427 matches
-
Alegeri Caz I mai 1990 FSN, PNL-C, PNȚCD UDMR Participarea FSN la alegeri 2. Mineriadele 1990-1991 FSN, PNL, PNȚCD Violență 3. Alegeri Caz II septembrie 1992 CDR, PD, PDSR, PRM, UDMR, Fraudarea alegerilor 4. Afacerea Caritas 1992 1994 PDSR PUNR Înșelare Furt 5. Alegeri Caz III noiembrie 1996 CDR, PDSR, PRM UDMR Fraudarea alegerilor 6. Conflictul Ciorbea-Băsescu 1998 PD, PNȚCD Delapidare Favoritism Fals în acte 7. Alegeri Caz IV 2000 PD, PNL, PRM, PDSR, UDMR Fraudarea alegerilor 8. Scandalul Grecea 2001
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
până acum din încăpățânare; trebuie să stai de aici înainte de frică. N-am muncit eu degeaba: acum tremuri înaintea mea ca frunza de mesteacăn; acum vreau să stai aici!). Tot ce va urma: acțiunile sale slugarnice (schimbarea banilor lui Lică, înșelarea lui Pintea, abandonarea soției) nu sunt decât formule repetitive ale aceleiași stări de fapt: Ghiță a fost doborât. Prăbușirea Anei, moartea sa și a acesteia nu sunt decât consecințe ale propriei căderi. Superioritatea lui Lică nu s-a redus la
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și propria suferință"75. Femeia știe asta și o aplică instinctiv ad litteram în viața sa. Ana îl iubește pe Ghiță cel din gândurile ei și întreaga sa existență stă mărturie a acestei stări de grație. Pentru bărbatul anesteziat de Înșelare, provocarea soției nu mai înseamnă însă nimic pe niciun plan. O pagină mai departe găsim următoarea notație a naratorului care certifică această stare de fapt: Atât se simțea de ticăloșit și de slab în el însuși, încât nu mai putea
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mâine și că va exista întotdeauna o formă de barbarie care să le strivească. Dar moștenirea fatală a ceea ce este ales și rar nu este poate cea de a se fi înșelat în fața brutalității? Suntem îndreptățiți să mărturisim o asemenea înșelare și să preferăm înfrângerea Atenei decadente decât triumful Macedoneanului violent 75. Prin analogie, această convingere cu privire la decadența socială și politică este extinsă și la literatura decadenței. Nici măcar acest tip de literatură nu are un viitor, pierzându-se în variații ale
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
s-o ucidă în bătaie” singura modalitate de a uita supărarea este răzbunarea pe cauzatorul ei; p. 68, r. 16 : „Și iaca așa a rămas ursul pâcâlit de vulpe!” sentință moralizatoare la adresa ursului, a cărui naivitate a fost folosită pentru înșelarea acestuia; condamnare ironică a firii prea slabe, prin asumarea consecințelor acesteia. VERSURI ORIGINALE PĂSĂRICA ÎN TIMPUL IERNII p. 71, r. 14 17 : „Dumnezeu care-a făcut-o Pe dânsa ca și pe noi O nutrește ș o-ncălzește El o scapă
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
educația primită nu va putea constitui fundamental corect al personalității sale. El va simți cât de eficient este șantajul. Chiar de mic, el va riposta la vreo sarcină impusă de mamă, adresând senin întrebarea: Ce îmi dai să fac asta?-... Înșelarea Înșelarea mamelor este la fel de periculoasă ca și condiționarea însăși a efectuării sarcinilor, cu mențiunea că acest tip de promisiune falsă creează premisele dobândirii de către copil și a unor alte trăsături negative de personalitate: minciuna, fățărnicia, înșelăciunea, aparte de utilizarea șantajului
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
primită nu va putea constitui fundamental corect al personalității sale. El va simți cât de eficient este șantajul. Chiar de mic, el va riposta la vreo sarcină impusă de mamă, adresând senin întrebarea: Ce îmi dai să fac asta?-... Înșelarea Înșelarea mamelor este la fel de periculoasă ca și condiționarea însăși a efectuării sarcinilor, cu mențiunea că acest tip de promisiune falsă creează premisele dobândirii de către copil și a unor alte trăsături negative de personalitate: minciuna, fățărnicia, înșelăciunea, aparte de utilizarea șantajului propriu-zis
DARURI ŞI GÂNDURI PENTRU MAMA by Lenţa Neacşu () [Corola-publishinghouse/Science/1153_a_2221]
-
fost Cuvîntul... " nu o găsim nicăieri consemnată. Și totuși, într-un anume fel ea definește adevărul care marchează "începutul" existenței omului-căzut-în-păcat; căci, pe de o parte, potrivit revelației biblice existența actuală a spiței umane este rezultatul unui reușit act de înșelare a încrederii: actul prin care cei dintîi oameni, călcînd interdicția ce le condiționa existența edenică, au încercat să fie asemenea lui Dumnezeu; iar, pe de altă parte, cuvîntul i-a fost dat omului nu numai pentru a comunica, ci și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Iată o relație de cauzalitate aparent lipsită de sens; căci, în realitate, ceea ce îi va determina omului căderea din lumea valorilor axiologice, echivalată cu o "moarte" spirituală, nu este cunoașterea ca atare (nici măcar a cunoașterii binelui amestecat cu răul), ci înșelarea de către protopărinți a încrederii, a iubirii lui Dumnezeu. • Viziunea antitetică asupra lumii este un rezultat al diferitelor "niveluri de ruptură" ontologică și gnoseologică pe care semioza edenică o presupune: aceea dintre Dumnezeu și creatură, dintre cunoașterea nelimitată și cea limitată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
edenică sau poate am fi încă în stadiul animalității lipsite de frămîntări psihice. Să ne amintim că, fără șiretenia lui Ulysse de a folosi celebrul cal de lemn, războiul troian ar mai fi durat cine știe cîți ani, după cum fără de înșelarea pretendenților cu pînza-i mereu neterminată Penelopa nu și-ar mai fi putut aștepta soțul, că fără de minciuna "pîinii și a circului" (ritual electoral) nici o societate nu și-ar fi putut afirma cu adevărat conducătorii, că bolnavii ar muri mult mai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și ÎN CE SE CONCRETIZEAZĂ manifestările sale propriu-zise? iată întrebarea căreia îi vom căuta răspunsul în cele ce urmează. O definiție de dicționar sugerează că termenul general de minciună reprezintă o "denaturare intenționată a adevărului, avînd de obicei ca scop înșelarea cuiva" [DEX, 1975:550]. În această generică accepțiune, minciuna este opusă adevărului, înțeles ca o "concordanță între cunoștințele noastre și realitatea obiectivă; oglindire fidelă a realității obiective în gîndire; ceea ce corespunde realității, ceea ce există sau s-a întîmplat în realitate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poate doar cu excepția unor lumi hobbesiene ipotetice, în care ar exista numai indivizi incompatibili și non-cooperanți. Chiar și cele mai diabolice persoane au nevoie uneori să se încreadă în cineva și să li se acorde încredere. Regulile de cooperare și înșelare pot coexista, nu însă fără anumite tensiuni, cu condiția să fie aplicate în domenii separate. Această inevitabilă tensiune latentă a fost demonstrată limpede în anul 1914 cînd, de Crăciun, soldații inamici aflați în primele linii pe frontul din Franța au
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cel care atunci era Șeful Statului Major, generalul George Marshall: "Este tragic faptul că un om cu o asemenea funcție a fost obligat să mintă". Din păcate, sarcina de a induce inamicul în eroare pare să se extindă și asupra înșelării cetățenilor. În zilele ce au urmat primului război mondial, un filosof de la Cambridge, pe nume Francis Cornford, a definit propaganda ca fiind "acea ramură a artei de a minți care aproape că te face să-ți înșeli prietenii, fără să
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ca membri ai unor colectivități, ei se aventurează mai ușor în afirmații mincinoase decît atunci cînd sînt pe cont propriu. Ea folosește expresia "déformation professionelle" pentru a eticheta ceea ce de obicei se întîmplă "cînd profesioniștii dezbat între ei practici de înșelare". Un "devotament strict față de veridicitate", care își are locul în cadrul afacerilor de zi cu zi, va fi slăbit pentru a favoriza condițiile speciale impuse de o anumită profesie, incluzînd, de exemplu, protejarea intereselor clientului și progresul științei. Acest gen de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mult sau mai puțin fățiș, de către persoanele civilizate. Dușmanii, în acest context, îi includeau și pe rivalii profesionali. Înclinația spre sinceritate provenea, după părerea lui Cooley, nu atît dintr-o "nevoie de corectitudine mentală", cît dintr-o "conștiință a nedreptății înșelării unor oameni la fel ca noi și din senzația de rușine de a fi descoperit". Granița între cunoscuți și necunoscuți, definită de comunitatea morală, poate să varieze astfel în funcție de context. O persoană care poate fi păcălită într-o situație în
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în ce calitate face Silverman această afirmație? Probabil mai degrabă în calitate de cititor al cărții lui Castaneda decît în calitate de critic al tezei acestuia de doctorat. Inducerea în eroare a publicului cititor poate fi tolerată și chiar încurajată, însă majoritatea academicienilor dezaprobă înșelarea examinatorilor. Tezele de doctorat, lucrările trimestriale și de alte genuri nu se bucură de același statut privilegiat pe care-l are literatura. După părerea lui Silverman, cărțile lui Castaneda ar trebui considerate texte autonome și studiate ca atare, indiferent dacă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în omenitate, în primirea firii noastre, chiar dacă și aceasta e foarte înaltă, ci acea credință care răsare în suflet din lumina harului, având mărturia minții și sprijinind inima ca să biruiască orice îndoială, din siguranța nădejdii, care o ferește de orice înșelare. E credința care nu se arată pe sine în dăruirea auzului urechilor, ci în ochii duhovnicești care văd tainele ascunse în suflet și bogăția dumnezeiască cea ascunsă ochilor fiilor trupului și descoperită în Duhul celor ce se ospătează la masa
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
XVI, 100.7., 101.1.-101.2., în PSB, vol. 5, p. 540) „Nu trebuie deci, nicicând, așa cum fac ereticii, să faci desfrânare față de adevăr, să jefuiești îndreptarul Bisericii, să-ți satisfaci propriile tale pofte și dragostea de slavă spre înșelarea semenilor, pe care mai mult decât orice se cuvine să-i iubești și să-i înveți să se țină strâns de adevăr. Este scris lămurit: Vestiți între neamuri faptele Lui (Ps. 9, 11), pentru ca cei care au auzit mai înainte
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
sfătuiește pe autor să situeze acțiunea în același oraș, fără a desemna un loc precis, pentru ca același decor să poată fi păstrat pe durata întregii piese și pentru ca spectatorul să nu fie sensibil la schimbare. Acest lucru ar ajuta la înșelarea auditoriului, care nevăzând nimic ce-ar putea face remarcată diversitatea locurilor, nu și-ar da seama de schimbare, puțini dintre ei fiind capabili de un spirit de observație usturător și critic, majoritatea pasionându-se de acțiunea pe care o văd
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nebunului în momentul cheie al nevoii de răzbunare poate fi văzută ca procedeu teatral "îngroșat", iar simetria izbitoare între "faptă și răsplată" pune în evidență nu raționalul, firescul, justiția inexorabilă, ci absurdul: săvârșirea unui act de dreptate printr-o nedreptate, înșelarea sistemului prin manevra Ancăi de deturnare a adevărului, ca singură soluție posibilă de remediere a erorii justiției printr-o altă eroare deliberată. Departe de a produce satisfacție, actul răzbunător dezgustă. Eroina nu are integritatea hamletiană care să confere tragism vendetei
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
el la tata - uite ce iese, - ești judecător - ni se pregătește o societate ipocrită, bazată pe ură și crimă, pe Înfricoșare, avînd ca rezultat sărăcirea maselor și Îmbuibarea păturii conducătoare, asta peste tot, În toate țările. O utopie, sau o Înșelare. Oricum, continuă el, se dovedește că oamenii nu-s capabili să creeze raiul. O teorie neaplicabilă În practică pentru că ignoră natura umană, cei ajunși la putere uită de unde-au plecat, și devin corupți și corupători, se golesc de suflet și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și ei, fără să aibă măcar posibilitatea să se spele pe mîini În fața mulțimii, asemeni lui Pilat din Pont. Nu e o dictatură oarecare. E la fel ca cea fascistă, deși lozincile ei vorbesc de o ordine umanitară: aici e Înșelarea, marea capcană În care cad visătorii, fără a se observa că noua ordine pretinde o nu se putea Întemeia decît pe „ura de clasă”. Ca la fasciști: o ură categorială. Dumneavoastră nu știți, n-ați mai apucat, totul ca mersul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Ana”. - „Da, dar noi, sîntem absolutul, știai foarte bine. Dragostea nu poate exista decît În absolut. Acesta e oxigenul ei. Nu există dragoste relativă. Ana, cum bine știi, e numai mirajul a ceea ce aș fi fost eu dacă trăiam, deci Înșelarea ideii.” Și mă sărută iar, prelung, ne rostogolirăm pe canapeaua cuprinsă la dunga dintre Înserare și noapte, În fascicolul palid al luminii stinghere a becului abia aprins al felinarului din stradă, aflat În dreptul ferestrei. - „Cum e dincolo, Keti?” Întrebai fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
nu se poate să mă refuzați. Se supuse. „Măcar atît, pentru tine!”. Peste o săptămînă fui la cimitir, printre ceilalți, ea văzîndu-mă o salutai cu o Înclinare ușoară a capului, și ascultai slujba preotului tînăr ce părea, cu o ciudată Înșelare a vederii, a fi de vîrsta mea și-a lui Keti la data plecării ei, era parcă anume hărăzit comunicării dintre noi, deasupra mormîntului ce Închidea În el... „Părinte, cine v-a trimis să slujiți, cine v-a ales? Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
soarele de necrezut al dimineții sfîșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an Începu spre seara zilei următoare În casa Învățătorului - el Încă nu Îmbătrînise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai Încerca fardate eforturi de Înșelare a vîrstei, În timp ce soțul Anei părea croit dintr-o materie aparte, indiferentă la timp. Ana, neschimbată, pentru că aparținea visului. Erau de față, veniți anume, sora Anei cu soțul, amîndoi Încă tineri sau părînd astfel la puntea nehotărîtă a anilor, surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]