ia-ți și pachetul, că nu am nevoie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (6) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348755_a_350084]
-
pus pe el nu se făcea nimic. În anii secetoși vedeai cu ochii cum se uscau bieții porumbi și lăsau capetele în jos, implorând cerul să cadă câțiva stropi de ploaie. După ce-au terminat treaba, au ieșit în curte împleticindu-se și unul și altul, iar Vruța începuse să urle a pustiu. - Taci!... cățea afurisită, s-a răstit Leana la Vruța cu o voce sugrumată de emoție. Omule, aleargă în Culme și ia repede calul, că l-a priponit pe
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
se întreabă unde este răsăritul și de ce nu-l vizitează nimeni și tot așteaptă, așteaptă fără să știe că pe cealaltă parte a ușii stă scris „intrarea interzisă” TEAMA sa nu te poți opri la marginea nopții și să te împleticești, prin iarba ei groasă fugărit de pasărea cu cap de broască să ți se pară cerul refugiat dincolo de puterea sfântă a ochiului să-ți privești mâinile și să nu știi ale cui sunt să te uiți în oglindă și să
DIN MITOLOGIA MEA (POEME) (3) de ION IANCU VALE în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345306_a_346635]
-
-se orbitor în cele două bucăți de oglindă rămase, proiectă raze ucigașe în privirile atacatorilor. Surprinși de săgețile ce le nimeriseră căutătura, pedepsiții pășiră îndărăt urlându-și grozava durere, pentru ca mai apoi să dea bir cu fugiții, cu vederea împuținată, împleticindu-se... Înghițind cu greu aer, el își desfăcu palma - sângerie corolă - văzând în ciobul salvat imaginea ce-l călăuzise, doar că acum era apropiată, clară: la doi pași, la poalele unui munte, o căsuță albă ocrotită de brazi falnici își
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
nu avea de ce, George e tatăl copilului! - Daaa!!! - E o întreagă poveste, continuă Ingrid, trecând peste starea de șoc a medicului, dar nu vreau să vă plictisesc cu asta. Începând de azi o să-l vedeți mai des! Medicul se retrage împleticindu-se, neșiind dacă Ingrid glumește sau își bate joc de dânsul. - Eu și Ioana ne retragem la o cafea, dacă nu vă deranjează! ( Ioana fiind asistenta ) - Foarte bine. Rămân eu cu George. După ieșirea celor doi, Ingrid mă îmbrățișează spontan
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376339_a_377668]
-
marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit... Citește mai mult SperanțaPe iarbă răsturnata a veriiplâng zorile, cu boabe de cleștar.Amurgul, țintuit pe marginile seriiașează peste cer sărut de chihlimbar...Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
Amurgul, țintuit pe marginile seriiașează peste cer sărut de chihlimbar...Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte,se contopește cu al nopții vis.Păsări de foc cu aripi zdrențuitese-nălța către stele, din cenușiu abis...Un gând timid îmbrățișează zarea,si pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit.Speranța împânzește cu licurici cărareace șerpuiește lin, urcând spre infinit...... XXV. SUNT, de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2059 din 20 august 2016. Sunt Sunt un gând, sau poate-un dor, prin lume rătăcitor.. Sunt șoaptă, sau
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
de lovitură. Mărțișor se fâstâci. Nu știu ce să facă. Începu să-l bată pe spate, ușor. - Domn’ căpitan! Treziți-vă dom’ căpitan! N-am vrut! Căpcăunul nu mai râse; rămase mut ca și soldații căpitanului. După un timp, căpitanul se ridică, împleticindu-se: - Te-am lovit tare, așa-i? - Așa-i! zise Mărțișor, ca să-i facă pe plac. - Recunoști că sunt bun? - Recunosc! Căpitanul se uită la căpcăun. Acesta luă poziție de drepți. Privi și spre soldați. Aceștia se uitară stânjeniți la
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
SUSANU Am ajuns la 38 de ani și am trăit mai mult decât alții în 80, ce spun, 100 de ani, pielea mea transparență, de copil timid, prea timid, cu ochi mari,negri plângeam din orice firava cum eram, mă împleticeam la fiecare pas, mâna mamei - dreapta - imi strângea încheietura să nu cad ce picioare frumoase avea mama în sandale grena cu tălpile groase și taior la modă, sare și piper, ce denumire mai era și asta, taior pipit se numea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
partea I)mamei mele, D-nei Lizeta SUSANUAm ajuns la 38 de anisi am trăit mai mult decat altiiin 80, ce spun, 100 de ani, pielea mea transparență, de copiltimid, prea timid,cu ochi mari,negriplangeam din oricefirava cum eram,mă împleticeam la fiecare pas,mâna mamei - dreapta - imi strângea incheieturasa nu cadce picioare frumoase avea mamain sandale grena cutalpile groase și taior la modă, sare și piper, ce denumiremai era și asta, taior pipit se numea (ce vremuri...) EUNu aveam nici un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372664_a_373993]
-
care și-a mărit serios ritmul când și-a dat seama că băiatul ei nu e lângă ea și cine știe unde putea să fie în vacarmul creat...Când m-a văzut alergând în capul uliciorii dinspre șosea spre casă, mai mult împleticindu-mă, s-a repezit îmbrățișându-mă și abia auzind îngânând că n-am pățit nimic și că lumea se scurge ca un șuvoi spre biserica care arde... N-am mai ieșit în stradă, focul căpăta conturul îngrijorător al unei perdele
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
atragă atenția, plecă în sens opus. Trecu iar pe lângă șirurile de vagoane și ajunse la marginea stației. Acolo, pe o poieniță, era așezată în trei corturi o șatră de lăieți. Șaorii, cum o văzură, veniră spre ea să cerșească. Mergea împleticindu-se, îi auzea, dar nu-i mai vedea. În spectacolul real, visa că plutește într-un abis, că dincolo de el se află limanul norocos al făgăduinței, un pustiu confuz de unde un Rabin sau un Moise, cu toiagul în mâini, îi
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
-mi râde,-n trup, de-atâta plăcere ... În iubire încerc toată să m-adun Lacrima inimii-mi zguduie ființa Brațe-ndrăgostite de m-ating mă supun ... Privirea-ți arsă mi-alină dorința, Scăldată-n ochii tăi mă las vrăjită, Mă-mpleticesc,.. chiar, uit de mine ... și,..apoi, Vise de dor, în noi, joacă-n suită, Prelung fior străbate suflu-n amândoi ... Referință Bibliografică: GÂNDUL LUMINEAZÂ / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1322, Anul IV, 14 august 2014. Drepturi de
GÂNDUL LUMINEAZÂ de LIA RUSE în ediţia nr. 1322 din 14 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/372182_a_373511]
-
muzica din om, mai ales după ce e un pic afumat! Acum să fie și domnul inginer Ionescu, ce i-ar mai înjura el că nu cântă și cântecele lui oltenești! Nu trecu mult și-l văzui printre acei jucători, se împleticea, era beat mort, imita și el acel joc ca o paiață, lumea îl îmbrâncea și râdea de el. M-am sculat să-l trag mai la o parte, dar m-a respins, m-a înjurat și mi-a făcut vânt
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
sub privirea Lunii. Până și valurile și-au uitat freamătul zilnic, clipocitul apei la țârm trădeaza un somn adânc al dimineții ancorate încă în vise. Pe plajă, focuri mocnite ce poate au ars toată noaptea și câteva cupluri ce-și împleticesc senzualitatea în liane de brațe și sărutări. Mereu am crezut că am apărut fie prea devreme, fie prea tarziu în zorii unei iubiri. Îmi aștern leneș pledul ca o prelungire a unei așteptări din vis. Chitara întotdeauna am privit-o
INIMA MĂRII de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376248_a_377577]
-
erau aruncate într-un morman diform la picioarele patului înalt. Mototolite, arătau ca niște cârpe numai bune de aruncat la gunoi. Le trase cu greu peste trupul pe care nu-l mai simțea al ei, după care ieși din cameră împleticindu-se și știind exact ceea ce se întâmplase. Trecu prin toate încăperile vilei, căutându-l pe cel care, iubind florile, ar fi trebuit să știe aprecia puritatea. Poate că, explicațiile pe care avea să le primească de la el, ar fi destrămat
INCIZII PE MIJLOCUL DESTINULUI (FRAGMENT DE ROMAN) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1835 din 09 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376204_a_377533]
-
Asta sigur nu era de la bicicletă. Inu deschise ochii amețit și văzu, în semiîntunericul pădurii, trei umbre mici. Una ținea o bâtă, gata să o folosească încă o dată. Inu făcu niște mișcări de apărare, încercă să se ridice, dar se împletici în niște liane și căzu iar. Dădu de ceva moale, neted și lipicos. Vru să retragă mâna, dar dihania i se încolăci pe mâna cealaltă. Era un șarpe ciudat. Nu mai văzu așa ceva până acum. Nu era mare, să fi
ÎNTÂLNIREA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379721_a_381050]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎN PUPILA LUI GOYA Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului ÎN PUPILA LUI GOYA De ani și ani îmbătrânitul timp și-mpleticește pașii ca să străbată anevoios întunecimea și-aceleași strigi reîntoarse din neant ne bântuie iar monoton până când cuprinși de lehamite ne facem semnul crucii și le-nsemnăm la întâmplare cu pecetea violetă în deșarta speranță de a putea vedea cum la fel
ÎN PUPILA LUI GOYA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375637_a_376966]
-
marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și pași grăbiți se-mpleticesc spre răsărit. Speranța împânzește cu licurici cărarea ce șerpuiește lin, urcând spre infinit... Referință Bibliografică: Speranța / Corina Negrea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate
SPERANȚA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375764_a_377093]
-
Și mă prefac că nu pot crede În ape înstelate-n lotuși Și-n pagode din piatră verde. Dar sufletul așa mă-ndeamnă Spre secole-n uitări pierdute De parcă gâștele în toamnă Fug înspre sud pe întrecute. Și zângănesc meridiane Împleticindu-se ca ițe, Iar vremea curge prin găvane De beznă-n zbor de albilițe. Se-ncurcă arabescuri scrise Cu un abac de rațiune... Eh, vise, vise, vise vise Vă mulțumesc pentru minune! Victor Bragagiu Referință Bibliografică: Poem asiatic / Victor Bragagiu
POEM ASIATIC de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377676_a_379005]
-
din capu satului, că prea are scurtă la mână de la câte pahare a dus la gură! Să aibă din nou zile bune și nevastă-sa,Florica, că e o femeie tare pricepută în toate, doar că bărbatu-său are piciorele împleticite de ceva vreme . El ar fi bun meseriaș săracu, da’nu mai are unde munci.Și muncește zilnic la Crîșma lui Milică...cu paharu muncește Acu’e “zilier“ nu mai e “angajat cu normă întreagă“ Maică-ta zice sa vă
FRUNZE DE NUC de MIRELA PENU în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377736_a_379065]
-
iată, bocetul de casandră nostalgică e anulat de această lume nouă ce face neîncăpătoare dauritele săli ale orașului. Vernisajele, Opera, Filarmonica, Naționalul. Renasc, acum, sub ochii noștri, niciodată plictisiți, niciodată pesimiști. 20 decembrie Ușa birtului dată de perete, ies amîndoi împleticindu-se, trăgîndu-se unul pe altul, ea vrea să scape, să fugă, e gata să intre sub tramvai, el o prinde de mînă, fata se zbate, o înșfacă de păr și-o tîrăște pe lîngă zid. Cine m-a pus s-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui deșert acoperit de gheață. Hazardul unui lapsus a fost cel care mi-a revelat o realitate derutantă: franceza pe care o vorbeam nu mai era aceeași... Într-o zi, când i-am pus o întrebare Charlottei, mi s-a împleticit limba. Probabil că am nimerit una dintre perechile de cuvinte, o pereche înșelătoare, cum sunt atâtea în franceză. Dar, erau gemeni de tipul percepteur - précepteur sau décerner - discerner. Astfel de duo-uri perfide, la fel de riscante ca și luxe - luxure, provocau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
singură clonă își asumă rolul de salvator al celorlalte și își încheie viața jertfindu-se pentru ceilalți. E clona Sfântului Augustin ce Nou. Aloim căscă gura, ochii îi ieșiră din orbite și bolborosi ceva care semăna cu o rugăciune. Se împletici cu greu până ajunse să se așeze pe pat și aproape că se prăbuși pe salteaua subțire. ― Vrei să spui că...? ― Vreau să spun că Sfântul Augustin e mereu printre noi în feluri pe care nu le putem înțelege. Dar
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]