724 matches
-
dar știam că era mai mult decât mirat. Știam că la auzul cuvântului deviere amintirea vechilor lui lupte contra deviaționiștilor din partid de dreapta sau de stânga și pe care îi zdrobise pe toți prin anii 26 și 30 îi împrospăta sufletul lui împietrit și că acela care câștiga în fața lui, cu asemenea problemă, câștiga totul. Și i-am spus: Grupul Ana Pauker și Vasile Luca au deviat spre dreapta în chestiunea țărănească și în chestiunea finanțării primului nostru plan cincinal
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fecale; pînă am ajuns și eu la ele, se umpluseră și dădeau pe de lături. Golirea lor se făcea de două ori pe zi, la haznaua din curtea închisorii. Exista și un al treilea vas, putina cu apă, care se împrospăta odată cu golirea hîrdaielor. De toarta putinii atîrna o cană cu smalțul spart, ruginită, o singură cană pentru toată lumea. Cu ea beam apă, cu ea ne spălam pe mîini. Instalațiile acestea sanitare își aveau locul în colțul din dreapta ușii și erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de a te purta în locurile unde te duci așa cum se poartă oamenii acelor locuri, adică civilizat. Antenei 1 (sau 2?) i-a dat prin cap să ne rezolvăm problema de imagine care s-a creat (vechea noastră obsesie, mereu împrospătată prin noi călcări în străchini) printr-o metodă așa, mai de suflet: să ne ducem toți, care pe unde apucăm, ce locuri sfinte ne ies în cale, biserici, troițe, să aprindem lumânări pentru sufletul femeii ucise, să ne arătăm toți
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
arate și George Banu împreună cu echipa televiziunii. Într-o scurtă intervenție, Brook s-a adresat, cu delicatețe, artiștilor români sugerîndu-le să iasă, din cînd în cînd, din aerul oficial pe care zidurile teatrelor îl emană. Încă. Să încerce să-și împrospăteze gîndul, să-și reîncarce modalitățile de expresie cu aer proaspăt, curat, eliberat de factorii poluanți, de stilul oficial condiționat de morga și codul cultural al oficialităților. Această curățare și purificare este eliberatoare și dă sens unei direcții, unei evoluții, ține
Aer proaspăt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15732_a_17057]
-
Nicolae Manolescu Cititorii noștri au observat, desigur, dintr-o privire, cum se spune, noua înfățișare pe care România literară o are, începînd de la acest număr 8 din 2002. E vorba, înainte de orice, de aspectul grafic al revistei. L-am împrospătat, l-am apropiat de standardele actuale ale tiparului, în viața căruia au intrat computerul și o nouă generație de mașini, mai sofisticate și mai performante. Macheta o datorăm imaginației pictoriței și graficienei Mihaela Șchiopu. Am păstrat, firește, linia care ne-
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
întreb. Am aterizat la Tbilisi într-o zi de toamnă luminoasă, sub un cer albastru și senin. După ce ne-am instalat în hotelul unde am fost repartizați, am pornit la drum cinci, israelieni avizi să descopere orașul și să se împrospăteze cu o ceșcuță de cafea, dar după cinci încercări deșarte în ceea ce ni s-a părut că sunt cafenele, am înțeles că la Tbilisi nu se servește cafea, ci numai ceai și cvas. Am renunțat deci și ne-am întors
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pădurii se ridica un oraș mare, cu palate, cu turnuri, cu biserici, cu fabrici, cu mișcare și cu zgomote de tot felul care ajungeau până la el... Înclinându-se apoi spre izvorul lângă care știa că se culcase, pentru a-și împrospăta fața din apa lui rece, ca într-o oglindă își văzu chipul, un chip, care a înțeles îndată că era al lui, chipul unui bătrân cu plete și cu barba albă. Sub acțiunea a nu știu ce vrăji, drumețul nostru dormise o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu știm cine se-află-n spatele lor. Și, la urma-urmei, cu cine concurează și de ce?“ „Memoria e-o marfă vie, Robane. Alterată, nu face doi bani. Produsul perisabil nu se mai vinde, nu mai interesează pe nimeni. Cineva trebuie să-l împrospăteze, dacă vrea să-l mențină pe piață. Altfel, economia cerebrală falimentează și lumea se duce direct la culcare. Dacă tu mâine te-apuci și scrii un roman, din momentul în care l-ai publicat, ești terminat. Câți îl citesc? Cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
oprea la mine: destinatarul privilegiat, unicul beneficiar al spectacolului poftelor și invidiei generale. În jocul de roluri și-enigme al Mariei, piesele de șah ale minții și realității se mișcau tridimensional, ca eroii dintr-un roman bine scris. Scenele se împrospătau firesc, plictiseala lipsea. Ne completam fricile și nesiguranța, sărăcia și nepotrivirea de perspective, cu plăceri și rafinamente virtuale. Decorul strălucea și el suficient: în loc de Paris sau Amsterdam, Viena sau Bruxelles, Bucureștiul nostru vioi și cafeniu. Iubirea și sexul păreau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
survolarea Moroienilor, bătălia Mării Baltice. Bunicu’ Vitalian s-o fi întâlnit cu Leordeanu, Meresiev sau Zoia Kosmodemianskaia. Dar n-avea cum să lupte cu Sașa Marinesko în 1945, bombardându-i submarinul prin Danzing sau Gotenhafen.“ „Sașa Marinesko?“, am încercat să-mi împrospătez memoria. „Alias Alexander Marinescu. Comandant sovietic clasa a III-a, pe submarinul S 13. Un gangster brutal, copilărise în port la Odessa. A scufundat două vase de pasageri nemțești, cu trei torpile fiecare: una pentru «patria mamă», alta pentru Stalin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ritmul, frecvența și intensitatea amintirilor noastre. Ei țes memoria, deplasează blocurile de stări și evacuează sentimentele indezirabile. Ei sunt transportatorii de imagini. Tot ei depozitează reziduurile propriilor construcții neuronale în mintea oamenilor, ca niște arhitecți în miniatură. Ei degradează sau împrospătează conținutul neuronal al gândurilor, ei blochează celulele moarte ale amintirilor și pompează informații noi prin fluxul ocular, sangvin sau tactil. Naniții sunt niște paraziți folositori, un fel de coloniști microscopici, toleranți dar exigenți, care circulă liber prin timp și spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
se ridică de la masă, coborâ fără grabă treptele cerdacului, iar vocea i se auzi spunând cu același glas cu care poruncea atacurile Apărătorilor: - Fiți bineveniți În casa noastră, signor Gianluca și prietene Pietro! Poftiți! Chiar mă gândeam să-mi mai Împrospătez puțin cunoștințele de italiană! - Iertare, căpitane, spuse Pietro, intrând În curte cu calul ținut de dârlogi, am picat chiar la ora mesei, dar venim cu știri proaspete. Și ne trimise măria sa Încoace! - Bongiorno signor capetano! se auzi și vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
un capital de 150 000 franci pe baza... a ce? A unui vot dat prin panglicărie ca cel de sus, neadmis de Senat, neiscălit de Domn, a unui vot orb, care n-a fost nicicând lege și care acum se împrospătează ca o lege rămasă în desuetudine? Dar s-a mai auzit aceasta undeva? Înțelegem ca să se reîmprospăteze un drept câștigat, dar un vot nul al unei Camere ca cea cu surprinderea excedentelor de sus să se privească ca un drept
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
poezia „adeseori latentă” a ei, în expresiile metaforice aflându-se originalitatea și geniul unei limbi. În formarea metaforelor, el studia fantezia, cu „combinațiunile ei multiple”, imaginația creatoare, „concepția poetică” specifică fiecărei națiuni. Poeziei culte îi era atribuită misiunea de a împrospăta aceste metafore lingvistice ades tocite, „gârbovite” prin îndelungă folosire. Numeroase trimiteri la elementul popular se găsesc în monografia Influența orientală asupra limbei și culturei române. Cercetările speciale asupra basmelor (Basmele române...) ori cele asupra datinilor, credințelor, obiceiurilor, legendelor, teatrului popular
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
religiosul. În treimea cea de o ființă se ascunde marea taina a iubirii pe care pariază Șt. Lupașcu. În fiecare din noi e o "recapitulare" a istoriei ființei. Nimic viu și trainic nu e de lepădat și toate se cer împrospătate din izvorul nesecat al iubirii. Lumea nu e transparentă în sine fără dialog. "Devenirea întru ființă" la Eminescu depinde de Încercare, iar nu de repetiția oarba, constată Th. Codreanu. După cum se poate observa la N. Stănescu și în opera lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu atât mai mult cu cât guvernul luase măsurile de prohibire a exportului unor cereale. C. Mille era de părere că moratoriul pentru datoriile interne se impunea mai ales din cauza faptului că, nefiind bani disponibili, nici comercianții „nu-și puteau împrospăta marfa din străinătate”, trebuind să plătească cu bani gheață, nici agricultorii „nu vor avea resurse pentru a-și face culturile de primăvară”. El propunea să se acorde moratoriu măcar pentru datoriile interne ale comercianților, căci „în felul acesta ar fi
Iniţiative interne între anii 1914-1916 : putere şi opoziţie by Daniela Ramona Hojbilă () [Corola-publishinghouse/Science/1206_a_1890]
-
comunicare și infracomunicare cu natura, partea feminină a Creatorului, cea care nu se lasă elucidată vreodată nici de artă și nici de știință. M-am întors la hotel, de fiecare dată înainte ca dragii mei colegi să-și facă apariția, împrospătată de o energie nouă, pe care nici o ființă umană nu mi-o poate transmite. Am visat-o pe Ileana (Mălăncioiu) - ploua și avea o canadiană galbenă, de un galben strălucitor. Totul era purificat în acel loc în care ne aflam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
durere pentru noi. Dar nu vom lăsa să se închidă această rană. Cu a noastre mâni o vom deschide deapururea, cu a noastre mâni vom zugrăvi icoana Moldovei de pe acea vreme și șirurile vechi, câte ne-au rămas, le vom împrospăta în aducere aminte, pentru ca sufletele noastre să nu uite Ierusalimul. Căci acolo e sfânta cetate a Sucevei, scaunul domniei vechi cu ruinele măririi noastre, acolo scaunul firesc al unui mitropolit care în rang și în neatârnare era egal cu patriarhii
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
scene; pur și simplu se abandona durerii. Nu făcea nici un fel de scandal și nici nu plângea, ci într-un mod extrem și teribil părea să privească în gol pe fereastra bucătăriei, până când te apropiai de ea și vedeai culoarea împrospătată de lacrimi a ochilor ei verzi și a feței ei roz, a gurii ei cu strungăreață; își culca pieziș capul pe brațul scaunului, niciodată drept. Așa stătea și când era bolnavă. Se suia în pat în cămașa ei de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prin pierderea cuiva drag, pierzi totodată o mulțime de lucruri - fotografii, poezii, locuri: Dante, Avignon, un sonet de Shakespeare, marea de la țărmul Țării Galilor. Camera era Antonia. Răsufla amprenta personalității ei. Mirosul de trandafiri, abia perceptibil, stăruia, așteptând zadarnic să fie împrospătat de căldura focului. Toate obiectele din jur erau ea - covoarele mătăsoase, pernele înfoiate, dar mai ales polița căminului, micul ei altar, papagalii din porțelan de Meissen, ceașca din argint italienesc, paharul din sticlă de Waterford, cutiuța de prizat tabac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care nu avea ce căuta acolo. Instantaneu, simți că se identificase cu peștele. Știa că peștele, dacă era lăsat în apa aceea joasă, avea să se sufoce foarte curând. Oricum, apa era stătută și rău mirositoare, pentru că marea n-o împrospăta decât în timpul furtunilor de iarnă. Spuse: Vai, ce pește frumos! Voi l-ati prins? Da. Și aveți de gând, desigur, să-l aruncați înapoi în mare? Nu. Nici gând. Dar nu-l puteți lăsa aici. De ce nu? O să se sufoce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
paralel, pînă departe, ca valurile imense ale unei mări Încremenite. PÎnă În sat mai avea de mers cam două ceasuri, dar nu se grăbea. Înainte de a-și continua drumul, făcu un mic ocol și coborî cărarea către șipot, să-și Împrospăteze provizia de apă. N-ar fi avut ce căuta acolo, nu-i era sete, iar apa din bidonul de plastic nu i se terminase, dar o anumită indiferență a naturii părea să-i fi inspirat și lui un sentiment de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
frecase, libidinos, claia de lână de sub buric. „Păi să știi, vericule, că dacă mă vrei În deplină putere, nu-ți face socoteala c-o să-mi umpli burta cu buruieni și rădăcini: băiatu’ are nevoie de fripturică În sânge ca să-ți Împrospăteze neamul!” „De când te știu nu prea te-a dus mintea”, a oftat Urmașul de la Înălțimea cugetului său Îngăduitor. „Eu zic așa: când se va Împlini luna a zecea oară, să ne strângem cu toții În locul cutare și să facem negoț unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le Înșirase cumva - așa cum aflaseră de la profesorul Foiște - pe mațe răsucite și uscate de oaie, dacă făcuse troc cu ele, schimbându-le pe cine știe ce alte prostii, ori dacă Mintoșii le Împodobiseră cu ele pe femeile pe care le comercializau ca să Împrospăteze sângele feluritelor triburi ce-și trimiteau reprezentanții la marele Târg de toamnă. Când vorbele porcoase și scăldate În vin ale celor patru băieți tupilați În lanul de porumb Începuseră să se Învârtă În jurul fiicei grecului Dagdelinis, pe Mihai Enin, băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai puțin vetustă (1 Mai, de pildă) etc. Efectul unui asemenea text este notabil, oferind ziarului un plus de culoare și căldură. Iată un reportaj din Cișmigiu, publicat de Realitatea ilustrată (11 iulie 1931, p. 21): E primăvară. Te scoli împrospătat de boarea răcoroasă a dimineții, ai făcut câțiva pași și simți că te topești. Ți-e cald! Pe străzi, soarele împarte latul caldarâmului în două fâșii - una albă, strălucitoare, incandescentă, și alta îndoliată de umbră, care privește cu resemnare soarta
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]