286 matches
-
călugărul „Eftimie”, Altarul s-a format prin dărâmarea peșterii, ce era din piatră moale și s-au zidit până la partea de apus, în prelungirea cum se vede astăzi. Iar în partea de apus, are adâncimea fundamentului de 4 stânjeni.2 Împodobirea bisericii, s-a făcut mai mult, din ofrandele credincioșilor din Oravița și în jur. Icoanele principale, le-a pictat, renumitul pictor „Dumitrie Turcu”. În turnul bisericii, s-au așezat un clopot.” Altarul bisericii de la Mănăstirea Călugăra a fost așezat practic
Mănăstirea Călugăra () [Corola-website/Science/312349_a_313678]
-
eu popa Gheorghe"". Ulterior, sub anul trecut cu caractere chirilice a fost incizat anul, cu grafia actuală dar, probabil datorită unei erori de citire, a fost înscris anul 1763. Un alt eveniment important în viața acestei bisericuțe a fost momentul împodobirii ei cu pictură interioară. Fără să se fi păstrat numele zugravului, prin analogiile făcute, prin analiza stilistică a picturilor de la bisericile de lemn din Zalnoc și Derșida - amândouă localitățile aflate în relativa apropiere a satului Cehei, cercetătoarea Ioana Cristache-Panait atribuie
Biserica de lemn din Cehei () [Corola-website/Science/309792_a_311121]
-
istoria României. Veacul XVI. A. Moldova. București, 1951). Moșierul satului Enache Panaiiti care depuse jurămînt de credință țarului obținînd titlul de nobil a ridicat pe acest ținut o biserică din piatră în care băștinașii satului se roagă și astăzi. La împodobirea bisericii au contribuit boierul Nicolae si soția sa Maria Leonard înhumați în ograda bisericii, mormintele cărora sau păstrat cu sfințenie și pîna astăzi. In 1817 satul întrunea 92 de familii țărănești, 3 familii de mazili (categorie privilegiată de agricultori, descendenți
Gura Căinarului, Florești () [Corola-website/Science/305113_a_306442]
-
imnuri din ortodoxie. Muzică de caracter cult, atât curteneasca cât și liturgica, a sfârșit prin a se contopi, în timpul unei istorii zbuciumate, cu folclorul din diversele regiuni ale Georgiei. Acesta a fost îmbogățit și de muzică islamului, mai ales prin împodobirea melodiilor cu melisme orientale (Georgia a fost de mai multe ori sub stăpânire persana și deci în direct contact cu alta tradiție muzicală remarcabilă), dar și de influențele rusești și apusene. Muzică de cor este cea mai veche din tradiția
Cultura Georgiei () [Corola-website/Science/305686_a_307015]
-
ul (; ; latină creștină: "altare") este un loc destinat închinării zeităților sau lui Dumnezeu în diferite religii. Pe altar se aduceau sacrificii zeilor, împodobirea cu diferite sculpturi a altarului arată adorarea Divinității de către credincioși. Cele mai vechi altare prezintă de obicei o platformă relativ netedă, pe margine având pietre de forme neregulate. Acest tip este urmat de altare cu un stâlp unde era legată
Altar () [Corola-website/Science/306445_a_307774]
-
noi, inspirându-se din formele vechi arhitectonice și din motivele lor decorative. Celelalte două monumente, biserica Biserica Trei Ierarhi și biserica Mănăstirii Argeșului, au suferit puține modificări de ordin arhitectural. Au fost înlăturate zidurile înconjurătoare și clopotnițele, acolo unde existau. Împodobirea tuturor celor cinci biserici a fost încredințată unor artiști străini, necunoscători buni ai artei bizantine tradiționale, care au făcut o pictură nouă. Biserica “Sf. Haralambie” din Turnu Măgurele, bd. Republicii, nr 6, ridicată între anii 1901-1905, a fost construită după
André Lecomte du Noüy () [Corola-website/Science/314068_a_315397]
-
ul este o țesătură groasă de lână (uneori combinată cu bumbac, cânepă, mătase) cu desene multicolore. Este destinat pentru împodobirea și termoizolarea încăperilor. În antichitate erau renumite covoarele persane. În prezent, cele mai mari centre de confecționare a covoarelor se găsesc în Caucaz, Asia Mică și Asia Mijlocie. În Europa, există puncte de confecționare a covoarelor în țări ca Polonia
Covor () [Corola-website/Science/313734_a_315063]
-
fiind de turnul clopotniță, prismatic si foarte scund, lăsat deschis, putând fi admirată frumusețea stâlpilor crestați în floare de către meșterii constructori. În afara celor câteva elemente de sculptură în lemn, zestrea artistică a bisericii o constituie icoanele împărătești care contribuie la împodobirea interiorului.
Biserica de lemn din Păulești () [Corola-website/Science/323445_a_324774]
-
artei asiatice. În ce privește ornamentele, acestea au copiat caracterul luxuriant al vegetației tropicale. Contrar altor popoare budiste care au utilizat sculptura pentru a reprezenta legende ori mituri, ei au folosit această artă numai pentru a-l personifica pe Buddha și pentru împodobirea monumentelor religioase. În plus, în Thailanda reprezentarea Iluminatului este unică: prezentat adesea în starea de meditație profundă, cu fața senină, familiară, cu un nimb, cu urechi alungite în jos sau mărite, cu o urna (un semn pe frunte reprezentând al
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
dintre toți și împodobit cu lumânări aprinse, bomboane, jucării etc. Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun doar în orașele din Germania sfârșitului de secol XIX, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit pe întreg teritoriul acestei țări. Împodobirea bradului în prezent este o tradiție, casele și chiar instituțiile publice având câte un brad împodobit, de cele mai multe ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
ori artificial. Se obișnuiește decorarea acestuia începând cu câteva zile înainte de Crăciun și scoaterea acestuia din casă în anul ce urmează, în jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătorește Boboteaza. În tradiția românească de la sate se regăsește acest obicei al împodobirii bradului la nunți și la moartea tinerilor, femei și bărbați. Obiceiul există din vremea dacilor și semnifică o nuntă rituală între persoana decedată și natura reprezentată prin brad. El a rămas în tradiția unor comunități locale din regiunile Banat și
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
vieții, care se regăsește drept motiv natural în arta populară. Odată cu evoluția etnografică a poporului român, bradul a căpătat din ce în ce mai multe înțelesuri, precum cel de "arbore de judecată", "arbore de pomană", "arbore fertilizator" sau "stâlp de arminden". În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban cât și în mediul rural, odată cu așteptarea, în seara de Ajun, a unui personaj mitologic, Moș Crăciun. Conform legendei, Moș Crăciun ar fi fost adus
Pom de Crăciun () [Corola-website/Science/296841_a_298170]
-
unei renasteri a soarelui și a unei întoarceri a luminii. Această întoarcere este sărbătorită din nou la data echinocțiului de primăvară, când durata zilei o egalează pe cea a nopții (dată de care se leagă în creștinism sărbătorirea Paștelui). Obiceiul împodobirii bradului de Crăciun îsi trage originile de la popoarele germanice. Tradiția s-a răspândit în restul Europei și apoi în toata lumea după Primul Război Mondial. Între podoabele bradului bomboanele de pom, globurile și ghirlandele au devenit clasice. Moș Crăciun este
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
a dinastiei Hohenzollern, sosită în Țările Române în 1866 unde prinții și prințesele au început să împodobească bradul, obiceiul fiind imediat imitat de protipendada bucureșteană. Cântecul german de Crăciun "O Tannenbaum" devine în limba română O brad frumos, iar obiceiul împodobirii bradului pătrunde în toate casele românilor. Împreună cu aspectele religioase, în România, sărbătoarea Paștilor simbolizează renașterea și înnoirea vieții de zi cu zi. Curățarea casei, înnoirea hainelor și o baie rituală înainte de mersul la biserică sunt toate mărci ale noului început
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
motiv, romanii au supranumit ținutul yemenit ""Arabia Fericită"". În timpul primului război cu evreii, aceștia au fost înfrânți de romani. Mulți dintre învinși s-au salvat fugind în Yemen, unde, mai târziu, s-au stabilit definitiv. Ei s-au specializat în împodobirea stiletelor cu lama curbă cu decorațiuni din argint. Inițial, acestea au servit drept arme, dar, cu timpul, au devenit un simbol al statutului social al yemeniților, pe care le poartă și astăzi cu mândrie. Rădăcinile conflictului îndelungat care a făcut
Yemen () [Corola-website/Science/298156_a_299485]
-
împăratului îi erau destinate în exclusivitate pietrele prețioase, ca “insigne sacre și o podoabă interzisă și inaccesibilă supușilor lor”. Sub Leo I se repetă regula, fiind interzis bijutierilor să confecționeze tot ce "“ad cultum et ornatum imperatorium pertinet”", între altele împodobirea cu perle, smaralde și ametiste a șeilor și a harnașamentului cailor, iar pentru fibule "“fibulis in chlamidibus his utantur quae solo auro et arte pretiosae sunt”". Cel mai vechi tip de fibulă este în formă de arcuș de vioară, foarte
Fibulă () [Corola-website/Science/318024_a_319353]
-
curbe, este la aceeași înălțime cu aceea a naosului, amintind o structură veche. Elementele constructive menționate, secondate de tradiție, înlătură data de 1856 pentru înălțarea bisericii, ea reprezentând de fapt strămutarea de pe deal a lăcașului străbun, amplificarea sa spre vest, împodobirea pereților prin ,zugravii Șarlea Ștefan și Șarlea Matei frați de la Feisa”. Mare parte din haina picturală a fost cândva curățată de ploi, din fragmentele rămase adunându-se următoarea iconografie: pronaos, mucenițe și mironosițe; naos, registre de mucenici în decor de
Biserica de lemn din Copand () [Corola-website/Science/315795_a_317124]
-
35 de forinți” . Inscripția nu consemnează numele pictorului, dar este importantă deoarece conține data execuției și numele donatorilor. Toate cele trei inscripții din biserica din Desești certifică importanța pe care nobilii maramureșeni au avut-o, în calitate de ctitori, în construirea și împodobirea lăcașurilor de cult. Inscripția de pe iconostas nu conține numele pictorului, dar prin analogie stilistică cu alte iconostase semnate de către Alexandru Ponehalschi, tâmpla bisericii din Desești se poate atribui aceluiași pictor. După nume Alexandru Ponehalschi pare să fie de origine poloneză
Biserica de lemn din Desești () [Corola-website/Science/315796_a_317125]
-
tencuirea interioară a bârnelor, însoțită de pictarea iconostasului și a întregii suprafețe murale; în 1800, zugravii ,ereu Mihail și Nicolae” primul identificat cu autorul picturii de la Certeju de Jos, iar celălalt cu Nicolae, artistul originar din Lupșa Mare) au executat împodobirea dulapului proscomidiar. În anul 1888, de-a lungul pereților de sud și vest, tencuiți la exterior cu același prilej, și-a făcut apariția o prispă îngustă, ridicată pe un soclu din piatră; alte reparații au avut loc în anii 1937
Biserica de lemn din Rădulești () [Corola-website/Science/316766_a_318095]
-
de țiglă. Ultima renovare a fost făcută în anul 1969 prin contribuția credincioșilor, dar și cu ajutorul primit de la Patriarhia Ortodoxă Română. Numărul mic al credincioșilor, posibilitățile materiale reduse ale acestor oameni dintr-un sat de munte, se reflectă și în împodobirea bisericii. Biserica a fost pictată în anul 1865 așa cum glăsuiește pisania rău păstrată din partea dreaptă a catapetesmei: “SA ZUGRĂVIT ACEASTĂ BISERICĂ C.O. ÎN TEMPULU 1865 SUB INPERATORULU FRANCISCU IOSIF I, EPISCOP DIECESEI ARADULUI, PROCOP...IVASC...PROTOPRESBITERU...PĂRINTELE PETRU MOLDOVAN
Biserica de lemn din Cristești () [Corola-website/Science/316824_a_318153]
-
din jur și căutate ca atare. În perioadele de pauză dintre muncile agricole cum erau: „pusul”, „culesul”, „sapa” și „secera”, femeile confecționau din cânepă și mai rar din in, țesături subțiri pentru uzul gospodăresc sau pânze pentru port și pentru împodobirea interiorului casei. Țesăturile mai groase se făceau de obicei din lână. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea au apărut în sat fibrele textile noi din bumbac sau cum li se spuneau în sat: „arniciul”, „mulineul” sau „haida”. În plus, acestuia
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]
-
-o, în anul 1946, satului vecin Godeanu, care era lipsit de un lăcaș de închinare, cărând-o cu toate odoarele și donând cherestea pentru refacere. Lucrările au stagnat, din cauza războiului, până în 1943, când au fost reluate amenajându-se Sfântul Prestol. Împodobirea cu pictură s-a făcut de către Gheorghe Bărbulescu din Tismana și Matei Sulea din Peștișani, sub directa conducere și supraveghere a pictorului C.Bogdan, inspector al artelor pentru Banat. Pictura a fost realizată în ulei, după tradiția iconarilor bizantini și
Biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron din Obârșia-Cloșani () [Corola-website/Science/320514_a_321843]
-
în forma unui Ț. Cârjele pastorale de azi însă, cu aspectul lor impunător, par a ne arată o altă origine. La curtea imperiala bizantina, ofițerii curții purtau la ceremonii un baston înalt, care era oferit că o distincție de către împărat. Împodobirea lui era felurita, potrivită cu gradele curtenilor. Pentru "„crossa”" apuseana există documente mai vechi pentru a fixa existența ei încă din secolul al IV-lea. În Răsărit însă, lipsesc documente mai precise asupra acestei chestiuni. Numai Codin Curoparatul și Sfanțul
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
al omului este “cea mai bună scrisoare de recomandare a lui“. Or, în compunerea acestui aspect exterior cosmetica ocupă un loc cât se poate de important. Cuvântul cosmetice provine din greacă κοσμητικὴ τέχνη (kosmetikē tekhnē) însemnând „tehnica de aranjare și împodobire”, de la κοσμητικός (kosmētikos), „specialist în ordonare sau aranjare” și de la κόσμος (kosmos), care înseamnă, printre altele, „ordine” și „podoabă”. Primele dovezi arheologice care atestă prezența cosmeticelor vin din mormintele faraonilor egipteni. Există dovezi arheologice care datează cel puțin din Egiptul
Cosmetică () [Corola-website/Science/315292_a_316621]
-
noastre trebuie să corespundă celor mai înalte standarde ale bunului-gust și frumuseții creștine. Deși recunoaștem deosebirile de cultură, îmbrăcămintea noastră trebuie să fie simplă, decentă și de bun gust, așa cum se potrivește acelora pentru care adevărata frumusețe nu constă în împodobirea exterioară, ci în podoaba nepieritoare a unui duh blând și liniștit. Aceasta mai înseamnă că, întrucât trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, trebuie să avem grijă de ele într-un mod inteligent. Pe lângă mișcare fizică și odihnă corespunzătoare, trebuie
Cele 28 puncte de Doctrina Adventistă () [Corola-website/Science/315431_a_316760]