34,839 matches
-
că, exceptând prima articulare a secvenței, oricare înălțime ulterioară survine înainte ca cea anterioară să se fi terminat. Pe acest fond de continuitate rezultă aspectul de variabilitate a masei din cuprinsul unei secvențe. De la începutul secvenței, intervalele temporale între aparițiile înălțimilor succesiv-conjuncte le numim clipe. Echivalând cu 1 numărul duratelor egal-simultane dintr-o secvență, rezultă un număr egal cu cel al clipelor. Astfel, masa unei secvențe se exprimă printr-un număr de înălțimi-durate care poate fi egal sau mai mare ca
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
o valoare expresivă (nu și de atac instrumental ori de început secvențial), pe plan formal incluzându-se momentului imediat anterior (al unei secvențe cu început sonor efectiv). Exprimarea simbolică a masei se face cu formula: nH&nD, respectiv număr de înălțimi în-pachet și număr de durate în-conjuncție („clipite” în momentul unei secvențe). Literar, convenind denumirea sunetului cu termenul de son, exprimăm masa prin sufixele generice de mono și pluri, sau cu cele particulare, indicând numărul înălțimilor în-pachet(ate): bison, tri-, tetra-
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
nH&nD, respectiv număr de înălțimi în-pachet și număr de durate în-conjuncție („clipite” în momentul unei secvențe). Literar, convenind denumirea sunetului cu termenul de son, exprimăm masa prin sufixele generice de mono și pluri, sau cu cele particulare, indicând numărul înălțimilor în-pachet(ate): bison, tri-, tetra- etc. Exprimarea duratelor fiecărui son conjunct într-o secvență trebuie făcută în raport cu întreaga durată a ei. De exemplu: în registrul de octavă, fiecărei H (do, re, mi) i se asociază o durată cu valori exprimate
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
mi) i se asociază o durată cu valori exprimate în secunde. În această formulare valorile numerice pozitive reprezintă duratele efective sau sonore, iar cele negative, duratele inefective sau tăcute. Este clar că durata întregii secvențe este egală cu aceea a înălțimii celei mai lungi temporal: re&4’’. Înțelegem și că do și re încep în bison, din prima clipă a secvenței, iar mi survine după o secundă (-1’’), alcătuind un trison de două secunde și rămânând apoi încă o secundă într-
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
un trison de două secunde și rămânând apoi încă o secundă într-un bison (re/mi). Observăm că masa secvenței se modifică de două ori, determinând trei clipe, în duratele de: 1 (atacul prim, bison); 2 (sporirea masei cu o înălțime, la trison); 1 (împuținarea masei cu o înălțime, la bison). Variabilitatea masei întregii secvențe, derulate în trei clipe, se poate exprima acum. Rezumativ, fără a mai descrie modificările (clipă de clipă), masa acestei secvențe se exprimă prin numărul tuturor înălțimilor
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
încă o secundă într-un bison (re/mi). Observăm că masa secvenței se modifică de două ori, determinând trei clipe, în duratele de: 1 (atacul prim, bison); 2 (sporirea masei cu o înălțime, la trison); 1 (împuținarea masei cu o înălțime, la bison). Variabilitatea masei întregii secvențe, derulate în trei clipe, se poate exprima acum. Rezumativ, fără a mai descrie modificările (clipă de clipă), masa acestei secvențe se exprimă prin numărul tuturor înălțimilor și cel al duratelor conjuncte diferite, aplicându-se
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
înălțime, la trison); 1 (împuținarea masei cu o înălțime, la bison). Variabilitatea masei întregii secvențe, derulate în trei clipe, se poate exprima acum. Rezumativ, fără a mai descrie modificările (clipă de clipă), masa acestei secvențe se exprimă prin numărul tuturor înălțimilor și cel al duratelor conjuncte diferite, aplicându-se reductibilitatea: oricâte durate egale și/sau simultane echivalează numeric cu una: (do și mi având aceleași valori de durată, de 3). Într-un alt exemplu, o secvență descrisă de formularea, rezumativ, are
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
durată, de 3). Într-un alt exemplu, o secvență descrisă de formularea, rezumativ, are masa, deducând că duratele din clipa începutului sunt egale, cum egale sunt și duratele din clipa modificării, secvența având doar două clipe/durate. De această dată înălțimile din prima clipă nu mai au o durată egală cu întreaga secvență: un bison în primele 2 sec.; a treia H se adaugă după 1 sec., formând un trison de 1 sec.; la a doua modificare, după 2 sec., încetează
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
2,2], indică nuanța unui volum omogen (de 8 st.). Referindu-ne la masă, dacă este constantă sau variabilă numeric (în succesiunea clipelor sau a secvențelor), determină modurile de static/dinamic. Pe de altă parte, conservarea sau modificarea valorilor de înălțime și/sau durată (în parcursul unei secvențe sau Vf), ne reperă modul de omogen/eterogen cu relevanță pentru expresia orizontului. Ca exemplu, o secvență de trei clipe (exprimată în același registru octavic și în secunde) are un orizont interior (în raport cu
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
-i modifica raporturile structurale interne și fundamentale (păstrându-l recognoscibil), DMz poate fi interpretat prin transpuneri în diferite registre și coordonate de instrumentare muzicală: transpoziția într-un alt registru octavic sau treaptă dintr-o scară temperată - pe coordonata ambitusului de înălțimi; modotempia, ca schimbare de tempo (valoare/treaptă de pulsație) - pe coordonata ambitusului de durate; orchestrația - pe coordonata conformațiilor timbrale/instrumentale; armonizarea (acordarea) - pe coordonata cadrului de rezonanță (structurilor verticale de înălțimi); modalizarea caracterului (major/minor) și/sau modulația - pe coordonata
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
treaptă dintr-o scară temperată - pe coordonata ambitusului de înălțimi; modotempia, ca schimbare de tempo (valoare/treaptă de pulsație) - pe coordonata ambitusului de durate; orchestrația - pe coordonata conformațiilor timbrale/instrumentale; armonizarea (acordarea) - pe coordonata cadrului de rezonanță (structurilor verticale de înălțimi); modalizarea caracterului (major/minor) și/sau modulația - pe coordonata unui sistem de selecție și organizare a înălțimilor (modal/tonal/cromatic). Toate aceste interpretări sunt moduri de înfățișare sau caracterizare scenică a DMz. o Registre cantitative (stare de caracter vocal): monovocalitate
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de pulsație) - pe coordonata ambitusului de durate; orchestrația - pe coordonata conformațiilor timbrale/instrumentale; armonizarea (acordarea) - pe coordonata cadrului de rezonanță (structurilor verticale de înălțimi); modalizarea caracterului (major/minor) și/sau modulația - pe coordonata unui sistem de selecție și organizare a înălțimilor (modal/tonal/cromatic). Toate aceste interpretări sunt moduri de înfățișare sau caracterizare scenică a DMz. o Registre cantitative (stare de caracter vocal): monovocalitate; plurivocalitate Analog scenografierii (costumării) DMz, Vf poate fi și ea aspectată prin diferite registre ale unor coordonate
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
reflex/spontan (din resortul arhetipului de imitare - cu rol major în integrarea prin comunicare), orice sunet auzit este tradus subiectiv, la scara propriului glas, ca voce. În același mod, o succesiune de obiecte sonore pendulând prin diferite registre spațiale (de înălțimi, timbruri sau intensități) generează impresia unei distribuții pe mai multe voci. Subliniem însă că nu punem în sinonimie conceptele de voce formală și voce instrumentală sau timbrală. o Nuanțe sintaxice (dramatizare la-orizont) Considerând mono- și pluri-vocalitatea ca registre cantitativ- generice
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
periodic) cu mase mai mari, se observă o nuanță de mono-variosonie (relativ întrucâtva categoriei de eterofonie). N.B. - Aspectul de polifonie (conform categoriei precizate de Ștefan Niculescu), poate apărea doar latent în registrul monovocal, prin suprapunere sau alternanță între registre de înălțimi și/sau prin conjuncții de durate. 2) În registrul plurivocal Vf apare evoluând simultan cu mai multe înfățișări (melosuri) diferite structural-sintaxic și într-un câmp comun (de modosonie). De această dată denumirea nuanțelor sintaxice se face raportându-ne la S-Tmz
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
lucrări muzicale să nu conțină indicații și marcaje (măsuri) de ordin metric. Mai puțini sunt cei care știu că există și un altfel de abordare, pentru care acest tip de grilă să fie total inutil. La fel, pentru situația scalării înălțimilor și timbrurilor, ca să nu mai vorbim de acelea ale tempourilor sau intensităților. Mai mult, în muzicile tradiționale (populare sau cultice) referentul este „(co)notat” exclusiv oral, în memoria colectivă. Dorim să spunem că, ab initio, autorul nu pornește de la un
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
față de cel în care este receptat. Pe plan estetic, evenimențialitatea OS corespunde unui conglomerat sonor brut, extrem de dens, conceptibil prin noțiunea de clastrosonie. Considerăm că materialitatea sonoră este determinabilă pe două coordonate: timbralitatea (conformația spectrală), ca materialitate grosieră, reperabilă global; înălțimea (frecvența), ca materialitate subtilă, reperabilă punctual. Clastrosonia indică un conglomerat de elemente sonore grosiere, indiferențiabile ca timbru și înălțime. 2. Timp instrumental (tehnic) = conform modului în care OS poate fi percepută printr-o grilă. Astfel, TA în care se momentalizează
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
prin noțiunea de clastrosonie. Considerăm că materialitatea sonoră este determinabilă pe două coordonate: timbralitatea (conformația spectrală), ca materialitate grosieră, reperabilă global; înălțimea (frecvența), ca materialitate subtilă, reperabilă punctual. Clastrosonia indică un conglomerat de elemente sonore grosiere, indiferențiabile ca timbru și înălțime. 2. Timp instrumental (tehnic) = conform modului în care OS poate fi percepută printr-o grilă. Astfel, TA în care se momentalizează OS, acționează și pe o latură exterioară (colaterală), de ordin secund, ca timp metric, reglator și regulator. Astfel, OS
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
înșiruirii lor într-un plan o propunem pe verticală, de sus în jos, ca rime aliniate pe latura de adâncime. Aceste puncte-margini, ca tot-acumuri pulsând într-un același moment (dat), au exclusiv valoarea de articulații instrumentale, precum atacurile unor sunete (înălțimi) fără durată. Scopul demersului de metrizare temporală constă în a găsi acel cadru/măsură de pulsație prin care să fie cuprinsă generic toată OS, în continuitatea sa. Aceasta poate implica uneori și un aspect de redundanță, atunci când OS este forțat
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
și denumirile specifice duratelor muzicale - unime, pătrime, optime etc.). Reperabilitatea formală a secvențelor se face sub aspectul unităților de profil. Astfel, o secvență este alcătuită dintr-un interval sau mai multe în același profil, considerat pe un anume parametru sonor (înălțime, timbru, intensitate, durată<footnote Așa cum un profil de intensitate se relevă prin creșteri sau diminuări dinamice/energetice ale volumului sonor, pe parametrul duratei acesta se constituie prin dilatări sau comprimări consecutive, determinând impresia de rărire, respectiv de grăbire a mișcării
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
părere că doctrina spirituală a Sfântului Grigorie este o extensie a teologiei sale sacramentale<footnote Herbert Musurillo, From Glory to Glory: Texts from Gregory of Nyssa’s Mystical Writings, Scribner, New York, 1961, p. 22. footnote>. Facultățile sufletului, ridicate la o înălțime dumnezeiască prin Sfintele Taine, înfloresc și rodesc în urmarea de către om a vieții spirituale. Sfintele Taine au fost numite de Sfântul Grigorie modul de a fi al Bisericii (τὰ ἔθη τῆς Ἐκκλησίας)<footnote Cf. Pr. Drd. Pop Liviu, „Doctrina Sfântului
Botezul în lumina învăȚăturii Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
Am afirmat în paragraful precedent că în vederea notării unui cântec, erau utilizate trei elemente capitale : textul literar, ritmul și modul respectivei piese. Este adevărat că nu exista un sistem de scriere a notelor, dar trebuia să existe o reprezentare a înălțimilor, o anumită ierarhizare a sunetelor, altfel nu ar fi putut exista noțiunea de mod. Încă înainte de apariția islamului, în spațiul geografic oriental - Peninsula Arabică, Persia, Turcia - au existat preocupări în vederea studierii și sistematizării complexului modal oriental. Însă cele mai consistente
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
aspect fundamental al concepției tonale orientale. Pentru un muzician arab, înalțimea sunetelor era relativă, neexistând nici un reper absolut - de tipul diapazonului. Frecvența sunetelor putea varia pe un ambitus ce putea ajunge la o cvartă ascendentă sau descendentă. Această relativizare a înălțimilor se datora în principal facturii exclusiv vocale a muzicii. Instrumentele de acompaniament trebuiau să se adapteze ambitusului fiecărui cântăreț. Practic, instrumentiștii erau obligați să își acordeze instrumentele în mod diferit de fiecare dată când registrul cântăreților se schimba. În acest
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
datora în principal facturii exclusiv vocale a muzicii. Instrumentele de acompaniament trebuiau să se adapteze ambitusului fiecărui cântăreț. Practic, instrumentiștii erau obligați să își acordeze instrumentele în mod diferit de fiecare dată când registrul cântăreților se schimba. În acest fel înălțimile sunetelor se modificau, dar denumirile notelor rămâneau neschimbate, întocmai ca și digitația utilizată de către luth-iști. Așa se explică faptul că sunetele folosite - și deci denumite - în muzica orientală nu depășeau două octave. Acest ambitus - la care se adăuga variația
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
sunetelor se modificau, dar denumirile notelor rămâneau neschimbate, întocmai ca și digitația utilizată de către luth-iști. Așa se explică faptul că sunetele folosite - și deci denumite - în muzica orientală nu depășeau două octave. Acest ambitus - la care se adăuga variația înălțimii sunetelor - era suficient pentru a permite interpretarea majorității cântecelor. Deși treptele scării modale orientale sunt prezentate sub forma unei succesiuni cromatice, în realitate, în muzica de factură orientală nu există aceste succesiuni de sunete de tip cromatic. Melodiile nu comportă
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
și artistice ale muzicilor de tip oriental. Se merge pe ideea partiturii ca suport schematic, servind mai mult la împrospătarea memoriei, decât la redarea fidelă a tuturor variațiilor melodice și ritmice, a ornamentelor bogate și complexe, precum și a fluctuațiilor de înălțime ale sunetelor mobile. Se revine - sau se rămâne - într-o anume măsură la ideea notării muzicii sub forma unui aide mémoire, formulă întâlnită încă din Evul Mediu, când erau notate elementele principale ale unei piese, respectiv ritmul, modul și textul
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]