2,389 matches
-
propus să mutăm petrecerea În stradă. Am făcut toate acele lucruri pe care le fac adolescenții turbați: am băut, ne-am drogat, am strigat, am sărit pe capotele mașinilor, iar când alcoolul și opiumul și-au desăvârșit lucrarea, ne-am Împreunat, de-a valma, În parc. Unii dintre cei de-acolo mi-ar fi putut fi nepoți, doctore, dar nu prea mai contează, așa-i? Când totul e posibil, iar legile morale cad asemenea recordurilor sportive, se face și tot ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pleca spre rosturile lui, mai știam că s-ar fi putut să nu-i mai văd niciodată picturile, dar, deocamdată trăiam cu intensitate lumea pânzelor lui. ,,Mânuțele durdulii ale Madonei lui Carpaccio Îmi fac rău. Sunt prea albe. Sunt perfecte. Împreunate Într-o rugă mută, intensă. Privesc paianjenul cum merge pe tavan. Nu este captiv, este liber să meargă cât are chef. Închid albumul. Muzica lăutărească are un fel de tânguire care mă Îndurerează. Închid fereastra. M-am prăbușit pe dușumeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
civilizați și inteligenți. Da, am răspuns. Stăteam nemișcat și sorbeam din paharul de cristal pe care Palmer mi-l umpluse din nou cu whisky și apă. În timp ce vorbea se plimba în sus și-n jos, înalt și slab, cu mâinile împreunate la spate, iar halatul larg, violet, pe care-l purta peste cămașă și pantaloni scotea un foșnet mătăsos. Se plimba în sus și în jos prin fața șirului de stampe japoneze care împodobeau peretele din față așa încât din spatele lui se strâmbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
adevăr. Iar acum încerci aceeași rețetă, încă o dată, cu mine? — Dragostea mea, știam eu că până la urmă ai să începi să accepți, spuse Antonia. Se apropie de mine, pe la spate, și i-am simțit atingerea ușoară pe umăr. Cu mâinile împreunate la spate, priveam magnolia. — Ce te face să crezi că încep să accept? — Trebuie să accepți, nici nu se poate altfel! răspunse ea și în glasul ei răsună o notă blândă și autoritară, după care începu să-mi desfacă mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
impresia de ordine. Apoi m-am uitat În jur. Calmul, nu tre’ să-mi pierd calmul. M-am Întors pentru ultima dată În dormitor. Ceasornicul ticăia neîntrerupt - 7. 07, 7. 08... - și cadavrul zăcea În continuare pe pat. I-am Împreunat cu grijă mâinile pe burtă, Împingând Înăuntru vârful limbii, ieșit din gură. Am mai Încercat de câteva ori, dar de fiecare dată aluneca afară ca un animal indolent, necunoscut. În sfârșit, după ce am stins lumina, m-am dus În hol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se făcu purpuriu la față. — Imposibil, spuse el. Absolut imposibil. Instrucțiunea 27a. Arestatul poate să vorbească doar Înainte de suspendarea curții. Șeful poliției privi dincolo de profilul ascuțit al maiorului, spre locul unde stătea doctorul Czinner, Îngrămădit În scaunul lui, cu mâinile Împreunate În mănușile gri, de lână. O locomotivă șuieră afară și se deplasă, huruind Încet, pe linia de manevră. Zăpada șoptea la ferestre. Era conștient de tresele lungi de pe haina lui și de gaura din mănușa doctorului Czinner. — Ar fi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
drumul, rămâne atârnând. Ca să și-o așeze la loc, ar trebui să se uite în oglindă. Și puhoaiele de oameni sosesc în continuare în oraș. Oamenii se roagă în genunchi să fie încă o dată martorii unei apariții. Dom’ sergent își împreunează cazmalele și se preface că se roagă, trăgând cu ochiul în lături, pe fereastră; tocul pistolului e deschis, cu arma încărcată și pregătită pentru o partidă de tir la țintă mobilă. După ce a terminat de scris pe cer, Fecioara Zburătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ne întreabă: Da, vă rog? Helen își întoarce privirea spre mine. Se uită spre Mona și Stridie, care stau pitiți în mașina parcată lângă bordură. Stridie șoptește în telefon: — Spuneți-mi, mâncărimile sunt permanente sau intermitente? Helen Hoover Boyle își împreunează degetele în dreptul pieptului; ghemul de pietre rozalii și perle îi acoperă cu totul bluza de mătase. — Doamna Pelson? Venim din partea companiei Transformări Miraculoase. În timp ce vorbește, Helen își întinde brusc mâna, cu degetele strânse, înspre femeie, ca și cum ar proiecta cuvintele. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și țările unde se duc sînt calde, dar pînă la urmă tot aici se întorc la anul, odată cu primăvara, aici, la cuibul lor" a accentuat preotul, modelîndu-și vocea frumos, pătrunzător, ca în timpul slujbelor la sărbătorile mari ale anului. Cu mîinile împreunate a rugăciune a recitat întreaga poezie "O, mamă...", trecînd de la Eminescu înapoi la învățăturile lui Solomon, repetînd pilda cu toiagul, dezvoltînd o adevărată prelegere pornind de la cuvîntul toiag, simbol al înțelepciunii celor vîrstnici și nicidecum instrument de tortură pentru copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
răspunde vecina încet. Eu am două și-un băiat, da' aceea mică o nimerise..., acum e doamnă! Are un soț delicat... Ăla dintîi era un...; ăsta, de-al doilea, și deștept, și bun... Vecina tace. Desface broboada, alintă cățelușa, apoi împreunează la loc colțurile, lăsînd afară doar capul mic, cu ochii cît două mărgele, ațintiți spre copii, cu limba mereu scoasă, plimbată roată în jurul botului. Mircea Emil, coborît de pe cele trei scaune, apucînd să mai comande una din ultimele porții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ore de stat pe scaune. Actorul stă rezemat cu spatele de perete, aproape de sobă iar lîngă el, întinsă de-a binelea, învelită pe picioare cu haina lui de blană, Nina doarme, cu căciula albă trasă adînc pe cap, cu palmele împreunate în poală. Arhitectul doarme și el, cu bastonul așezat lîngă piciorul bolnav, în vreme ce profesorul, așezat alături, plictisit de-a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dai! Crezi că fetele lui Caraiorgu s-ar fi dat oricui, dacă bărbatul acela n-ar fi știut să le facă să se simtă adevărate prințese, chiar și pentru o zi pe săptămînă?! Învață arta de a iubi, că de împreunat o fac și animalele, poate mai bine și mai cu spor ca oamenii...>> Doamne!, oare sînt sănătos?!... Foamea cărnii mă răscolește adînc, dar nu trebuie să mă domine; ar însemna că-s un om mic, mărunt, pradă patimilor limitate animalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-și dea seama ce era. Îl stropise cu apă distilată, astfel ca Bull să aibă impresia că dezinfectează rana. Apoi aplicase un strat transparent de vaselină pe toată zona din spatele genunchiului. În continuare, se folosise de benzile de leucoplast ca să împreuneze buzele vaginului. În final, acoperise totul cu un bandaj trainic, dar flexibil. Stătuse în picioare pentru a-și termina treaba. Privindu-l pe Bull, aplicase strat după strat de bandaj, pansându-l strategic. După fiecare strat, îi ceruse lui Bull
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Alan era transfigurat. Bull era doar o femeie pentru el. Mai întâi isteria, apoi această capitulare tremurătoare. Ce putea fi mai feminin de atât? Din punctul de vedere al lui Alan, erau doi supraviețuitori ai unei catastrofe aviatice, care se împreunează printre rămășițele în flăcări, afirmând în delir triumful vieții înseși. Și cât de frumos se freca piciorul lui Bull de Allan, rotunjindu-i fiecare mișcare! Alan n-o mai făcuse cu o virgină până atunci, cel puțin nu cu una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
n-o mai făcuse cu o virgină până atunci, cel puțin nu cu una intacta. Se temea că pe Bull îl va durea, că sângele le va păta hainele abandonate, care zăceau acum mototolite sub cele două corpuri ce se împreunau. Alan își dorea ca această primă dată să fie extraordinar de plăcută pentru Bull. Își dădea seama că fie îi va uni, fie îi va despărți. Dat fiind că devenise un partener sexual puternic și ambivalent, Bull va avea de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
își înlocuise fratele (ca partener alpin) cu primul lui nepot. Serile erau altfel. Stingeam veioza, ușa de la balcon rămânea întredeschisă (oricât de frig ar fi fost afară), foșnetul copacilor se amesteca deseori cu fâșâitul focului din sobă, umbrele crengilor se împreunau pe pereți cu umbrele obiectelor, întunericul se umplea cu povești (nu cu zmei, prințese, motani încălțați, palate de cleștar, cai înaripați și babe știrbe), vârât sub plapumă ascultam un alt fel de basme, cu Alexandru Macedon, Ulise, Domițian, Mucius Scaevola
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
formulele secrete ale minților și vieților lor. Noi toți care l-am cunoscut pe Vaughan acceptăm erotismul pervers al accidentului de mașină, la fel de dureros ca și extragerea unui organ expus prin deschizătura unei răni chirurgicale. Am urmărit cupluri care se împreunează în vreme ce gonesc noaptea de-a lungul autostrăzilor întunecate, bărbați și femei la un pas de orgasm, mașinile lor accelerând într-o serie de traiectorii ademenitoare spre farurile puternice ale fluxului de trafic din sens opus. Bărbați tineri, singuri la volanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
-i semn lui Catherine să urce. - Lasă-mă pe mine să conduc - acum lumina e limpede. - Dar mâinile tale... Ești pregătit? - Catherine... Am prins-o de braț. - Am nevoie să conduc din nou înainte să treacă totul. Cu brațele goale împreunate peste sâni, scrută interiorul mașinii, căutând parcă muștele pe care i le descrisesem. Voiam să i-o arăt lui Vaughan. Am pornit motorul și am ieșit din curtea blocului. Cum am accelerat, perspectivele străzii se deschiseră în jurul meu, îndepărtându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
avea gura legată. — Și cei din familia Ozkart scriu pe mormintele lor: „Asta ne-a făcut-o familia Kauderer.“ Apoi, trecându-și un deget peste mustață: - Aici Ponko va fi în sfârșit în siguranță. În clipa aceea, mama și-a împreunat mâinile și a spus: - Maica Domnului îndurătoare, Gritzvi al nostru va fi în pericol? Se vor lega de el. Domnul Kauderer a dat din cap, dar n-a privit-o în ochi: - El nu e un Kauderer! Numai noi suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de faptul că stătea chiar sub o creangă de salcâm. Se uită în sus și, pentru o clipă, văzu în cele mai mici amănunte conturul frunzelor proiectate pe cerul pustiu. Chircite din cauza căldurii de după-amiază, frunzele erau ca niște mânuțe împreunate într-o rugă; o pasăre, o coțofană oarecare, slinoasă și ca vai de ea, era agățată ceva mai sus pe o cracă, cu ghearele bine fixate, aruncând săgeți din ochii ei negri. Doar situația pur și simplu dificilă în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
aici istoria cu fetele. — Exact asta îți trebuie ca să fii un bun detectiv. Logică și un pic de psihologie. Dacă ai cunoștințe de logică, știi cum funcționează lucrurile, iar dacă ai cunoștințe de psihologie, știi cum funcționează oamenii. El zâmbi, împreunându-și mâinile pe burtă, de parcă se pregătea să-i țină o prelegere. În același timp o studie pe Mma Ramotswe din cap până-n picioare, iar ea îi simți privirea. Se uită la el, la mâinile lui împreunate și la cravata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
minciuna lui atât de evident, de parcă doctorul Ranta ar fi avut la gât o firmă de neon pe care scria că-i mincinos. Nu vă cred, Rra, îi spuse simplu. Mă mințiți. El își întredeschise gura, apoi o închise. Apoi, împreunându-și din nou mâinile peste burtă, se lăsă pe spate în fotoliu. — Convorbirea noastră s-a încheiat, Mma, o anunță el. Regret că nu vă pot ajuta. Poate ar trebui să mergeți acasă și să mai studiați logica. Logica vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și cu poftă, întinseră țoiurile să ciocnească ,,ei, haide, dom'le adjutant, mai avem noi trei ceva sînge-n puță" și atunci Popianu a băut liniștit, știind că reușise pasul cel mare, așa și era, dacă-i socoteai pe toți trei împreuna, ceva sînge mai era. Pînă la urmă a ieșit un chef serios, Sandu Bereu era disperat, nu atît că i-ar fi făcut pagubă, cît că din cauza lor nu i-a mai intrat nimeni în crîșmă în ziua aceea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
i se tăiase căpățâna dintr‑o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul, iar Împletitura de in de pe grumaz zăcea pe jos. După care Simon o deznoda, Încingându‑se cu ea, doar dacă vreun spectator nu căuta să se Încredințeze de soiul Împletiturii. Atunci Simon Îi Întindea un capăt al cingătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a trupurilor, iar pe alocuri, unde părul de cămilă se rosese, sub ceafă, sub spete, sub coate, urzeala era mai bățoasă, ca și sub călcâie ori sub pulpele țepene ca niște furci.PRIVATE Zăceau cu fața‑n sus, cu mâinile Împreunate pe piept, ca și morții, pe velința muruită și putregăită care se rărise sub povara trupurilor lor, căci arareori mai fremătau printr‑un zvâcnet involuntar adormiții vlăguiți de viață și mișcare, pe deplin adormiți; membrele Îi mai trădau uneori, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]