476 matches
-
de extensii distale. Butonii de presiune sunt elemente de conexiune la care se apelează frecvent, mai ales când se realizează conexiuni pe implanturi izolate. Ei mai sunt cunoscuți și sub numele de atașamente unitare de presiune. De obicei, patricea este înșurubată la implant (fig. 1.45 b), iar matricea se include în proteză. Patricea trebuie situată supragingival, pentru facilitarea igienei. Există și sisteme cu o conformație inversă: patricea este inclusă în proteză și matricea se situează în implant (sub forma unei
Modulul 3 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (protetică şi tehnologia protezelor) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101014_a_102306]
-
fredonează din nou pisălogul. Nu mai avem însă mult, trenul tocmai părăsește ultima stație înaintea destinației. Garnitura se urnește greu, se leagănă pe tampoane, își adună puterile, balansează leneș pe stânga, pe dreapta, își dezmorțește articulațiile, a prins viteză. Se înșurubează, tot mai flămând, în aer, mușcă furios din arătarea de fum a amurgului... prin dreptul compartimentului, pe culoar, trece pelerina cenușie a unui domn scund, sub o pălărie cu mari boruri nocturne. Mă întorc spre lentilele negre. Doamna tocmai s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
greutatea, deschid fereastra. Mă trântesc din nou pe galbenul de muștar învechit al canapelei de mușama. Tâmplele, urechile, gâtul sunt grele. Vârtejul mă ridică spre suprafață. Pe obraz se evaporă reziduurile lungi și vâscoase ale nopții. Legănarea trenului care se înșurubează, tenace, în ceața iernii, mă apropie de-o înmormântare. A murit Poetul, nu i-a fost dat să îmbătrânească. Anii n-au mai avut răbdarea să-l aștepte, cum spera. N-aș mai putea întâlni vocea lui de copil răgușit
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
explice științific invențiile unor creatori autodidacți. Steaua Polară - acest felinar în capul de oiște al Cosmosului. Să fie, oare, Pământul o rezervație a Căii Lactee? Omul modern tinde să dizolve toate utopiile. Absolutul nu poate fi abordat cu idei infantile. Mai adânc înșurubați în absolut erau plugarii secolelor trecute decât actualii constructori de rachete interplanetare. Marile împliniri din știință și din artă sunt potențate de revelații. Am impresia că întreaga materie este logodită cu geometria. În orice gând profund este inclus și un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și turbulenți. Gloria are un singur cusur : incomodează atât pe posesor cât și pe cei din jur. Zbate-te pentru glorie! Dar ferește-te de copita ei. Râvnim podiumul regal al artei. Nu și urcușul până acolo. Noi, românii, suntem înșurubați în univers prin speranța fără de sfârșit a lui Brâncuși. Capodoperele se spală pe mâini cu ifosele timpului. Oamenii de geniu nu pot intra în uitare. Pentru că au gabaritul depășit. Geniile au făcut lumină chiar și din răutatea semenilor. Creatorii de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în adevăr și viceversa. Absența rațiunii invită tirania pe tron. Pe români, i-a așezat Dumnezeu prea aproape de colții tigrilor. Cam după un secol, de la scrierea lor, cărțile de istorie devin de necitit. Istoria contabilizează scrumul incendiilor planetare. Viața este înșurubată în cea a timpului tău. Popoarele subdezvoltate se străduiesc să supraviețuiască prin prolificitate. Barbarul duel era totuși o chestiune de ecologie morală. Responsabilitatea profesorilor este imensă. Dacă Hitler nu ar fi fost respins la Academia de Arte Frumoase,istoria secolului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lui și a colegilor lui de cameră, Zelea și Militaru, care și-ar fi dorit să împartă camera și cu Valeria, dar, dacă s-ar fi putut, fără mine. O mângâiam pe față, apoi o sărutam îndelung, cu ambele mâinii înșurubînd și deșurubând la nesflrșit sânii ăia imenși și foarte, foarte tari pentru dimensiunea lor, trecând în revistă toate soluțiile pentru a găsi un locșor cât de mic, în interior, măcar să ne agățăm hainele pentru că poziția în picioare nu ne-ar
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă găzduiau mai mult de dragul Pelicanului, pe jos, și nu pentru că nu aș fi găsit treizeci de bani pentru tramvai sau autobuz, ci pentru că nu m-aș fi putut urca în nici un mijloc de transport cu erecția aia monstruoasă de la înșurubat țâțe ore în șir. Și exact, dar exact cu o zi înainte de prima noastră "întîlnire", vine Vlad cu propunerea, pe care o accept, neștiind ce va urma să vină a doua zi, când EA m-a sărutat prima și m-
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Nu știi ce poate face gelozia din om. Ia să te văd, măi. Geografule, cum îmi faci tu mie legătura ia cămin în Frumoasei, cu iubita mea, prin portarul ăla prostănac, cu stația aia amărâtă. M-a lăsat mască, a înșurubat-o pe una Nuți de la Câmpina, care era de serviciu de preluare date, și Nuțișor în sus, Nuțișor în jos, a convins-o, stimați cititori, să sune la cămin. Dă-mi repede telefonul până nu se răzgândește, a strigat la
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
fi o distorsiune să conchidem că pentru cel corupt există doar calea pierderii radicale. Este evident că, după Papa Francisc, cel corupt nu găsește iertare deoarece nu mai simte exigența de a o căuta. Este trecerea decisivă: omul corupt se înșurubează în sine însuși (imanența și autosuficiența sa, lumea amăgirii și a complicității sale, a duplicității sale) într-un asemenea mod că el însuși devine primul obstacol în calea iertării. Corupția este o boală de care omul trebuie să se vindece
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
în timpul nopții îl mănâncă crud și viu, după ce mai întâi i-a rupt urechile și a stors pe el puțină lămâie"21, Algazy "este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și cu barba rasă și mătăsoasă, frumos așezată pe un grătar înșurubat sub bărbie și împrejmuit cu sârmă ghimpată..."22, Cotadi "este scurt și pântecos, cu musculatura proeminentă, cu picioarele îndoite de două ori în afară și o dată înăuntru și veșnic neras"23, eroul din După furtună "ajunse, fără să știe, lângă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Înverșunarea prin care Cotadi ține să-și impună punctul de vedere dacă este "cel puțin o dată contrazis"43, substituind dezbaterea de idei prin "lovituri puternice ce le dă în dușumea cu muchea unui capac de pian, pe care îl are înșurubat la spate, deasupra feselor"44, amintește de imaginea desfigurată de avântul oratoric al furibundului Mitică din Situațiunea sau de perseverența maniacală a "teribilului" Lache din O lacună, ambii deciși să-și reducă la tăcere interlocutorii prin argumente inbatabile. Prieteșugul dintre
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atunci simt cum tresaltă timpul împreună cu tine iar secundele se răzvrătesc sub piele în așteptarea unui sărut infinit 21 mai 2011 Siestă soarele curgea pe zidurile caselor lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără vlagă la o masă sub un umbrar strâmb doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern semănau cu două statui înălbite de timp doar cefele bronzate răbufneau din gulerele răsfrânte ale cămășilor strada era îngustă șerpuia către niciunde
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
fie Îți aranjez fața cu Încă o pereche de nări. El rânji: — Doar nu o să mă omori cu sânge rece, zise el. — Nu zău, chiar așa? I-am proptit arma În bărbie și apoi am plimbat țeava peste fața lui, Înșurubând-o sub pomeți. — Nu fi așa de sigur. M-ai prins În dispoziția de a folosi chestia asta, așa că ai face bine să-ți găsești limba acum, sau n-o s-o mai găsești niciodată. — Și dacă o să ciripesc? Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
puncte“? Completează tu punctele de suspensie pentru mine sau le completez eu pentru Hedda. Comprende? Meeks mai încercă o dată să mă intimideze: — Bleichert, te pui cu cine nu trebuie! Mi-am scos revolverul, m-am asigurat că amortizorul e bine înșurubat și l-am armat. — Nu, tu te pui cu cine nu trebuie. Meeks se întinse după un șip de pe măsuța de lângă biroul lui, își turnă o tărie și-o dădu pe gât. — N-am dat decât de o pistă moartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-o arunc În jur, Încerc să mă stropesc, mă ud tot, de sus până jos. Atunci, deslușii un foșnet neauzit În răchitele Înalte și bozii solzoși ce cresc din abundență la marginea gârlei; deodată, un fel de tirbușon invizibil Înșurubează plantele, făcându-le să se agite, să sâsâie, să șoptească, să miorlăie cu glasuri de motan sau să latre. Un vârtej se iscă din senin, ridicând brusc În aer diverse obiecte, cum ar fi hârtii, mărăcini, frunze sau pălăria cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Întins degajat pe o sofa, ai un cap imens ce iese În evidență Înainte de toate; privirea ta e flască, precum a unui pașă plictisit de harem; văd că aici se conturează picioarele unei baletiste, ale unei patinatoare ce tocmai se Înșurubează Într-o piruetă; corpul ei este foarte redus În comparație cu picioarele, iar capul parcă nici nu există; din picioarele ei se ridică mii de păsări ce rup limitele spațiului și zboară dincolo de cadru; tu privești cu mină obosită la zborul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
menține la suprafață. Surprindeam Încercarea supranaturală a creierului de a declanșa acele energii de rezervă care să-mi vină În ajutor, acea precizie În acțiune a mecanismului intermolecular de autoapărare În acest moment când proiecții tridimensionale Îmi turbionau vederea vizionară, Înșurubând-o În vârtejul amețitor al apei, al sălciilor de pe mal Înspăimântător de concrete, al brațelor Înfigându-se adânc În materia vâscoasă, alunecoasă, grea, ce mă trăgea În jos, să-mi acopere mișcarea, corpul, vederea interioară. Ah, nu mai pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
gura aceea deschisă precum gura iadului. Cuvântul acela m-a oprit din râs, m-a Înfricoșat, m-a Întors către gravitate, spre acea zonă de suav eter În care ființa ei, cândva ușoară ca un fulg de voal, s-a Înșurubat Într-un dans al virginității cărnii. Nu mi-a mai păsat că a aruncat apoi cu oale și ulcele pline de lături, că s-a smiorcăit, m-a umplut de zoaiele unei vorbiri deșuchiate, Închise În putreda alterare a cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Îndoit (de aici și deformarea dată de scurtimea aproape la jumătate față de celălalt, precum și subțirimea caraghioasă); mâna stângă e Îndreptată Înainte ca și piciorul stâng, căutându-se și aici un posibil paralelism; gâtul e scurt, pornit direct din umeri, dar Înșurubând un căpșor rotund, bine proporționat cu restul ansamblului, dirijat spre o mișcare mai mult cerebrală, decât corporală; expresie a unei voințe neobișnuite, ce se lasă surprinsă de Întreaga atitudine, de Înșurubarea În dansul pe suprafața alunecoasă a gheții zgâriate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Subsemnatul... domiciliat În București, strada Mexic nr. 1, declar că renunț la plecarea definitivă din țară În R.F.G., la mama actualei mele soții... Din tăietura ghișeului ochii plutonierului se holbează la tine a silă și reproș, ba chiar Își și Înșurubează degetul arătător În tâmplă. Îți bați joc de noi, băi tovarășe? Pleci aproape cântând. „Zori cu noroc ne răsar; tăcere și gânduri curate Zile bune de-acum vorbe de bine grăiți Astăzi nu vrem judecăți, departe cu sfadă nebună. Gloată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu ea.“ „Să mă însor cu ea? Cu patroana? Cine, eu? Un Rodríguez de Alburquerque y Álvarez de Castro! Domnule, nu-mi arde de glume!“ Și pare-se că împrejurarea avu un asemenea efect, încât în scurt timp i se înșurubă în cap. — Și nu fără motiv. — Dar, de îndată ce și-a revenit din prima supriză, amicul i-a demonstrat că, dacă se însura cu patroana, îi putea lăsa treisprezece duros pe lună ca pensie de văduvă, de care altminteri n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile dădeau năvală în peisaj, „cel mai mare centru de mobilă“ își înălța din nou cubul, vizavi de locul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de acolo, halele de producție erau ridicate. Și în acele clădiri înalte și luminoase „It’lienii“ băteau cu ciocanele de mama focului, sudau, înșurubau cu chiștocul în colțul gurii, locuiau în case țărănești goale-goluțe, pregătite pentru demolare, ca să facă loc unui șantier pe care alți italieni deveneau sclavii mașinilor pe care cei de aici le construiau. Trebuia să se ridice urgent o nouă clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
când, într-un viitor îndepărtat, ci tocmai începea, chiar în clipa următoare, ce nici nu sosise încă bine: marea și palmierii, vacanțele în munți, soare, mulțumită automobilului. Aveam să stăm cu prietenii într-unul din localurile astea, cei ce am înșurubat triunghiurile de fier forjat și pătratele ca artă în pereți, aveam să ne trecem brațul ușor în jurul taliei, pe deasupra pettycoat-ului, să bem din vase burtoase, cu țigara în colțul gurii ca James Dean, cu o frizură ca Elvis Presley - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]