1,052 matches
-
s-alerg de noapte pietrele țestoare, abia-nțeleg din care parte-mi șterg palorile pe piept alunecoase.“ Așadar, în sanctuarl auster al meditației a pătruns dintr-odată aerul ce se deplasează spre miazăzi a întunericului de pământ. Imaginea lacustă îl împresoară pe poet, având impresia că se află în ceruri, fiind dezorientat își pipăie chipul cu mâna. Ochii văd și nu văd văile ce răcoarea împrumută adâncimile. Astfel poetul caută un punct de sprijin în pietrele asemuite cu carcasa alunecoasă a
EXPRESIVITATEA POETICĂ CA SISTEM DE IMAGINE ÎN POEZIA LUI MIRCEA CIOBANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345566_a_346895]
-
Strofe > Timp > IAR SMOALĂ Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Plouă Plouă și în case Plouă peste inimi, gârbovite, arse Frig este-n ‘năuntru, frig e și afară Gândul ce împresoară iute te doboară zloată, noroi scurse din buboaie grase ce n-au nicio noimă atât de grețoase iubiri îndrăcite ziduri coșcovite totul se transformă-n moină-ofticoasă ce te-mping cu sila peste-o planturoasă și-aș merge-n pădure cu
IAR SMOALĂ de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356458_a_357787]
-
MĂICUȚA MEA CEA DRAGĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 863 din 12 mai 2013 Toate Articolele Autorului Speranțe cresc în inimi din pură disperare. Ineac-a mea gândire, în dor apăsător. Tot gândind Acasă, un vis înălțător Mintea-mi împresoară ca o ușurare... Mă văd în fața ușii...simt inima cum bate Cascade-adânci de doruri, plâng tânguitor Lacrima mă-neacă, la glasul ce răzbate De după ușa-nchisă: e-al Mamei cea cu dor! O bucurie caldă s-ascunde-adânc în suflet Aștept secunda
MĂICUŢA MEA CEA DRAGĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 863 din 12 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354860_a_356189]
-
tine... Azi, vreau să-mi golesc paharul! Mii de lacrimi și suspine Îmi vor stinge tot amarul! L-aș sorbi ca însetatul Ce visează cupe pline, Dar deșert îmi este hatul Și-o să mor, în gând, cu tine... Amintiri mă împresoară; Cade, peste mine, harul Și, în zâmbet de fecioară, Azi, vreau să-mi golesc paharul! Las în urmă doar nisipuri; Nica-n viață nu mă ține. Voi lăsa, în câte chipuri? Mii de lacrimi și suspine! Moartea vine ca o noapte
ŞI-O SĂ MOR, ÎN GÂND, CU TINE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356906_a_358235]
-
crescute-n aer tăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat ucenicia mângâie roșul adormit în geana întoarsă-n azi ca o liniște în pântecul pieptului a început să bată vântul în pământ viul părăsești verdele din ramuri golul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini rătăcite își caută sărutul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
respiri ca un arbore cu rădăcini crescute-n aertăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat uceniciamângâie roșul adormit în geana întoarsă-n azica o liniște în pântecul pieptuluia început să bată vântul în pământ viulpărăsești verdele din ramurigolul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmăsimplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fidoar puțin din fiecare scoarțăstrop oarecare uitat dintr-o viață nenăscutăpădurea mea ți-a împietrit în umărcu mâini rătăcite își caută sărutuldin nemărginirea înmugurită a unei păsăripierdută-n
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
crescute-n aer tăcerea nu se sparge când privirea și-a încheiat ucenicia mângâie roșul adormit în geana întoarsă-n azi ca o liniște în pântecul pieptului a început să bată vântul în pământ viul părăsești verdele din ramuri golul împresoară frunza ce ți-a crescut în palmă simplu ca o îndrăgostire mâine poate voi fi doar puțin din fiecare scoarță strop oarecare uitat dintr-o viață nenăscută pădurea mea ți-a împietrit în umăr cu mâini rătăcite își caută sărutul
ARBORI DE AER de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356585_a_357914]
-
dulce chemare...”/ „Dansul Lunii pentru ca mai apoi curgerea să devină lină, după o lungă meditație în care a învățat să aștepte pentru a-și putea realiza scopul propus: „Iar în popasul păsării ce zboară,/ Pe ramuri albe,/ Ce muguri le-mpresoară,/ Un vesel ciripit/ Să îl aștepți,/ Căci este pentru tine/ Un dar de mare preț!/ Să știi s-aștepți...” În versurile Verei nu abundă metafora, dar nu pentru că i-ar fi greu să o folosească, ci din convingerea că sunt
MEDITAŢII ŞI CUVINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355159_a_356488]
-
cuvânt! Și drept, așa cum eu îl știu, în fața timpului pustiu Ce-n toamnă totul i-a luat, îl simt puternic, brav bărbat! Nu plânge doar se leagănă și dorul și-l tăragănă, Chemând la el, podoaba-i iară să-l împresoare-n primăvară. Și-n ochiul de ferestră-albastră, oglinda de la casa noastră, Deși e gol, neputincios e vede verde Făt-Frumos. Dor de toamnă Mi-e dor de fumul serii, de luna coaptă în lumină, De râsetul meu de copilă și dansul
TABLOU DE TOAMNĂ II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355606_a_356935]
-
ta. Copilul a întors capul să vadă. A dorit sa-i mulțumească. Dispăruse. Dar nu-i mai era frig sau foame. Nu mai simțea frica și durerea. A fugit până a ajuns în fața unei porți uriașe. Flori și iarbă verde împresurau zidurile si dalele. Emoționat a împins poarta grea din metal. A pășit șovăitor însă cu inima plină de speranțe. În sfârșit, acasă. Destinul imprevizibil se joacă schimbând cărările vieții. A intrat. În locul sălașului cald, familial mult așteptat i s-a
COPIL PRIBEAG de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356081_a_357410]
-
moștenirea lor". A sosit timpul să-mi vin în fire, să mă cercetez și, mergând în fața scaunului de spovedanie, cu inima curată și lacrimi de pocăință, să spun: Am greșit, Doamne, și am venit să cer iertare! Mulțimea păcatelor mă împresoară dar știu că voi afla leac prin mărturisire sinceră. Am greșit dar pe tine te cunosc Dumnezeu și la bunătatea ta alerg. Cheia mântuirii mele este taina sfintei spovedanii. O cheie ce-mi deschide ușa spre bucuriile vieții trăite în
A NU CĂDEA ESTE PROPRIU ÎNGERILOR ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368960_a_370289]
-
lăsa vălul cald și argintiu al luminii să-i mângâie obrăjorii. Bucuria împlinirii rugii pe care o avea ticluită încă înainte s-o murmure cu ceva nazuri, aluneca cu pași ușori și lini, așijderea iuțimii cu care razele soarelui vor împresura și netezi degrabă crețul încruntării. Slobozi cu un oftat crispat și o bâlbâială încă încrâncenată, abia reținută, un refuz deloc ascuns, nițel răstit iar buzișoarele crude i se strângeau precum un fruct de piersică ce se împotrivea cu greu dezghiocării
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
scris, undeva-n ceruri, De-o mâna nevăzuta, atotcunoscătoare, Destinul nostru într-o bună zi, s-a împlinit Și noi din nou ne- am întâlnit. Îți amintești tu oare De regasirea noastră Acolo unde păsări Cu aripi de oțel Ne-mpresurau, Acolo unde avut-am Revelația iubirii? Același te-am simțit Și totuși puțin altul, Mai mare ,mai puternic Dar tot atît de sigur De tine, cel pe care Il admirăm demult. . Revederea noastră , M-a amețit, se pare; Simțurile mi
DE CÂTE ORI TE AUD de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370895_a_372224]
-
Lăcrimând de dimineață, Dar aprins mi-ai dat misterul Ploii cu miros de ceață. Și-am plecat pe-un drum de stele Urmărind cuminte carul, Cănd prin tufe, cumintele, Ierburi cuprindeau altarul. De atunci cu Luna rece Codrii lin mă împresoară, Iar prin timpul care trece Mă renasc a doua oară. Dr. Ioan MIRON medic primar de familie și doctor în științe medicale Referință Bibliografica: Lăcrimând de dimineață, / Miron Ioan : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30 iulie
LĂCRIMÂND DE DIMINEAŢĂ, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370043_a_371372]
-
Neam! Ieroschimonahul Daniil Tudor a fost și este slova de Foc a Logosului dumnezeiesc, care a întrupat în constelații „Rugul Aprins”. Și-a făcut din poezie consoartă sihastră, iar din schimnicie, logodnă mistică a poeziei. Cu mireasmă de psalm a împresurat dragostea lui Dumnezeu cu o înfiorare a trăirii care permanent flămânzește și însetează de Duhul Sfânt. El a adâncit în suflet strigarea Luminii de sus ca pe o pasăre măiastră prefăcând-o în Imnul Acatist închinat Fecioarei Maria, care i-
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
mai contează, Te-îndemn să stai de vorbă cu Cel ce te-a creat! Când vrei s-arunci în marea uitării tot ce doare, Sub talpă ta simți focul pământului arid, Sau când îți fuge calea-înapoi, de sub picioare Și te-împresoară gânduri, tristeți care ucid, Când simți că universul deodată te respinge Și valurile vieții urlând, se năpustesc, Când ești ocean de lacrimi dar nu mai poți nici plânge, Te-îndemn să-ți plângi durerea la tronul Lui, ceresc! Când deznădejdea
ÎNDEMNURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370570_a_371899]
-
pământu-i binecuvântat . Din loc în loc ,eucalipt în pâlcuri La umbra lor tresare parcă viață . Orașele ascunse după dealuri , Sau prin deșert în oaze-ți ies în față . E soarele stăpân pe aceste plaiuri Sub mângâierea vântului fierbinte , Ce ziua te-mpresoară cu căldură Iar noaptea frigu-n oase te pătrunde . Autostrăzi se unduie-ntre dealuri Si taie-n lung și-n lat ținutul , Aici ,în locu-acesta tainic Unde a fost mai întâi cuvântul ! Legendele se află la tot pasul Iar vântul bate ,duce
TARA TUTUROR de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369588_a_370917]
-
lume și să plec, c-ar fi de fapt cel mai cumplit eșec, căci n-aș fi scris iubitele-mi poeme. De umbra morții și-azi mă înfior când pe-al meu cer trimite nor de nor dorind să mă-mpresoare c-o furtună în care sub un fulger scurt să cad, dar stau pe culme,mândru ca un brad, și nu îmi pasă când în juru-mi tună. De umbra morții nu pot fi răpus cât timp mai am atât de
DE UMBRA MORŢII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368101_a_369430]
-
simtă ceva în această clipă chinuită, smulsă din viață. Ori poate că era numai o iluzie? Poate că deja el nu mai aparținea vieții, poate că deja conștiința adia ca un firicel pe sub pleoapa întredeschisă, neștiind încă dacă să-i împresoare trupul vlăguit sau să mai aștepte câteva zile. Acea detașare a spiritului de substanța lui se lăsa așteptată, greu cucerită, ca o ceață densă, abandonată în mângâierea ultimelor suflări. Pacea, liniștea și aroma blândă a celeilalte lumi îi fura orele
ECLIPSA DE SOARE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368085_a_369414]
-
penajul prin ceața-ncremenită; Îmi spun că trece toamna și nervul o să strige, Capriciile vremii în mine s-or înfige. Se lasă-n vene iarna, în fulgi mă înfășoară, Dar cântul clipei mele mi-e drag ca-ntâia oară. Lumina mă-mpresoară și-a vieții serenadă Mă strânge ca o rugă sub bluza de zăpadă. Referință Bibliografică: CÂNTECUL CLIPEI / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Georgeta Muscă Oană
CÂNTECUL CLIPEI de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368136_a_369465]
-
un bun, În alegerea căilor omului străbun!! E ca o trâmbiță suavă ce sună, e lină, Catina ce imită amintirea dintr-o mină, Ascunsă afectivului în liniștea deplină, Mintea sufletului, nesperată să revină.. De-ai fi trist ea ușor te împresoară, Printr-o strânsoare din a ei fuioară, Zâmbește dintr-o oglinjoară interioară, Mangâie chiar de-i pe-un picior - gropară.. Bărbatul ce mare nerod ar fi ajuns, De n-ar fi tare și-n delicatețe pătruns, De toate gesturi sau
GÂND DE FRUMUSEŢE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368281_a_369610]
-
ținut. Le-a dat totul fericită, Atât cât ea a mai putut. Durerile ce-o chinuiesc Sunt mai ușor de suportat Dacă copii te-ngrijesc Și-n sufletul lor te-au păstrat. Privește iar portretul lor În noaptea ce-o împresoară Și-ar vrea aievea ca de dor, Din poză ei să apară. Vrea o caldă-mbrățișare, Durerile n-au încetat. Privește tristă-n depărtare: -„Copiii oare, m-au uitat?” Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: DUREREA UNEI MAME / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare
DUREREA UNEI MAME de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1374 din 05 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362706_a_364035]
-
lui Mircea, în Valahia. Domnia lui Ștefan, mezinul, e mai scurtă și tulburată de multe lupte și intrigi. Deși depun jurământ de vasalitate față de Iagelo, fără a primi ajutor la timp de la acesta, cade împreună cu fratele mai mare, Roman, fiind împresurați de tătari, iar polonii se retrag sub scutul de oțel al teutonilor. Situându-și romanul într-o epocă atât de tulbure din istoria noastră, când încă nu ne statornicisem ca stat feudal, el de abia fiind întemeiat de voievozi maramureșeni
CÂND A RIDICAT ROMAN VODĂ CETATE DE SCAUN, ACOLO UNDE MOLDOVA SE VARSĂ ÎN SIRET de ION DOBREANU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353244_a_354573]
-
la capul lor puțin. Că sunt singur, nu mi-e greu. Nevasta este la spital. Așa ne-au prevăzut-o astrele ... dar, mă tot gândesc că s-ar putea să se ivească, mult mai rele, altele. De mulți prieteni sunt împresurat, de dumneata ca mamă acum fiind lângă mine, mă simt grozav de fericit și n-am cuvinte să spun lumii întregi: cu ei sunt mai bogat și vreau să-ți mulțumesc că mai m-ai vizitat. Ion I. PĂRĂIANU Referință
TE-AM VISAT..., POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353332_a_354661]
-
uniți de credința-n Hristos. Peștele tresaltă în barcă, prins printr-o taină creată de Cel mai presus de fire pentru-a noastră mântuire. Sufletul luminează în cale până la cele din urmă hotare. Maica Domnului coboară și cu Har le împresoară, cu dragoste părintească pentru făptura omenească. Elena Trifan Referință Bibliografică: INFINITUL IUBIRII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1181, Anul IV, 26 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Trifan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
INFINITUL IUBIRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1181 din 26 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353566_a_354895]