6,395 matches
-
culoarea/ pe care o are culoarea mîinilor lor/ care interesează mai mulți indivizi (acești indivizi/ cred în culori - iubesc anumite culori)/...dar acești cunoscuți care împușcă casele albe/ pînă ne întîlnim îmi scriu eu primesc cărțile lor" (Cunosc oamenii care împușcă străzile albe). E o violență în efigie: "ghearele leului care nu mai fărîmițează pietrele pustiului/ și nu mai amenință picioarele miriapozilor în goana spre Fata Morgana/ ascultă de un stăpîn îmbrăcat în negru de un diavol îmbrăcat în alb/ înconjurat
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Constantin Țoiu 1976. După război, cei bogați care încercau să treacă granița erau împușcați pe brazdă, apoi li se tăia burta și se căuta în ea diamantele. - Dar de ce nu li se dădea un purgativ tare?... De ce-i omorau?... - Era mai complicat. N-ar fi eliminat tot. Apoi, cine știe, ceva tot ar mai
Țărani în lift by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16969_a_18294]
-
locuitorii Capitalei, grosolan manipulați de TVR condusă pe atunci de omul de cultură Răzvan Theodorescu ajutat de omul de presă Emanuel Valeriu. Ce efect a avut manifestarea "înaltului spirit civic al minrilor"? În afară de faptul că au murit șapte oameni știuți, împușcați pe la spate, că au fost bătuți bestial locuitori ai Capitalei pentru vina de a fi fost sau de a fi părut studenți sau intelectuali, că în societatea românească s-a produs o primejdioasă ruptură cu binecuvântarea președintelui de atunci, România
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
vrea să știu, Doamnă Moarte, cum îți plac minciunile lui roșii?" Într-o pagină intimă, autorul nu era obligat să citeze poemul îngânat, al lui E.E. Cummings; îmi îngădui să-l transcriu din memorie: "A murit Buffalo Bill/ cel care/ împușca unu-doi-trei-patru-cinci-șase/ porumbei, numai așa.../ Iisuse, frumos bărbat mai era!/ Și-aș vrea să știu, Doamnă Moarte,/ cum îți plac/ privirile lui albastre?" Pe 8 ianuarie 1959, Victor Felea, pe atunci redactor la "Steaua", notează: "Azi a luat sfârșit o epocă
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
bulucit spre Paris, dornici să-și satisfacă pe loc reveriile occidentalizante. îmi aduc aminte de-o ridicolă debarcare în masă a scriitorilor români în Orașul Lumină, într-o perioadă în care încă se mai trăgea pe străzi iar cadavrele celor împușcați la revoluție erau proaspete. Din toată această navetă n-a rămas decât o păruială între 'mâncătorii de salam cu soia" și 'consumatorii de icre negre", ale cărei ecouri nu s-au stins cu totul până azi. Cert este că nici
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
vrea doar să am o casă. Reușești să scrii la Berlin? Te rog să ne povestești cîte ceva despre tot ce ai scris de cînd ești aici. Mă-ntreb doar cum reușeam să scriu la București, împărțit între slujbe și împușcînd francul la fel ca toți prietenii mei. Acum n-am nimic altceva de făcut. E aproape dezolant: trebuie să scriu, fie și numai din plictiseală, din prea mult timp liber. Sînt săptămîni în care nu sună deloc telefonul. Nu mă
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
înțărcat copilul cu o foaie de pelin ruptă din șanțul veșnic noroios și plin de bălării de lângă banca din fața casei pe care bunicul Păvăluț ședea înainte de a se hotărî să ia pușca lui de vânătoare, s-o încarce și să împuște cele două iepe din grajd, pe Stela și pe Doinița, ca să nu le ia pe gratis colhozul tâlharilor de comuniști... pe nepotu-său, pe Mihuț, viitorul gestionar al comunei... bunicul, Păvăluț, mulțumit că nu lăsase iepele pe mâna tâlharilor, stătuse mult
Încercările prozatoarei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15630_a_16955]
-
spada, totdeauna ascuțită brici, cu diverși interlocutori, reduși, prin calambur, la tăcere. Ion Iancovescu, marele actor, mereu lipsit de bani, s-a războit, odată, cu Lemnaru. Pus la punct și redus la tăcere, Iancovescu ar fi exclamat, mult iritat: "Te împușc". La care Lemnaru, alb, i-a replicat: "Dar ce eu sunt un franc?", aluzie la situația celor mereu fără bani despre care se spunea că "împușcă francul". Iancovescu, umilit de replica inteligentă, a trebuit, cavalerește, să dispară din cafenea. Tot
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
Pus la punct și redus la tăcere, Iancovescu ar fi exclamat, mult iritat: "Te împușc". La care Lemnaru, alb, i-a replicat: "Dar ce eu sunt un franc?", aluzie la situația celor mereu fără bani despre care se spunea că "împușcă francul". Iancovescu, umilit de replica inteligentă, a trebuit, cavalerește, să dispară din cafenea. Tot lui Lemnaru i se atribuie apostrofa despre Mircea Eliade, reîntors de la studii din India fără doctorat: "Mircea Eliade, a spus Lemnaru, ne-a cam hindus în
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
en rose, habillez-les en rouge, ils foutrons toujours le camp!" ,,Îmbracă-i în roz, îmbracă-i în roșu, totdeauna o vor șterge..." * * * Packardul tras de patru cai pe frontul din Moldova după revoluție. Mașina a fost a generalului țarist Skobelev, împușcat de soldații revoluționari și aruncat într-un puț, în satul Stârpeni. O moșieriță iese în drumul soldaților cu o damigeană de trăscău și cu o sticlă de rachiu plină pe care o ține în mâna cealaltă, dându-le soldaților să
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
relata cazul curios al recenzentului englez de film care mersese cu avionul în Italia ca să asiste la o vizionare în cadru intim a filmului, pentru ca după douăsprezece ore să fie găsit mort într-o cameră a unui hotel din afara Romei, împușcat în cap, cu un revolver alături și ținînd în mînă o foaie de hîrtie pe care fusese mîzgălit lapidarul mesaj: Viața nu poate fi suportată". Variety semnalase incidentul, sub titlul "Un film rău l-a tras în hău pe un
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
piardă soția iubită în momentul cînd devine falit, se pretează să o fure pe sărmana atinsă de cecitate. Vrînd să-și recupereze agoniseala atît de trudnic obținută, eroina îndîrjită îl înfruntă pe bărbatul laș, care-i va cere să-l împuște decît să-l lase pradă abandonului și dezonoarei. Dorință pe care ea i-o îndeplinește asumîndu-și riscul fiindcă oricum știe că pentru ea nu mai există soluție, odată ce fusese concediată. Cum se poate amenda ingratitudinea unui prieten - omul ordinii publice
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
face ordine. Patentul îi aparține, cel puțin cronologic, lui Vadim Tudor. în timpul campaniei electorale trecute, "tribunul" își propunea să guverneze cu mitraliera. Astăzi, din Oltenia, unul cu sprâncene înfiorătoare anunță că n-ar avea plăcere mai mare decât să-i împuște pe ziariști. Nenorocitul e un fel de patron sau finanțator al unei echipe de fotbal locale, ajunsă și ea ca vai de lume. Habar n-am cine este și ce vrea individul, dar mi-am adus aminte că l-am
Sentimentul românesc al "procesului etapei" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15759_a_17084]
-
el e omul providențial. Din acest punct de vedere, mi-aș dori să ajungă la putere cât mai repede. Să vezi atunci ce de "cini creștine", ce de "ordine și autoritate" în țară! Nu cred că s-ar sfii să împuște - nu mulți, doar cât să-i sperie pe ceilalți - opozanți, mai ales că are și exemplul înaintașilor săi talibani: ca mare iubitor de fotbal, ei ar urma să fie așezați pe punctul de 11 metri și împușcați din tribune! Lumea
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
ar sfii să împuște - nu mulți, doar cât să-i sperie pe ceilalți - opozanți, mai ales că are și exemplul înaintașilor săi talibani: ca mare iubitor de fotbal, ei ar urma să fie așezați pe punctul de 11 metri și împușcați din tribune! Lumea trăiește clipe cumplite, iar văcăroii se narcotizează cu iluzia că i-au tras lui Vadim, la scara avionului, o inubliabilă palmă morală. Nu i-au tras nimic. I-au oferit doar prilejul să spună că eventualele acte
Fii și alifii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15794_a_17119]
-
la 41 de festivități internaționale și a obținut nenumărate premii. Desigur, acest lucru are importanța lui, dar ceea ce ne interesează, mai ales, este formula filmică propusă de autori. Povestea lui Baasar - un câine vagabond acum, odinioară câine la o stână, împușcat de un hingher și care refuză să se întrupeze - conform credinței - în om. Căci lumea oamenilor este lumea urii, a violenței, a trădării, a lucrurilor efemere ce alterează adevărul și veșnicia. " Filmul spune o poveste mai curând simplă, dar prin
Made in Europa by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16149_a_17474]
-
mănăstirii, însoțiți de o droaie de dulăi de la stîna apropiată, care păzeau și mănăstirea, unde călugărașii le mai aruncau din cînd în cînd resturi de hrană. Numărase în urmă, ca la vreo zece dulăi mari, flocoși, gata să-i sfîșie. Împușcase vreo trei în picioare cu pistolul din dotare. Trăgea și ea cu revolverul ei mic, de damă, cu plăsele de sidef, da' nu nimerea, ori calibrul era prea mic... Stăteau spate în spate, cu fața la dulăi, iar femeia, transpirată de frică
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
din urmă e un timp prea puțin folosit, apar - la un nivel stilistic "mai înalt", variantele literare ale auxiliarului: Probabil că mulți dintre dumneavoastră se vor fi mirat cînd au auzit că un fost membru al conducerii BANCOREX a fost împușcat" ("Academia Cațavencu" = AC 41, 1999, 4); "Mulți dintre cederisti vor fi ajuns poate la această concluzie" (EZ 14.06.2000). Exemplele jurnalistice actuale confirmă diferențele dintre valorile prezumtivului în diferite tipuri de enunțuri: de supoziție a locutorului - "M. V. (...) acum o
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
candidații la deportare căpătau autorizația de a avea la dispoziție cîteva ore sau zile ca să-și lichideze proprietățile sau bunurile din gospodărie, vînzîndu-le turcilor la prețuri ridicole. Înainte de a porni în deportare, devenise obicei, tinerii armeni, legați cîte patru, erau împușcați pe loc. Zilnic aveau loc spînzurări publice, fără nici o judecată. Întreaga populație din orașul Angora, trimiși legați spre Cezareea, după cinci ore de mers, a fost toată măcelărită într-o vale. La Trabzon bărbații armeni, îmbarcați în bărci pentru ca în
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
mai are timp de-un amărât de președinte? Sau te pomenești că toți acești copoi-infractori sunt �timorați" de hoți și de criminali și obligați să lucreze pentru aceleași nobile idealuri? Recenta tragedie de la Timișoara, în care un polițist a fost împușcat de o bandă de hoți de mașini, nu e chiar atât de limpede pe cât se spune. Ceva-ceva scârțâie rău de tot în scenariul prezentat cu fast mediatic. Nu prea-mi vine a crede că niște hoți profesioniști, așa cum sunt prezentați
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
da, s-a convenit să vorbească asasinii lor, cine știe mai bine ca ei cum i-au omorât? Tot ei or să le facă și albumele... și, suflete, pentru acei din noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989, pentru fata împușcată în ceafă pe Batiștei căreia i se vedea glonțul ieșindu-i prin frunte? tot ei, suflete, tot ei... „Dar legea ni-i deșartă și străină Când viața-n noi cu greu se mai anină, Iar datina și mila sunt deșarte
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
ca să arunce documentele. Grănicerul - nu putea fi decît un grănicer ungur - a crezut că el duce mîna la o armă. Și a stins lanterna. Apoi l-am auzit fugind. Auzeam pietrișul pe rambleu. I-a fost frică... Să nu fie împușcat. Da. A crezut că Bodolea scoate un revolver. Nu era destul de bine organizată paza, pentru că de obicei grănicerii patrulează cîte doi. Unul te prindea cu farul, și al doilea supraveghea situația. Atunci încă nu se ajunsese la o organizare perfectă
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]
-
supărați, v-am ruga să ne spuneți doar cine și ce naiba sînteți dumneavoastră? urlă unul dintre ei pe deasupra întregii zarve. Dar Piper rămăsese fără grai. Ochii îi ieșiseră din orbite, iar fața i se făcuse cenușie. - Este adevărat că ați împușcat cu mîna dumneavoastră...? - Puteți afirma că guvernul dumneavoastră nu negociază cumpărarea de rachete Minutemen? -Cîți oameni mai sînt încă în stare de șoc...? - Știu eu unul care va fi în curînd într-o asemenea stare dacă nu faci ceva repede
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
ea din toți bojocii, dar momentul unor asemenea declarații neechivoce trecuse de mult. Tot mai multe rachete zburau spre zidul clădirii, pancartele erau sfîșiate și folosite ca arme de asalt, iar Piper se văzu tras înapoi în hol. - N-am împușcat pe nimeni, chițcăi el. N-am fost în viața mea în Polonia. Dar nimeni nu-l auzea. În jur se porni un pîrîit de aparate de emisie-recepție și se auzi o cerere urgentă de întăriri cu forțe polițienești. Afară, Supraviețuitorii
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
Inutil să spun că înclin mai degrabă spre a doua ipoteză, chiar dacă nu sunt sigură de tot. Știe să fie, cum să zic, atât de normal. Totul este atât de hiperlogic. Nici o fisură în sistem. Să-ți vină să te împuști, nu alta. Pariez că s-a gândit la asta. O ultimă mică metamorfoză, ce mai. Pușca a și cumpărat-o deja, cu lunetă deasupra țevii. Nu-i comod să te împuști privind prin lunetă. Pușca mă îngrijorează mai puțin decât
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]