2,573 matches
-
va rămâne liberă. M-am îndreptat cu destulă nemulțumire către plajă. Nu m-am apropiat prea mult de mare. Valurile aruncau prea mulți curenți reci. Cu o zi înainte stătusem lângă apă, crezusem că zgomotul ei grav, uniform îl va înăbuși pe cel din interiorul meu, dar nu am realizat nimic, m-am ales doar cu un ochi puțin înroșit. De îndată ce m-am întins pe cearceaf m-am gândit la tine, la o noapte când te-ai lăsat furat de somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să se despartă de el. În sufletul ei e fugarnică, încolțește un sentiment stăruitor de milă pentru ființa fragedă pe care a hrănit-o cu laptele ei. Ochii ei îndurerați privesc cu milă și din pieptul ei țâșnește un muget înăbușit de durere. Curând se îmbărbătează însă și pornește alături de ied spre țancurile de stâncă din zare, unde vrea să-l lase rătăcit, sperând că acolo, sus, va fi ferit de ochii dușmănoși ai lupului și de iscusința vânătorului. Iedul behăiește
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
așeză lângă el și Îl cuprinse de după umeri. Îl strângea atât cât să nu-i Îngreuneze respirația. Tusea Începea să se calmeze, nu și tremurul accentuat al mâinii drepte care prelungea spasmul trupului precum mișcarea de gherilă o revoltă generală Înăbușită În mare parte. Sticla cu vin era la Îndemână și avea dopul scos. Flavius-Tiberius turnă În două pahare fără să țină cont de cât ar fi putut bea bătrânul de unul singur. Bătrânul luă paharul cu mâna stângă și Închină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mezelărie”... Măcelarul dezveli coșul cu solemnitatea cu care primarii dezvelesc monumentele. Ceea ce se Înfățișă doamnei Ster avu darul de a o surprinde, căci ochii Îi străluciră o clipă cu o lăcomie pe care buna ei educație nu o putuse nicicum Înăbuși. Amintire de la Cöcöke, zise domnul Húsvágó, În timp ce mângâia o șuncă afumată de mărimea unui televizor Sport. An Nou fericit, stimată doamnă! A fost, după cât se vede, un porc vrednic, zise doamna Ster, vădit impresionată de muntele de carne. 280 kilom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce putea să pună moartea pe gânduri. Și făcu: Își Îngropă fiul În zăpadă. Zăpada va Îngheța, iar el va rămâne acolo În adâncul ei, tânăr ca acum. Ce faci, hombre? strigă omulețul. Vrei să-l strivești? Vrei să-l Înăbuși? Nu vezi că respiră? Chemăm Salvarea! Ce s-o mai chemăm? O aud deja. În cazuri de-astea Însă, nu vine singură... Ăștia din balcoane n-au stat degeaba. 6. Flavius-Tiberius, Îngropat până sub bărbie În zăpadă, zâmbea văzând Împlinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de trafic vin de la un casetofon vechi, așezat la colțul unui drum principal abandonat, plin de gunoaie, într-o lumea părăsită și pustie. Nu. Haide, asta nu te ajută. M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să-mi înăbuș spaima și să-mi limpezesc gândurile. Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu. Am trecut în revistă bancnotele, chitanțele, biletele de autobuz și-un carnețel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere. M-am uitat țintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nasturi - da, m-am uitat, repede, vinovat, o dată, de două ori - materialul întinzându-se într-un V bombat și dispărând între picioare. M-am întors cu spatele, încercând să-mi domolesc zvâcnetele grele din piept și din gât, să le înăbuș, dar nereușind. O apropiere electrizantă, șocul, dorința, corpul meu vibra de toate astea și de panica stânjenită și brusca realitate a tuturor lucrurilor care se întâmplau. Privind țintă de-a lungul coridorului pustiu, de ciment, ascultând sunetele produse de mișcările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rămășițe. Marea se liniști într-un târziu într-o legănare chinuită, dar ceața rămase deasupra ei, un întreg al doilea ocean de năvoade și pânze de păianjen, stăruitor și unduitor și tăcut. Mi-am lipit fruntea de scânduri, tremurând înfrigurat, înăbușindu-mi suspinele. M-am împins ușor în mâini și-am încercat să mă uit în jur, căutându-l pe Ian și bărcuța lui, căutând orice, dar nu reușeam să văd decât la poate doi metri în fiecare direcție și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mereu în ring: lovea și încasa. Sigur că mai obosea și el: exercițiile de demagogie lasă sechele, compromisurile nu trec ca gripa, dar măcar încerca să facă gazetărie, nu cu pumnu-n gură, ci cu pumnu-n masa cenzurii. Colectivismul socialist îl înăbușea, era prea strîmt pentru Șoitu. Acuza filantropia cronicarului en titre, Hada, ditirambii pentru oamenii Puterii. Oi fi subiectivă pentru că mi-a încredințat, alternativ, rubrica de cronică literară? Oi fi. Dar nu mi-a impus despre cine să scriu. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pentru câteva minute!? Domnul este foarte insistent. Împinge albumul într-o parte și un fior electric îi străbate spinarea când atinge din greșeală suprafața umedă și lipicioasă a Okurinei. Și în timp ce compune un refuz plictisit din mâna stângă, un glas înăbușit de ventriloc tună din adâncurile ființei lui, spre stupefacția secretarei și a lui însuși. Să intre! Desigur... Câteva secunde mai târziu, un domn distins în costum negru și pălărie, pe care o menține pe cap, se așază pe scaunul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
escalopuri, paste proaspete, ciuperci, smântână. Gătesc eu, bine? Păru ușurată. -Te pot ajuta cu ceva? întrebă. -Spală ciupercile și taie-le în lamele. Am curățat usturoi, l-am zdrobit și l-am călit în unt, cu carnea. Ciupercile mărunțite se înăbușeau în altă tigaie. Am pus totul laolaltă într-o cratiță cu un borcan întreg de smântână groasă. Sigrid mă privea neliniștită. -Olaf nu face la fel? o întrebai. -Nu știu. Nu l-am văzut niciodată gătind. Ce era cu cuplul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
voi, cei aflați în uniformă, tocmai cei care aveau datoria să ne apere, ați făcut de fiecare dată cînd s-a ivit vreo oportunitate pact cu dușmanul, n ați fost niciodată buni de nimic în afară de a împrăștia demonstrații, de a înăbuși revolte, de a teroriza cetățenii pe care în mod normal ar fi trebuit să-i protejați pentru că vă luați solda de pe spinarea lor. Mă gîndesc la toți tiranii care s-au perindat la conducerea acestei țări, indiferent că sistemul s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
luminile să fie aprinse la toate ferestrele. Pe străzi însă e o liniște mormîntală de parcă tot Bucureștiul ar păstra un moment de reculegere. Începu să simtă o strîngere de inimă la gîndul că era posibil ca totul să fi fost înăbușit din fașă, că ce se întîmplase de dimineață în timpul mitingului n-a fost decît un foc de paie. Pe dracu’! Ar fi cum nu se poate mai trist ca poporul ăsta să rateze și șansa asta, începu să se gîndească
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iese de-a binelea din fire Delfina, fluturîndu i pe la nas hîrtia, dragoste nebună, ai? Sărăcuțul de tine, cîte sacrificii ai făcut și la cîte privațiuni ți-ai supus suflețelul de martir, i auzi ce spune aici, cum ți-ai înăbușit amorul de dragul ei, îmi vine să-ți plîng de milă, nu alta, uite că mă și podidesc lacrimile văzînd cît ai suferit tu din cauza unei fufe, care nici măcar să te alinte ca lumea nu e în stare, ca să nu mă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Drumurile născându-se din alergare.“ Lăsăm la o parte faptul că substantivarea adverbului „afară“ este forțată și nerelevantă în plan literar. Dar întreruperea frecventă a relatării, prin care autorul speră să dea impresia că este copleșit de emoție, că se înăbușă de prea multă trăire, nu reușește decât să ne agaseze (sau, dacă suntem dinainte binedispuși, să ne amuze). Prefațatorul cărții, Th. Parapiru, susține că narațiunea aceasta sacadată este „o bijuterie narativă“ și că „Ion Avram scrie artizanal, cu profund simț
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca un nebun deasupra focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu-i arde și fumul nu-i înăbușă. Minune, părinte stareț, peste ei coboară focul ca la înviere și focul este numai lumină. Minune este că nu te-am aruncat în iaz mâncare la pești, când ai violat fata pădurarului! Secătură! Dacă era minune, nu ardeați ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
avea pentru fidelitatea oamenilor? Dai exemplu de trădare? Atunci teme-te că vei fi și tu trădat; dai ca exemplu asasinatul? Atunci ferește-te de mîna discipolilor tăi! Borgia l-a pus pe sîngerosul Dorco guvernator al Romagniei pentru a înăbuși oarecari tulburări. Borgia a pedepsit cu barbarie vicii mai nevinovate decît ale lui. Cel mai violent dintre uzurpatori, cel mai fals dintre sperjuri, cel mai temut asasin și otrăvitor a condamnat la cele mai groaznice suplicii niște trișori, cîteva spirite
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
comisă fără nici un risc și că un tiran poate continua, nepedepsit, cu nelegiuirile lui. Chiar dacă nu va avea să se teamă de o moarte tragică, va fi totuși nefericit să se știe condamnat de oprobriul public; el nu va putea înăbuși vocea interioară, a propriei conștiințe, care-l acuză; nu va putea implora tăcerea acestei voci puternice care se aude pe tronul regesc; nu va putea evita funesta melancolie care-i va umple gîndurile și va fi călăul lui pe această
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aflată la vârsta de a putea munci, procent de activitate masculină și feminină) și din câștigurile de productivitate (capital fizic și capital uman), și prin cea a cererii globale, ea însăși indusă de creșterea investiției și consumului. Pentru unii, îmbătrânirea înăbușă motoarele creșterii europene: populația activă e încetinită, câștigurile de productivitate frânate, investiția și consumul blocate. Malthusianismul demografic și malthusianismul economic par să se alimenteze unul pe celălalt (Lafay, 2000). Asta înseamnă să uiți de dinamica societală. "Cei de peste 60 de
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
cum ar putea să arate În univers imaginea săracilor de tot cu duhul, a idioților În sensul propriu al termenului? Logic, aceste ființe ar trebui să renască dincolo Întru spiritul pe care creierul lor nedezvoltat din lumea aceasta l-a Înăbușit de tot. Firesc ar fi să devină conștienți de ei Înșiși pentru Întîia oară, conștienți și de Învelișul de legumă umană lăsat În urmă. În cealaltă dimensiune ar vibra la prima lor veritabilă viețuire. Asta dacă ipoteza lui Rupert Sheldrake
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prin intermediul unei „catene” despre Evanghelia lui Matei. Textul lui Papias e citat de Apolinarie al Laodiceii (secolul al IV-lea) și sună așa: Iuda n-a murit prin spânzurare (anchone), ci a supraviețuit, căci a fost coborât înainte de a se înăbuși. Faptele apostolilor arată și lucrul acesta, că „a căzut cu capul înainte/fața în jos” și așa mai departe. Papias, ucenic al apostolului Ioan, povestește acest lucru mai precis (saphesteron), zicând: „Iuda a trăit (periepatesen) în lume ca un mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
profetică integrată unei comunități creștine din preajma Antiohiei. Această grupare practica o lectură inspirată a Sfintelor Scripturi, încă neorânduite într-un canon. Membrii săi își considerau viziunile ca fiind tot atât de inspirate precum textele comunității. Treptat, structurile din ce în ce mai închegate ale Bisericii au înăbușit sau, oricum, au marginalizat asemenea tipuri de mișcări autonomiste. Prima parte (cap. 1-5) constituie răspunsul indirect, dar usturător pe care acești „profeți creștini” îl dau preoților și episcopilor, deveniți între timp (ne aflăm deja pe la 150 d.Hr.) cârmuitorii comunităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
n-a spus în dimineața aceea... parcă văd boabele de grâu care căzuseră lângă drum și pe care le mâncaseră păsările cerului, celelalte care căzuseră în pământ arid și, după ce încolțiseră, le dogorâse soarele și se uscaseră, pe urmă celelalte, înăbușite de spini... și pe urmă cele care căzuseră în pământ bun și aduseseră rod, "care o sută, care șaizeci, care treizeci..." Spunea el : Cine are urechi, să asculte". * Trezește-te, trezește-te, scoală-te odată, ori vrei să-ți rup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ștersese cu pletele ei lungi, auriu-roșcate, plângând, sărutându-le și iarăși ștergându-le și cuprinzându-le în părul ei ca marea în asfințit... Și era atâta durere și disperare în gestul ei, că încremeniseră toți. Se auzeau numai suspinele ei, înăbușite în părul acum parfumat și care se strângea în bucle de parcă avea o viață separată în jurul picioarelor Lui. Stătea acolo și plângea. Când se așeză la picioarele Lui, așa cum mai stătuse odată, ascultându-i cuvintele, nu mi-a mai venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest de protest la adresa regimului. În acea zi "organele" fuseseră la înălțime, reușind să opereze cu o eficiență demnă de NKVD-ul bolșevic. Revolta studențească fusese înăbușită mai înainte de a începe. EPILOG În timp ce Ungaria vecină era pacificată cu tancurile, iar la București se așternea un lințoliu greu de liniște, familia Teodoreștilor trecea din nou prin momente de cumpănă. Astfel, Virgil, de la a cărui întoarcere acasă nu trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]