3,070 matches
-
asistați de zeități obscure. Și printre ei un asasin. Ori poate că mai mulți. Iar acum voiau să Închidă prăvălia. Așa, pur și simplu. — Prin urmare, intenționați să vă Întoarceți În orașele voastre? Totuși, orașul e În plină expansiune, noua Împrejmuire de ziduri va adăposti mai bine de o sută de mii de suflete. Au fost deja așezate fundațiile unor lucrări imense, din toată Italia sosesc echipe de lucrători care vor concura la construirea acestei noi Atene. Comuna vă va susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
socrii lui să intre la bănuieli negăsindu-i acasă pe nici unul dintre ei. Zgribulit, Cristian Toma își trase fermoarul hanoracului până sus. Era multă umezeală și i se făcuse frig. Se retrase în umbra copacilor și porni să dea ocol împrejmuirii. Nu mai avea ce să facă acolo, deocamdată se lămurise cum stăteau lucrurile. Cei doi bărbați pe care îi văzuse nu păreau a fi paznici obișnuiți. După conformația fizică și felul în care se mișcau se vedea că au pregătire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cursul nopții, cum de cei doi erau încă vii și nevătămați? Probabil că nu își făcuseră datoria chiar așa cum prevedea consemnul. Nu stătuseră afară pe parcursul nopții. Numai așa se explica faptul că mai trăiau. Având grijă să ocolească la distanță împrejmuirea, porni să urce muntele. După ce trecu de colțul gardului și pericolul de a fi observat de paznicii ce își făceau rondul se îndepărtase, reveni la drumul știut. Peste tot se vedeau urme ale noilor veniți. Trunchiuri tăiate și crengi rupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
polițist criminalist îi spunea că dispariția lui Calistrat era legată cumva de ceea ce se întâmpla acolo pe munte. Încă nu știa cum, dar era hotărât să afle. Lăsă în urmă tabăra și își continuă urcușul. Drumul ce pornea din marginea împrejmuirii șerpuia printre copaci, urcând spre vârf. Se vedea că fusese executat de puțină vreme, era doar puțin mai lat decât o potecă și două camioane n-ar fi putut trece unul pe lângă celălalt pe acolo. Doar în apropierea virajelor în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tăiați și o platformă largă i se deschidea în față. Aici, ceața era și mai deasă, limitând drastic vizibilitatea. Drumul se termina acolo, într-o poartă solidă din metal. De o parte și de alta a acesteia se întindea o împrejmuire de sârmă ce se pierdea în negură. Fără îndoială că înconjura toată zona aceea deschisă. În interior se distingeau siluetele unor instalații despre care inspectorul nu avea habar ce rol au. Cristian Toma se oprise la mică distanță de poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cerceta. I-ar fi fost dificil să explice ce căuta acolo, dacă vreun paznic lăsat peste noapte, ascuns în cine știe ce ungher, l-ar fi luat la întrebări. În curând se afla în fața unei ravene adânci, peste care nu putea trece. Împrejmuirea nu mergea mai departe ci continua în sus, spre stânga, urmărind conturul prăpăstiei. Pentru că nu putuseră înfige stâlpii chiar pe margine, între aceasta și golul din stâncă rămăsese o porțiune de nici o jumătate de metru. Era periculos dar, dacă voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în jur. Aruncate lângă gard erau o mulțime de deșeuri metalice. Fiare contorsionate și resturi de construcții metalice stăteau acolo, clădite unele peste altele. Mai încolo, atât cât putea să străbată cu privirea, se aflau containere înșiruite de-a lungul împrejmuirii. Ciuli urechile încercând să audă dacă nu cumva se apropie cineva. Liniștea muntelui nu era tulburată de nici un zgomot. Se luminase bine de acum, dar încă era foarte frig. Din cauza ceței, avea hanoracul umed iar pantalonii îi erau plini de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
siluetă întunecată. Era o structură masivă aruncată de-a curmezișul ravenei. Linii fantomatice desprinse de sub aceasta se pierdeau în adânc. Ținându-se cu mâinile de plasa metalică, își făcu curaj și porni mai departe. În scurtă vreme ajunse la capătul împrejmuirii. Ultimul stâlp de gard era chiar la capătul unui pod de lemn peste prăpastie. O poartă înaltă închidea accesul pe podul care, deși nu era o operă de artă, părea a fi foarte solid. Prinse în scoabe puternice, grinzi masive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la toate argumentele pe care le adusese femeia, care ținea morțiș să vină cu el. Își lăsase mașina ascunsă în poienița pe care i-o arătase nevastă-sa cu trei ani în urmă. Își continuase drumul pe jos, până în dreptul împrejmuirii celor de la Pinforest. Intrase în pădure ceva mai la vale, și se oprise într-un loc de unde putea observa foarte bine ce se întâmpla înăuntru. Dincolo de gard se petrecea ceva, câțiva oameni se agitau în jurul unui camion. De acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
privi neliniștit în direcția de unde se auzise zgomotul. Cineva se apropia de locul unde se afla. Se lipi de trunchiul copacului lângă care își stabilise punctul de observație. Oare îl dibuiseră paznicii? Puseseră cei de la Pinforest oameni și în exteriorul împrejmuirii? I se părea puțin probabil dar nu era cu totul exclus. După felul în care necunoscutul se apropia, făcând destul de mult zgomot, își dădu seama că acesta încă nu îl văzuse. Își aruncă privirile în jur, căutând o ascunzătoare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
apăru în curte. Negura, adunată din nou într-un ghem, se rostogoli prin poarta metalică. Imediat ce întrase în incintă, se întinsese pe toată suprafața betonată. Acum nu avea mai mult de o palmă grosime, părând o apă ce inundase toată împrejmuirea. Deși știa că nu poate intra în clădire, pe Boris îl trecură fiori reci pe spinare când o văzuse prelingându-se de-a lungul peretelui de sub el. Întinse mâna într-un gest reflex și pipăi sticla de la geam, asigurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
decât suficient, singura necunoscută fiind momentul când, efectiv, aveau să prindă animalul acela fantastic, iar după ce văzuse în curte, se părea că nu mai avea mult de așteptat. Urmase încă o noapte petrecută în spatele ușilor ferecate. Duseseră capcana sus, în împrejmuirea de lângă Râpa Dracului. Drumul nu fusese ușor și durase chiar mai mult decât estimase mercenarul șef. Era cât pe ce să îi surprindă noaptea pe munte. Abia reușiseră să ajungă acolo când înserarea începuse să se lase. Plecaseră în grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
poliției din Baia de Sus, pe care îl știa închis în cămăruța de la parter, era la el în birou, îl arestase și acum îl interoga. Baza Pinforest-ului de la poalele muntelui era luminată ca ziua. Toate reflectoarele de pe stâlpii din colțurile împrejmuirii erau aprinse. Sclipirile roșii și albastre ale girofarurilor se reflectau peste tot. Atât pe drumul forestier cât și în interior erau parcate mașini de poliție. Tot efectivul secției din Baia de Sus împreună cu un detașament de la DIICOT Deva se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și Poni și cu comuna Godinești, județul Tecuci; la S cu comuna Godinești și Oncești (jud. Tecuci). Are o școală înființată la 1865 în satul Lunca, întreținută de stat, într-un local bun de bârne, construit de particulari și cu împrejmuire de 22 prăjini pământ. coala a fost frecventată în 1891 de 38 elevi, dintre care 4 fete. Sunt două biserici: una în satul Lunca și alta în satul Fruntești, deservite de doi preoți și doi cântăreți; cârciumi sunt șase. Are
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
economică a țării aplicând doctrina lui Adam Smith; în 1786, el semnează chiar un tratat de liber-schimb cu cel mai mare rival de pe continent al Angliei, Franța. Aparent imuabilă, Anglia este de fapt profund răscolită: proprietățile agricole iau amploare odată cu împrejmuirile care le delimitează mai clar; drumurile devin mai sigure, datorită noilor legi privitoare la cei săraci; vechile elite se năruie; o nouă clasă întreprinzătoare - gentry, nobilime fără pământuri - se instalează la cârmă, permițând unei aristocrații minuscule să stăpânească totalitatea rentei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
avem timp, O să găsim o soluție, Aproape am ajuns la frontieră, continuăm conversația în cabinetul meu, veniți mai târziu, pe la șase după-amiază, Da, domnule președinte, voi fi acolo. Frontiera era la fel în toate punctele de intrare în oraș, o împrejmuire mobilă grea, o pereche de tancuri, fiecare pe partea sa de șosea, câteva barăci și soldați înarmați, îmbrăcați în uniforme de campanie și cu fețele vopsite. Proiectoare puternice luminau platoul. Președintele coborî din automobil, răspunse cu un gest civil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cimitir în viață, cu humusul lui, mai humus decât în alte părți, cu putrefacțiile lui normale, mai ptrefacții decât în alte părți, și cu nișele și criptele lui neaoșe...Și, cu toate că în urmă cu zeci de ani, grilajele forjate și împrejmuirile de pe morminte, fuseseră descompletate treptat și cărate de cei care urmau să le folosească fie la cotețele de porci, fie la consolidat garduri și boxe în gospodărie, fie la griluri (când încă nici nu se inventase termenul grill), iar monumentele
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
cu seamă plantele legumicole. Această dragoste față de natură s-a născut odată cu mine acolo lângă pădure în satul natal unde și părinții mei aveau o grădină frumoasă. Grădina părinților mei se deosebea de grădina mea prin aceia că avea gardul (împrejmuirea) făcut din tulpini de floarea soarelui. În rest era frumos, cu straturi aliniate pe care se găseau tot felul de plante legumicole, bine îngrijite. Au urmat ani de "agricultură socialistă" când majoritatea tineretului de la sate s-a îndreptat spre orașe
PASIUNEA PENTRU GRĂDINĂRIT ÎMPLETITĂ CU ARTA SCRISULUI de IONEL CADAR în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363448_a_364777]
-
cu multă mizerie) al fostei fântâni arteziene. Acum, e amintire ... Uraaaaaa! Integritatea ne este asigurată, s-au „încurajat” ciocnind o barbânță, hâtrii însetați ... • Fermajul capitalist „a la Dallas” (din serialul cu același nume) face prozeliți și la Rucăr. Se intenționează împrejmuirea hanului cu gard alb din lemn, cu țepușile de-a curmezișul, de fapt niște scânduri late și vopsite în alb, cum se vedea în ranch-ul dinastiei Ewing din filmul pomenit, un fel de țarc cuprinzător în care cowboy-i texani
SATUL MEU ÎN TIMPURILE DIN URMĂ, CU BUNE ŞI RELE !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360848_a_362177]
-
avea câteva tone greutate. Până la el se putea urca pe câteva zeci de trepte, într-o pantă destul de accentuată. Când am ajuns noi acolo era restricționat accesul printr-o poartă cu un lacăt mare agățat de un lanț gros. Alături de împrejmuirea monumentului există o clădire măreață de formă circulară, în care bănuiesc că existau exponate referitoare la bătălia din 1815, închisă și ea. Deasemeni își mai făcea simțită prezența și un grandios muzeu modern din metal și sticlă, sub nivelul pământului
CALATORIE IN BELGIA AFLATA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364144_a_365473]
-
vulcanii ... Probabil, la fel ca mine, mulți se așteptaseră să aibă în fața ochilor ceva deosebit, impresionant ca dimensiune. În imensitatea peisajului muntos, aproape de drum, cantonul în care stătea paznicul, părea o jucărie. Din zidul cantonului pornea un presupus gard, o împrejmuire rară, din fier, cu un traseu ce nu se vedea clar. Inscripția de pe tăbliță ne-a convins că acolo chiar se află Vulcanii noroioși. După ce paznicul ne-a deschis o așa zisă poartă, abia când am trecut dincolo de gard a
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
sat. El nu era situat la adâncimea la care este astăzi, când spre el duc 27 de trepte săpate în piatră. În epoca creștin - bizantină (Sec. IV - VII) mormântul - ca loc de pelerinaj era împrejmuit cu un zid. În interiorul acestei împrejmuiri și mai la răsărit de mormânt se înălța bazilica cu trei naosuri, a cărei pardoseală era acoperită cu mozaic în culori. Toate construcțiile puse la un loc - mormântul, întregul teritoriu îngrădit și bazilica - au primit denumirea de Lazarion. Denumirea actuală
SPRE CALAUZIREA LA DESAVARSIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 81 din 22 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349143_a_350472]
-
de rășinile secretate, profită de orice măngâiere a razelor de soare pentru a pregăti strai de primăvară. Curtea imensă ce găzduiește două unități militare pare a fi un adevărat parc natural ce îndeamnă la tihnă. În partea opusă intrării, dincolo de împrejmuire, sunt dealuri despădurite ce se întind până hăt-departe unde se văd sate, livezi și păduri. În stînga, după ce mărginește cazarma pornește să șerpuiască, prin văi și peste dealuri, șoseaua către Suceava. Fabrica de textile aflată în dreapta, deși estompează orizontul real
XII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2105 din 05 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365293_a_366622]
-
de către doi domnitori: Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu. Ajungând stăpân al moșiei Strehaia, Matei Basarab(domnul care a restaurat sau înălțat cel mai mare număr de ctitorii - 45) poruncește în 1645, rezidirea din temelie a vechii ctitorii a boierilor Craiovești, împrejmuirea bisericii cu o nouă fortificație, cu cinci turnuri rotunde. Astăzi, măi exisăa doar cel de la intrare. In1690,Constantin Brâncoveanu îi adaugă pridvorul. De-abia în1826, când s-au reparat chiliile și s-a înălțat zidul de incinta, a fost zugrăvita
ELISABETA IOSIF CONSTRUCŢII VOIEVODALE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 933 din 21 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365260_a_366589]
-
l-a obligat pe patron să se restrângă și să îl conserve în așteptarea unor vremuri mai bune. Dar ne-a putut oferi cu plăcere un ceai foarte bun și mese curate pe care ne-am deșertat mâncarea din coșuri. Împrejmuirile restaurantului sunt de vis, iar eu veșnic în căutare de flori am găsit bine-nțeles ceva care m-a atras în mod special. M-am întors acasă cu încă un mic lăstar de care Jara și Dipa vor trebui să
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]