581 matches
-
interioare, timpul); asociația se bazează pe sinteza pură a imaginației; iar cunoștința empirică pe apercepția pură, adică pe identitatea continuă de sine însuși ce acompaniază toate reprezentațiile posibile. Acestea toate apriori. {EminescuOpXIV 412} Dacă voim a urmări fondul intern al împreunării reprezentațiilor până la punctul în care ele trebuie să se concentreze spre a forma acolo abia imitate de cunoștință pentru-o experiență posibilă, atunci trebuie să-ncepem de la apercepția pură. Toate intuițiunile sânt pentru noi nimic și nu ne pot interesa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
experienței. Deci principiul unității necesare a sintezei pure (productive) a imaginației este, înaintea apercepției, baza posibilității cunoștinței toate, mai ales a experienței. Sinteza varietății din imaginație o numim transcendentală când ea, fără distingere de intuițiuni, se ocupă numai apriori de împreunarea celor varie; și unitatea acestei sinteze se numește transcendentală când se reprezintă ca apriori necesară în predmetul unității primordiale a apercepției. Fiindcă această din urmă (apercepția? ) e temeiul posibilității tuturor cunoștințelor, de aceea unitatea transcendentală a sintezei imaginației este forma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sine însuși nu are realitate obiectivă și există numai în cunoștință, ar fi peste tot și pretutindenea nimic). Fiindcă însă orice fenomen conține o varietate, prin urmare aflăm în sufletul nostru diferite apercepții risipite și singuratice, este de trebuință o împreunare a lor pe care în simț ele nu o pot avea. Este dar în noi o facultate activă a sintezei celor diverse pe care o numim imaginație și a cărei acțiune exersată nemijlocit asupra percepțiilor eu o numesc aprehensiune. Imaginația
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-ntemeieze putința, ba chiar necesitatea unei legi extinse asupra tuturor fenomenelor, lege conform căreia acestea să trebuiască a fi privite ca niște așafel de date ale simțurilor cari de sine să fie asociabile și supuse unor reguli generale ale unei împreunări peste tot în reproducție. Acest temei obiectiv a toată asociațiunea fenomenelor o numesc afinitatea lor. Acest temei însă nu-l putem găsi nicăieri decât în principiul despre unitatea apercepției în privirea tuturor cunoștințelor acelora cari sânt să-mi aparție mie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
acelora cari sânt să-mi aparție mie. După acest principiu toate fenomenele trebuie să vie astfel în suflet sau să fie aprehendat în așa fel încît să concorde cu unitatea apercepției, care ar fi cu neputință fără unitatea sintetică în împreunarea lor, care de aceea e și obiectiv-necesară. Unitatea obiectivă a toată conștiința (empirică) într-o conștiință (apercepția primordială) este așadar condiția necesară a toată aprehensiunea posibilă, și afinitatea tuturor fenomenelor (depărtată ori apropiată) este consecvența necesară a unei sinteze în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numim natură noi o încifrăm în ea și nici n-am putea s-o descoperim dacă n-am fi implicat-o noi înșine sau natura sufletului nostru. Căci această unitate a naturii e să fie necesară, adică o unitate de împreunare apriori sigură. Dar oare cum am putea noi să realizăm apriori o unitate sintetică dacă în izvoarele originare de cunoștință ale sufletului nostru n-ar fi conținute deja fundamentele subiective ale unei asemeni unități apriorice și dacă aceste condiții subiective
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
empirică toată. Noțiuni apriorice pure sânt deci numai de aceea cu putință, ba-n respectul experienței chiar necesare, pentru că cunoștința noastră n-are a face cu nimic alt afară decât cu fenomene a căror posibilitate rezidă în noi, a căror împreunare și unitate (în reprezentația unui obiect) nu se poate găsi decât în noi, cari preced prin urmare orice experiență și o fac pe aceasta abia cu putință în privirea formei ei. Și din acest rezon, unicul posibil, au fost făcută
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
li pot da acelora o referare la obiecte, prin urmare o semnificație, și categoriile nu sânt în urma-urmelor capabile de o altă întrebuințare decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-o experiență. În întregimea a toată esperiența posibilă sânt cuprinse însă toate cunoștințele noastre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât de una empirică posibilă, servind numai la aceea că, pe rezoanele unei unități apriorice necesare (din cauza împreunării necesare a toată conștiința într-o apercepție primordială), ele supun fenomenele sub reguli generale de sinteză, făcîndu-le prin aceasta apte la o-mpreunare peste tot într-o experiență. În întregimea a toată esperiența posibilă sânt cuprinse însă toate cunoștințele noastre și în referarea generală la aceasta consistă adevărul transcendental, care premerge adevărului empiric și-l face abia cu putință. Totuși însă mai cade
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
memorare {EminescuOpXIV 928} [a] unei sume de material faptic din cutare sau cutare știință e un semn care însoțește cultura, nu e însă un semn esențial sau epuizant al ei. Ultima țintă a oricărei științe nu e firește despărțirea, ci împreunarea laturei speculative cu cea empirică. Însă pe drumul acesta o despărțire a lucrului [e], după cum ne-nvață istoria, neapărată și folositoare dacă ea se manipulează cu precauțiune. Această manipulare precaută se ajunge cu deosebire prin aceea cum că între părți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
crește. Și pământul are atât de puțină cantitate din materia aceasta și altele folositoare încît și plante și animale cată să restituie pământului materialele împrumutate îndată ce le vine sfârșitul vieții. Cenușa noastră nu poate fi sustrasă pe mult timp de la împreunarea ei cu alte și nouă faze ale vieții animale si vegetale. Sub condiția de a restitui împrumutul, pământul ne dă materialele și sub condiția aceasta mișcarea poate fi sporită și menținută. Pământul nu dă nimic, el împrumută, dar înclină a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de lucrătoare; embrionii predestinați a deveni trântori se pun în cășițe mari, în așa-numitele cășițe de trântori. Daca însă facultatea crăiesei nu este în toată orânduiala, adecă daca nu s-au împreunat și fecundat, sau sămânța primită cu ocazia împreunării este întrebuințată și punga cu sămânță e sleită, regina nu suspendă ouarea; dar se-ntîmplă amăgiri. Sute de ouă le pune în căsițe mici, sigură în intenția ei că le-a fecundat în toată regula; și din toate sau, în caz
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întrebuințată și punga cu sămânță e sleită, regina nu suspendă ouarea; dar se-ntîmplă amăgiri. Sute de ouă le pune în căsițe mici, sigură în intenția ei că le-a fecundat în toată regula; și din toate sau, în caz de împreunare insuficientă, din multe se dezvoltă bărbătuși cari nu-ncap în cășițele strâmte destinate pentru surori lucrătoare și cresc mai mari decât cășițele, încît lucrătoarele trebuie să clădească cupole întregi asupra chilioarelor respective, pentru ca să ajungă a face legene în raport cu mărimea trupului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
peste jumătate de an) are a suporta lupte cu rivale. HOTĂRÎREA DE MAI NAINTE A SEXULUI ANIMALELOR, de DR. ENRIC IANKE [... ] 2270. Două principii se extrag din mulțimea de teorii fiziologice contrazicătoare asupra formării sexului, principii fundamentale. Întâi că actul împreunării e fiziologicește un act de luptă al producătorilor pentru determinarea sexului nașterii ce se va produce, luptă care se decide în favoarea celui mai tare și mai pasionat dintre ei. 2) Principiul eredității încrucișate, la care producătorul precumpănitor în timpul actului transmite
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
regală” (56, p. 425) practicat de suveranii legendarei insule Atlantida, conform cele- brei relatări a lui Platon (Critias, 108d-121c). Zeul Poseidon s-a împreunat pe insulă cu o muritoare (Kleitho), împărțind ulterior ținutul celor zece copii zămisliți cu aceasta. (Vezi împreunarea pe insula Creta dintre taurul-Zeus și muritoarea Europa, mama lui Minos, sau cea dintre taurul lui Poseidon și muritoarea Pasiphae, mama Minotaurului.) în mijlocul Atlantidei, Poseidon construiește un adevărat labirint : „A tăiat toate povârnișurile împrejmuitoare ale colinei pe care locuia dânsa
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
înoată „boul negru”, purtând între „coarne într-aurite” o fecioară, așezată pe un „leagăn de mătase”. Așa cum au observat și alți exegeți, imaginea este similară cu aceea a fecioarei Europa, răpită de Zeus tauromorf și trecută înot în Creta. După împreunarea cu Zeus-taur, sub platanul sacru de la Gortyna, Europa va naște pe viitorul rege Minos (întemeind astfel un neam, o țară, un continent). Ceea ce este însă particular și definitoriu în colinda românească este faptul că fecioara este doar aparent o victimă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să vedem, ridică Vassur din umeri, privindu-l curios pe tânăr. Aloim făcu o plecăciune la limita politeții și închise ușa grea, din lemn. Vassur nu-i dădu satisfacția de a auzi zăvorul și se așeză pe pat. Era o împreunare ciudată de scânduri, cum nu mai văzuse niciodată. Pipăi neîncrezător ceea ce părea a fi salteaua. Era de fapt un sac în care, după urmele vagi de miros, părea că se află păr natural de animale. Oriunde altundeva în Imperiu, un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
adevăr cum spirala de metal este dublată de una strălucitoare, albastru-verzuie. ― Și ce semnifică, femeie, o asemenea amuletă? ― Noi credem că primul lanț și spirala sunt femeia, iar cel de-al doilea lanț e bărbatul. Lumina care se naște la împreunarea lor e speranța că vor avea copii sănătoși. De aceea le primim cu câteva zile înainte de a naște. Kasser simțea că artefactul acela putea avea o semnificație mai adâncă. Luă mâna femeii în mâinile sale, strânse pumnul ei mic în jurul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
că încă mai era vreun hrisov vechi în care se spunea că toți călugării trebuie să aibă cozi, dar acum el nu mai era respectat de nimeni. Și ce poate fi altceva o coadă împletită din fire de păr decât împreunarea a trei spirale, care se sprijină una pe alta întru alcătuirea unei structuri cu mult- mai rezistente decât fiecare luată în parte? Chiar și pletele Sfântului Augustin, relicva din care își luau materialul genetic pentru a-l clona la nesfârșit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
cugetări nelavreme și fără de folos, fie cu întunecime și ură nesocotită față de toate cele ce sunt<footnote Petru Damaschinul, op. cit., p. 204. footnote>”. Când vorbesc despre războiul de noapte, Părinții ne sfătuiesc ca, de suntem ispitiți noaptea prin închipuire de împreunare, să ne păzim inima să nu cugete ziua la trupurile din închipuire ca să nu ne întinăm de plăcerea lor<footnote Cuv. Isaia Pustnicul, op. cit., cuv. 4, cap. 3, p. 53. footnote>. Sfinții Varsanufie și Ioan, ne sfătuiesc ca, atunci când ne
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
deveni dăunătoare și pentru trup și pentru suflet. Cât timp este satisfăcută echilibrat, ea va fi numită lucrativă pentru că aduce câștig în acțiune, însă o dată depășită limita necesarului ea devine cheltuitoare. La fel se poate vorbi și despre dorința de împreunare. O dată făcută această distincție, Platon merge mai departe și consideră că întotdeauna „bondarul” va fi supus dorințelor nenecesare, în timp ce omul stăpânit de cele necesare va purta numele de „econom” și „oligarhic”. Din acesta din urmă se va naște omul democratic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
a doua însingurare care îndepărtează pe cel împărțit de origine în momentul în care cealaltă parte moare: „de vreme ce ființa era tăiată în două, fiecare jumătate dorea să se alipească celeilalte jumătăți... Când una din jumătați murea, partea rămasă singură căuta împreunarea cu altă jumătate părăsită, fie că dădea peste jumătatea unei femei întregi, fie că era jumătatea unui bărbat”. Numai că astfel rasa mergea spre stingere și, în sfârșit, Zeus se milostivește de neamul omenesc și strămută în față organele genitale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
diferite grade într-una și aceeași sectă... - acești fibioniți, așadar, practicau sexualitatea ca pe un fel de abac la îndemână pentru că își invitau discipolii să prevaleze de trei sute șaizeci și cinci de ori din sperma lor în cursul a trei sute șaizeci și cinci de împreunări cu trei sute șaizeci și cinci de femei diferite. Las pe seama celor scrupuloși să stabilească niște contabilități precise... Uneori recursul la numere ține de registre mai puțin surâzătoare. Gnosticii se servesc în cea mai mare parte de cifre pentru a tempera mania lor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]