1,414 matches
-
ți-am distrus <opera>. Cu ironie, care i se lăbărțase peste chip ca o mască hidoasă. Mă holbai la ea câteva clipe lungi, nevenindu-mi să-mi cred ochilor. Masca se întinse spre urechi și-i desfăcu un rânjet care înțepeni sfidător, desfigurând și mai tare ceea ce știam eu că e Matilda. Sării în picioare și, fulgerător, sub arcul loviturii pe care i-o dădui, ea căzu pe covor cu o expresie de uluire totală și cu privirea licărind de o
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
când îl zării, fruntea îmi rămase ea sus, și nepăsarea nu se stinse, dar după câteva clipe când ne privirăm în ochi simții cum spinarea, fără voia mea și în ciuda nepăsării, e săgetată de un fulger rece care mi-o înțepeni ca odinioară la mine în odaie când mă vizitase prima oară Matilda și mă fascinase. ... Sau mai cumplit, o senzație de coșmar... în adolescența mea toți cunoșteam o familie umilă din cartierul nostru, doi bătrâni (și dacă vreți puteți foarte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mițoasă. "Eu", zise. Mă uitai mai aproape. Nu era ea. "Și cine sânt ceilalți?" "De la șantier, zise. Eram într-o excursie", și, firesc, întoarse fila. Firesc?! Mă ridicai și tot atât de firesc îmi ridicai brațele în sus și îmi întinsei oasele înțepenite de atâta ședere. O luai apoi, adică nu, mă repezii, dar fără grabă, spre ieșire. Mă însoți până jos la poartă. "Sărut mîna", îi spusei, însă nu putui să-i ating degetele, mă agățai instinctiv de grilaj, căutând un adăpost
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fond, de lotul criticii. Am înregistrat și reproșuri directe făcute criticii și în special pe acelea, formulate pe un ton definitiv, de prozatoarea Maria Luiza Cristescu. După domnia sa critica de azi nu a "ajutat" în nici un fel romanul, este defazată, înțepenită în formule vechi de o sută de ani. Nici măcar limbajul nu și l-a înnoit. Un punct de vedere extrem. În fine, în cea de a treia zi a Colocviului, participanții au discutat despre situația romanului în "era mediatică", subiect
Situația romanului by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16695_a_18020]
-
În același timp, analistul În marketing simte o mîncărime de nedescris Între două degete de la piciorul stîng și e convins că ori se scarpină, ori moare. Își scoate pantoful și se scarpină. Specialistul În IA simte că i s-a Înțepenit ceva Între măsele și nu mai poate aștepta nici un minut, trebuie să Îl desțepenească acum, pe loc, orice-ar fi. Carne să fie? El nu mănîncă niciodată carne. Tipa cu realitatea virtuală Își dorește acum să nu se fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și le urează de bine și se joacă cu ele. Nu-i așa că e frumos? Wakefield nu s-a atins de băutură de cînd Caddy a Început să-și povestească filmul și se uită la ea cu drag. Puștiul a Înțepenit de tot. O lacrimă mare Îi atîrnă din ochi. Caddy Își ia brațele din jurul lui și rîde. Cămașa puștiului e udă leoarcă, transpiră din greu. Ce zici de Încă o băutură? — CÎte vrei tu. — Okay, băieți. Nu uitați, regia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de parcă ar fi fost el Însuși turist, bîntuind prin lume cu un ghid imaginar. Își amintește de Maggie și Susan, Sandina și Redbone. Nu a fost tocmai o vacanță. — Trebuie să fie grozav să călătorești, spune tînărul irlandez. Eu sînt Înțepenit În spatele barului. Dar va trebui să mă duc, cît de curînd, să o văd pe mama. Zamyatin se uită la baseball, Tigrii Îi halesc pe Gemeni la televizor. Se dă În vînt după baseball. Chiar și după atîția ani continui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
noapte, lucrasem șaisprezece ore în cap și voia să mă înveselească. Capitolul 15tc "Capitolul 15" Am primit un alt mail de la Helen. Către: Magiciansgirl1@yahoo.com De la: Lucky Star PI@yahoo.ie Subiect: Slujbă! Prima zi de filare a Dettei Big. Stau înțepenită după gardul din grădina din spatele casei ei enorme și izolate din Stillorgan, cu binoclul ațintit asupra dormitorului ei. Are în jur de cincizeci de ani, un fund rotunjor, balcoane mari, un decolteu generos. Păr blonduț cârlionțat până la umeri, bigudiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ascuns, niște roți zimțate care măcinau orice ajungea în interiorul său. Pe marginea prăpastiei se adunase zăpadă și se făcea foarte frig, încât pe aripile mele apăruseră țurțuri de gheață și nu prea mai aveam cum să le mișc. Începeam să înțepenesc, răceala se întindea asupra mea ca un suflu venind din pâlnia imensă. Mi-am strâns aripile lângă mine și am privit dincolo de golul în care se învârteau, într-o spirală interminabilă, culori, ramuri de copaci înfloriți, raze de soare, frunze
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
și distingându-se limpede prin frigul înghețat: Ar fi mai bine să zbori dincolo de filtru. Ar fi bine, i-am răspuns bucurându-mă de prezența ei, chiar fiind așa cum era, aproape ireală. Dar cum să ajung în partea cealaltă? Am înțepenit de frig, nu mai pot zbura, mi-au înghețat aripile. Și nici măcar nu știu ce este această prăpastie a iernii, acest filtru care înghite viața... Este filtrul anotimpurilor, al secundelor, al secolelor și al uitării. Arată ca o râșniță de cafea, însă
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
scaun. Geo Fox Încercă să se susțină agățându-se de propria-i secreție, care, târâtă În căderea aceea, se dizolvă, curgând spre pământ. Geo se trânti cu fața-n jos În băltoaca vâscoasă pe care continua s-o vomite, apoi Înțepeni fără viață. „Oprește-te, nebunule“, striga Madame Olcott, apucându-l pe Agliè. Și apoi către ceilalți doi frați: „Mai rezistați, micuților, aceștia trebuie să mai vorbească. Khunrath, Khunrath, spune-i că sunteți adevărați!“ Leo Fox, ca să supraviețuiască, Încerca să reabsoarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
neîncrezător. Lotti s-a uitat la ceas. — Mai avem cincisprezece minute, a anunțat ea zâmbind din nou larg. Apoi și-a ridicat în sus brațele musculoase. —E rândul vostru. Acesta este momentul în care facem schimb de idei. Hugo a înțepenit. Chestia asta suna periculos. Ce fel de idei? a întrebat Amanda suspicioasă. —Griji, a zâmbit Lotti. Pe Hugo l-a trecut un fior. Griji? Era chiar așa de evident? —Spuneți-le celorlalți, a continuat Lotti, ce aspecte legate de naștere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
un tip superb ca tine într-un loc ca ăsta? — Încearcă să plece, a zis Hugo enervat, scuturându-și din nou piciorul. Laura s-a uitat în jos, apoi a izbucnit într-un hohot sonor de râs. —Hugo! Te-ai înțepenit! — Am observat. Laura s-a lăsat în jos - cu dificultate, din cauza blugilor foarte strâmți. Respirând agitată prin decolteul adânc și lipindu-și, mai mult decât era nevoie, fața de prohabul lui Hugo, Laura a reușit să desfacă partea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ce se poate stoarce din orice potențial cumpărător. I-am înnebunit cu șarmul tău și cu puterea ta de convingere. Așa că trebuie să te duci și să-i dai pe spate. Așa că acum, când urcau treptele creșei, iar Theo a înțepenit ca un bloc de stâncă și-a început să protesteze urlând, Hugo a mugit disperat. Cum dracu’ să poată cineva să facă față unei asemenea situații și să se mai gândească și la muncă în același timp? Hugo a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus femeia ștergându-și nasul cu dosul palmei. Și eu sunt în aceeași situație, s-a gândit Hugo. Dintr-odată, zâmbetul de un milion de wați a reintrat în scenă. Laura s-a tras foarte aproape de Hugo. Bărbatul a înțepenit. — Totuși, a șoptit ea mângâindu-și șoldurile, nu m-am neglijat. Nu-i așa, Hugo? Bărbatul a înghițit în sec. —Ăăă, nu. Nu, deloc. Nu ca hipiota aia de la cursul prenatal cu care erai zilele trecute, a chicotit Laura. Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că-i ia foc fața. Inima i-a luat-o la trap sub impulsul amintirii ultimei lor întâlniri. Ce lucruri spusese. Cât băuse. Ce părere trebuie să-și fi făcut el despre ea. În celălalt colț al camerei, Jake a înțepenit într-o atitudine ostilă la auzul numelui. —El! Ce vrea? Ce s-a întâmplat? a întrebat Alice, străduindu-se din răsputeri să-și ignore soțul. Simțise imediat că ăsta nu era un telefon de curtoazie. —Theo. Are o erupție, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
vrei tu. Eu n-o să neg nimic. Și după divorț, poți să te măriți cu cine vrei tu. Chiar și cu ticălosul ăla unsuros de Hugo. Jake a rânjit. Dar Alice nu era încă pregătită să glumească. —Rosa? Gâtul îi înțepenise că abia dacă mai putea să emită silabele. Evident, tu o să ai custodia. Dar trebuie să stabilim un program de vizite. Cred că, în sfârșit, sunt pregătit să fiu un tată mai bun. În adevăratul sens al cuvântului, vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
apoi a închis-o la loc. După care a deschis-o din nou. S-a uitat la Alice, care îl privea îngrijorată. — La gândul c-am să devin tată? s-a forțat el să rostească, deși gâtul îi era aproape înțepenit. —Exact, Yogi. Vreau să le spui celorlalți cum te simți. Orice griji ai avea, poți să ni le împărtășești. Hugo a tras adânc aer în piept. I-a luat mâna lui Alice și i-a strâns-o. — Simt, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se spoiau în culori sangvinolente sau petrolifere, de negăsit prin magazine. Băieții erau puțini, nesemnificativi, curioși. Așa începea cursul și tot așa se termina: pândindu-ne absent, reciproc. Confruntarea părea interesantă. Iarna, vizitatorii crăpau ușor geamurile în spatele meu, să ies înțepenit de la ore; vara, dimpotrivă, închideau toate geamurile, până sus, cu cârligele de lemn, să clachez în etuvă. Mai încercau și-alte metode, mai puțin subtile, dar la fel de eficiente: clămpănitul ușii de la amfiteatru (la Litere toate ușile sunt descentrate), vorbitul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
opt și-un sfert, am ieșit din București. Puteam ajunge la Constanța pe trei drumuri: prin Fetești, pe la Urziceni și pe „autostrada soarelui“ (pe-asta nu știu de ce-o numeau așa, că avea doar două benzi și iarna rămâneai înțepenit pe ea, cu mașina scufundată în zăpadă). Mai exista și-un al patrulea, prin Ostrov, dar acolo treceai Dunărea cu bacul și parcă n-aveam chef să văd peștii în noiembrie. Am luat-o pe drumul prin Urziceni; era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Geographic, Discovery Science - aici puteam în sfârșit alege, în materie de explicații. Vorbeau pe înțelesul meu, nu trebuia să fii specialist ca să pricepi că n-ai zile multe. Știam că nu ai cum să-ți depășești durata determinată: un bondar înțepenește după exact 4,5 milioane de bătăi de aripi. Au stat cercetătorii după el, l-au pândit până a murit. Bătăile inimii mele erau și ele limitate, un număr fix de pompări de sânge și oxigen, imposibil de evitat. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ambasadă, ca alea de la noi de pe strada Paris), apoi cobora la Krankenhaus Rudolfinerhaus (spitalul unde îl aduseseră pe Iușcenko aproape mort, botulinic, umflat de toxinele pe care i le turnaseră în mâncare la Kiev) și urca iar în Grinzing, unde înțepenea într-o curbă ciudată, buclată chiar sub balconul unei case din secolul 18. Locatarii trăgeau fără griji o țigară, suspendați deasupra vagoanelor. 38-ul venea și pleca la fix. Nu existau rateuri sau scuze. Orarul arăta impecabil, tramvaiul oprea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și să le muți în altă parte. Până și ciocănelul de spart geamurile atârna la locul lui, în teaca de plastic roșu. Dincolo de geam, nu mai știai nimic. Viena părea încremenită, nimeni nu-și dădea osteneala să mimeze deplasarea. Decorul înțepenise într-un anotimp de bucătărie, calm și fabricat: clădirile crem caramel, zăpada crocantă, cu glazura de țurțuri la streșini. Era o iarnă tăioasă, fractală, ca mintea unui schizofrenic prin care umbli cu-o lamă de cuțit: imaginile se multiplicau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
repede. Deodată, caii se opriră cu un nechezat lung, iar flăcăul se ținu cu greu să nu cadă de pe capră. Trei necunoscuți se aflau În mijlocul drumului, iar unul dintre ei scoase iute sabia și o puse la gâtul slujitorului. Ionuț Înțepeni. Îi recunoscuse pe cei trei meseni care plecaseră mai devreme de la han. Ceilalți doi deschiseră portiera rădvanului. Unul spuse: - Poate că domnița noastră va avea bunătatea să ne Încredințeze bijuteriile pe care le poartă. Erina Litovoi dădu să iasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu botul În pământ. Apoi, picioarele din spate Îi slăbiră. Animalul se prăbuși de tot, Întinzându-se pe jos. Părea a suferi de o boală neiertătoare. Începu să răsufle tot mai greu, și, deodată, ochii Îi Încremeniră și trupul Îi Înțepeni. Murise. Abia atunci arabul Își desprinse privirile și Încălecă. Amir Îngenunche lângă iapă, Încercând să-și dea seama ce se Întâmplase. - Avea să moară oricum, peste șase luni, spuse arabul Înainte de a da pinteni. Vei primi În locul ei cinci cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]