6,950 matches
-
drogoman. Mă fîțîi prin zonă. În cele din urmă întreb, pe cineva din cartier, unde pot găsi. Îmi arată croitoria. "De ce nu spune, mai bine, că nu știe?" mi-am șoptit, iritată, în barbă. Și totuși, mă apropii. Și intru. Înăuntru zăresc, cu stupoare, că locul stofelor este luat de rafturi cu țigări, bomboane, băuturi răcoritoare. Și alte mizilicuri. Centimetrul croitorului, întotdeauna agățat pe după gît, a dispărut și el. Acum are un mic calculator cu care socotește valoarea cumpărăturilor. Se întrerupe
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
unui oraș traumatizat parcă de un bombardament. Strada Regală are, de-o parte și de alta, case cu o arhitectură cum nu multe poți să vezi strînse într-un singur loc. Acum sînt goale, cu geamurile sparte, cu totul prăduit înăuntru, cu bucăți din ele care stau să cadă. Ca de pe trupul unui lepros. Aici, cîndva, și domnul Dimisianu depune mărturie, se făcea promenadă, îmbătată de mirosul salcîmilor ce străjuiau strada. La liceul Bălcescu au învățat Nae Ionescu, Bazil Munteanu, Vasile
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15786_a_17111]
-
lui Marcel Aderca. Întîi și întîi, plecarea. La ambasada Rusiei din Paris, în primăvara lui 1843 pe Balzac îl primește un secretar pe nume Victor de Balabine care notează în jurnalul său apărut în anul 1914 la Paris: "...Poftește-l înăuntru, spusei funcționarului. Își făcu îndată apariția un omuleț îndesat, gras, cu mutră de brutar, aspect de cîrpaci, spate de dogar, aer de vînzător de lenjerie, straie de cîrciumar, și uite-așa! N-are un chior, și el vrea să plece
Balzac în Rusia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16196_a_17521]
-
înțeleasă... Era o libertate de cel mult patru-cinci metri. În timpul căreia, prizonierelor nu li s-ar fi putut întîmpla nimic. A. îi mai lăsă să se joace trăgînd de sfoară, dirijîndu-i, apoi, cu același fluierat special și trăgîndu-i la loc înăuntru unul cîte unul. Păsările îl ascultaseră fără nici o împotrivire. A. mai presără sub pat niște mei ca o recompensă. Porumbeii intrară repede sub patul cazon, începînd să rîcîie din nou. Era ca și cum ar fi săpat un tunel, să evadeze, cîndva
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
Bulgakov, Maestrul și Margareta, Koroviev-Fagot, cadrilatul excentric, din nu mai puțin excentrica suită a lui Woland, recurge, pentru a obține accesul în restaurantul Casei Griboedov, la un subterfugiu: la somațiile funcționarei cu registru, care nu catadicsește să lase pe nimeni înăuntru înainte de a-i fi verificat legitimația de scriitor, Koroviev aduce în discuție numele lui Dostoievski; secondat de motanul Behemoth, se angajează într-o demonstrație aiuritoare, în sprijinul căreia aduce, la început, argumente de bun-simț ("Ca să te convingi că Dostoievski e
Dostoievski și demonii intertextualității... by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16503_a_17828]
-
vorba despre auz fin, ci despre "măiestrie" în a detecta sonoritatea cifrată a supliciului. Se întâmplă, însă, ca schingiuitorul actant să nu dorească să audă urletul victimei sale, drept care gura acesteia este astupată, iar gâtul, sufocat, pentru ca urletul să rămână înăuntru. Țipătul este un stindard auditiv de care torționarul nu vrea să ia cunoștință, căci l-ar învinovăți, iar tortura pe care o aplică ar deveni personalizată. Vocea poate fi o armă a supliciatului, care îl face pe torționar să ia
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
are necontenit o poftă nouă spre ceea ce e deasupra, neslăbindu-și niciodată dorul prin săturare. De aceea nu încetează de a se întinde spre cele dinainte și de a ieși din aceea în ce este și de a pătrunde mai înăuntru, unde încă nu a fost. Și ceea ce i se arată lui 29 Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor, Omilia a VI-a, în PSB, vol. 29, p. 191, 192. 30 Ibidem, Omilia a VIII-a, p. 223-224
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
Norme de redactare exprima această idee: comentând Cântarea Cântărilor 5, 4, el vorbește despre fereastra sufletului ca o „deschizătură mică, îngustă și strâmtă, prin care n-a încăput Însuși Mirele, ci de-abia mâna Lui; dar prin ea a pătruns înăuntru și s-a atins de cea care dorea să-L vadă pe Mire, din care aceasta numai a câștigat, că a cunoscut că mâna aceasta este a Celui dorit”37. Iar în versetele 5, 6, spune că mireasa, „când a
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
ceea ce cunoaște sufletul se face început spre ceea ce e „deasupra”, fără nădejdea unei opriri din urcușul cunoașterii celor înalte, căci, într adevăr, „ce-ar mai căuta cineva după ce i se recunoaște desăvârșirea? O vedem (pe mireasă - n.n.) aflându-se încă înăuntru și neieșită încă în afara ușilor ei, nici desfătându-se de arătarea feței Lui, ci bucurându-se încă prin auz de împărtășirea de bunătate. Deci această învățătură am aflat-o prin cele spuse, că întotdeauna li se potrivește celor ce înaintează
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
și Lear, un traseu pe care bufonul din el nu-l părăsește pe Svetlovidov. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfîrșit de lume și început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adînc, pînă în cel mai mic cotlon. Ironie, autoironie, poante, ludic, rîsu'-plînsu', iritare, gesturi de artiști, gesturi de bețivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilității ca artist și om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de
Teatru sau cale ferată? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11912_a_13237]
-
în smerenia cu care e întîmpinată Creația universală: "Din nord la sud răsună a trîmbițelor/ flamură către cerul ca unică ispită,/ Cu scăpărarea frumuseții peste carnea demult scrumită./ în nămolul apelor sînt/ în continentul neprihănirii, mai în afară/ și mai înăuntru, înveșmîntîndu-mă haosul/ A toate făcătorul, inițiatul taur,/ Și vălul iubitei prins de pielea mea cu agrafe de aur./ Mă îneacă dintr-o vecie într-alta cometa./ Iau foc într-o dumnezeiască fiară./ Legile fructelor au pus deasupra frunții mele ochiul
Un homo duplex by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11903_a_13228]
-
lume. Uite, chiar trece unul. Eu: adică? El: greu de explicat. Eu: fă un efort! El: vreau să spun, numele tău l-am îngropat în mine, să zicem, aproape de micile comori ascunse în mine. Nu așa multe, știi. E aici înăuntru, ghemuit în sufletul meu. O comoară ascunsă trebuie să rămână îngropată, nu? Bum! Mormântul meu, iată ce a devenit Fred. Iată că mă îngroapă în el, ei! nici chiar așa. Poftim, ar trebui să-i spun mormântul meu de fiecare
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
Relația părinți-copii, surprinsă în diversele ei etape e un mecanism disecat în multiple și subtile straturi. Romanul redă istoria familiei Lambert. Fiecare personaj are raftul lui, cu depresiile, cu angoasele lui, sertare pe care scriitorul le deschide succesiv, cotrobăind răbdător înăuntru, nimic să nu scape neexplorat. Primele rafturi. Alfred și Enid au ajuns la senectute, au trei copii, nici unul aproape, cu toții rătăciți pe tărâmul american. Distanța se creează lent și locul afecțiunii e luat de formalități: o felicitare de Crăciun, un
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
neagresive ("Eh, voi sănii, sănii, și voi cai, voi cai", exclamă Serghei Esenin; "sănii cu cai înzurgălăiți", zice Grigore Hagiu într-un poem din tinerețe...). Serile de la Mircești - pusă de poet în fruntea pastelurilor - seamănă unei utopii de protecție, un înăuntru perfect protejat, subliniat de excesele meteorologice dintr-un afară cu cât mai agitat cu atât mai abstract: Afară plouă, ninge! Afară-i vijelie,/ Și crivățul aleargă pe câmpul înnegrit". Strofa finală din Sfârșit de toamnă acumulează amenințări hibernale; animalele domestice
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
iar cu o zi înainte de consultație, te sună pentru confirmare. În ziua D, la ora F, te prezinți la secretariatul clinicii și ești îndrumat către cabinetul doamnei Primavera (etajul 5, camera 42). Acolo, aștepți pe o băncuță să fii chemat înăuntru, timp în care răsfoiești pliante publicitare în care îți sunt prezentate CV-urile specialistelor în vrăji și tipurile de servicii pe care le oferă clinica. N-apuci însă să citești prea mult, că iese asistenta doamnei Primavera și te invită
Avem dreptul la asistenţă vrăjitorească civilizată by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19845_a_21170]
-
ca niște pitbulli răi și demenți, pe care gospodinele îi controlează prin mecanisme psihologice fine, ca să nu le hăcuiască plăcintele. În zece minute, a mea era pârlită pe deasupra. Am crezut că poate e gata, dar m-am prins rapid că înăuntru era încă crudă. Am scos-o, i-am curățat cu mânuțele stângi oul ars de pe deasupra, am badijonat-o cu unul nou, crud, și am băgat-o la loc. Pentru că, așa cum am mai precizat, sunt foarte inteligentă, i-am dat
Fericirea are chipul tău, băi, cratiţo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19829_a_21154]
-
albe și una grena, pe piept, mă urmărește și azi. Nu mă caftește și nu-mi fură telefonul din buzunar, ca alea de la OTV, dar își face simțită prezența de fâș când mă aflu în preajma anumitor magazine. Mă împinge ușor înăuntru, îmi pune în brațe rochii și fuste, după care mă conduce cu fermitate la casă. Nici măcar nu face cinste, mi le cumpără pe banii mei. Așa am ajuns să dețin două dulapuri burdușite de haine, dintre care pe unele nici măcar
Fantoma salopetei bleumarin by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19931_a_21256]
-
Simona Tache Dragă jurnalule, Sunt epuizată deoarece am fost cea mai frumoasă mireasă pe care am văzuto eu în viața mea și să fi frumoasă este mult mai greu decât să fi deșteaptă, din cauză că deșteptăciunea este înăuntru și nu se vede, iar frumusețea este afară și se uită toată lumea la ea și îi fac multe poze. Cel mai mult dintre toată nunta mea mia plăcut când am fost furată și iam zis lui hoț să mă ducă
Îmi vine să vomit de la luna de miere by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20004_a_21329]
-
au blocat Bulevardul Izvor, forțând poliția să întrerupă circulația. Mai mulți jandarmi formează un cordon la toate intrările din clădire. Furioși, oamenii strigă ”Revoluție!” și ”Intrăm peste ei!”. Deși oamenii au strigat cât i-au ținut plămânii că vor intra înăuntru, dacă moțiunea nu trece, câțiva dintre ei nu au mai avut răbdare și au forțat intrarea dinspre Parcul izvor. Aceștia au tras de garduri și au aruncat cu apă în forțele de ordine. Patru persoane au avut nevoie de îngrijire
Protestatarii au vrut să intre în Parlament () [Corola-journal/Journalistic/28090_a_29415]
-
cabina pilotului. Ultimul ar fi apucat să părăsească avionul locotenentul Liviu Antim, care însă a decedat. Surse din rândurile anchetatorilor susțin că și femeia-pilot, Lavinia Guiță, ar fi părăsit carlinga. Cadavrul ei carbonizat a fost descoperit lângă avion și nu înăuntru”. Comandantul Componentei Operaționale Aeriene a MApN, Victor Strâmbeanu, ar fi jurat strâmb, el fiind cel care a lansat legenda lui Marin. Ce ascund autoritățile militare? Va ajunge Strâmbeanu să doarmă pe țambal, la bulău, cum spun soldații, dacă îl prinde
Ziare, la zi: Libertatea l-ar vedea pe Badea la B1 () [Corola-journal/Journalistic/28024_a_29349]
-
apă sau curent electric, se află încropită un fel de baracă cu pereți de carton și bucăți de lemne adunate de pe stradă. Este o „casă“ în care locuiesc o femeie, bărbatul ei și copilul lor în vârstă de șapte luni. Înăuntru, într-un spațiu de doi metri pătrați, se află un fel de pat și căruciorul copilului. Afară, între niște cărămizi se face focul pe care cei trei își gătesc. Să povestim altceva despre ei ar însemna să ne repetăm. Ei
Agenda2003-3-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280602_a_281931]
-
clădire, bătrânul s-a simțit bine, altfel ar fi deschis o fereastră și ar fi strigat după ajutor, mai ales că imobilul în care funcționează primăria se află la un drum județean. "Bătrânul s-a simțit bine cât a stat înăuntru, altfel ar fi găsit o modalitate să strige după ajutor, cel mai la îndemână fiindu-i să deschidă o fereastră. Cu excepția unui pat pe care să doarmă, a avut la dispoziție cam tot ce-i trebuie, inclusiv mâncare din frigiderul
Bătrân de 80 de ani, uitat trei zile într-o primărie by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/26540_a_27865]
-
ei: „dus pe gînduri rostesc cuvinte oribile/ chiar de la începutul cel mai stupid al lumii/ mă prăvălesc dintr-o temniță în alta a sîngelui/ sorb cu nesaț șuvoaiele de evadări/ pînă la starea cea dintîi/ cînd mă privesc cu atenție înăuntru/ dar nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai cu seamă țipetele: „urletele caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut nimic”. În acest context erosul marchează distanța, nu apropierea. E un ritual al
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
într-un cartier real din București, Ora Pământului 2011 a arătat ca orice altă seară de sâmbătă. Luminile aprise la majoritatea ferestrelor. Ba chiar și la școala de vizavi, cu toate că sâmbătă seara nu prea ar mai avea cine să fie înăuntru. Pe stradă, bucureștenii au început cu o tură de bicicletă și au terminat cu un concert unplugged. Apoi s-a dat stingerea Există însă și bucureșteni care s-au alăturat campaniei Ora Pământului 2011. În Capitală, bicicliștii au început sărbătoarea
Ora Pământului, o acţiune ecologistă de succes pe net şi în piaţa publică. Cum s-a văzut din cartier () [Corola-journal/Journalistic/26876_a_28201]
-
și bietul Schmitz îi resimțea forța și magia; așa că a urcat treptele austerului edificiu simțind zvîcnirile puternice ale inimii. Era așteptat. L-au poftit imediat într-o cămăruță searbădă, nearanjată, ce aducea mai mult a debara decît a birou. Acolo, înăuntru, ce săracăcioasă îi apărea Anglia! După cîteva momente s-a prezentat un tînăr îmbrăcat civil ce l-a poftit să ia loc pe singurul scaun disponibil. Ofițerul s-a așezat pe masa care, împreună cu scaunul, forma tot mobilierul din încăpere
Umberto Saba - Italo Svevo la Amiralitatea britanică by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2701_a_4026]