554 matches
-
și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock-uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o "cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din "centru" - cufundat în lectura unui ziar. (Am
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de singurătăți.* Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl. autorului), strânse energic în pumni la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus." (p. 49, s. n.). Voluptățile sale sunt de ordin intelectual, fără să fie însă grave, ca în vacanță: lecturi din ziar, cataloage de cărți
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
să te duci, unchiule - ești În formă destul de bună Încă. Ai ținut bine la ultima călătorie În Israel, și a fost destul de dură. Îți mai place să alergi În Riverside Park, ca Înainte? — În ultima vreme nu. Mă simt prea Înțepenit. — Voiam să spun, e periculos să alergi pe acolo. Nu vreau să fii jefuit. Când ești cu răsuflarea tăiată de la alergat, vreun ticălos dement sare și-ți ia gâtul! În orice caz, dacă ești prea Înțepenit să alergi ești departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
țâșnească, să gâlgâie și să înece tăcerea cu blândețe; cu grație și fără istovire s-o facă să-și închipuie că nu e singură. Apa întotdeauna îi răsplătește pe cei care așteaptă. Ai avut o zi bună ? a întrebat Jina înțepenită. Mike și-a abandonat cravata pe pat, s-a așezat și și-a scos pantofii lustruiți. Ca de obicei. Lui Mike nu i se permite să vorbească despre ceea ce face la serviciu, ceea ce desigur înseamnă că Jina își imaginează tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în care jucase cu ani în urmă, fiindc-au început să șoptească „Sondra”. Irene s-a îndreptat de spate și-a ridicat bărbia pe care Naji i-o făcuse mai suplă și mai elongată. Jina s-a uitat către spatele înțepenit al lui Mike, apoi a luat-o pe urmele lui Irene. Vocea subțire a lui Alice a început să se audă dintr-un colț și amândouă prietene s-au întors în direcția respectivă. Mary stătea undeva, la periferia mulțimii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
nu faci decât să te lupți cu apa. La valuri mari, nu mai ai ce să faci cu vâslele. Și nici cu vântul nu poți să te pui. Trebuie să fii expert. Te agăți de-un bolovan și-ai rămas înțepenit. Și probabil că mai zbori și-n apă. Cel mai important moment din viața lui Zach, în afară de întâlnirea cu Jina, a fost acela când instructorul l-a lăsat să conducă gabara în jos de Middle Fork. A fost o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fi putut să-și dea seama că o astfel de persoană avea să facă așa ceva ! Mike s-a uitat încruntat la ceas - era 3:06 dimineața, oră la care, din păcate, deseori era treaz. S-a dat jos din pat înțepenit și-a încercat să-și îndrepte coloana, dar n-a izbutit până la capăt. Uneori îi trebuia chiar și o oră întreagă petrecută sub un duș cu apă fierbinte ca să-și revină la verticală. Acum a plecat șontâc la bucătărie, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
printre linii subțiate de gene, un câmp plin de căpșuni care ne aștepta să-l culegem. Vântul bătea ca-n Siberia și frigul punea stăpânire pe toți. Spatele gol de la atâtea aplecări, mâinile reci de la zeama-ncleiată, picioarele amorțite și gâtul înțepenit, toate strigau neputința din noi. Abia coborâsem din acea mașină și în locul nostru urcau vite care-și strigau ultimele clipe de viață. Le priveam ochii și le citeam resemnarea născută din neputință. Cumva ne semănau, doar că drumul nostru ducea
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
frigider vechi, care venea de la paltonul lui. Timp de cîteva minute - de fapt cîteva zeci de secunde - pînă cînd trecu trenul, pupilele individului se făcuseră mici de tot În spatele ochelarilor și capul i se afundă În gulerul paltonului. Trupul lui Înțepenit tremura odată cu trepidațiile trenului, vibrînd de parcă era o foiță metalică subțire. Oare ce poveste Îmi mai Îndrugă? Dacă a venit să-mi mai spună ceva concret, treacă-meargă, dar dacă voia să-mi arunce iar praf În ochi ca adineauri? După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de tot hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume, da’ avem o prietenă născută în Transilvania”. (Calhoun și Pamela). I-au spus și chelnerului, râzând să se prăpădească! Toți cei de la masă am stat cu gâturile înțepenite sau balansând pe ritm. Am și mâncat ceva și am băut un vin roșu. Cred că pot generaliza: vinul roșu este băutura feministelor, vezi Jean, Pamela și toate pe cele pe care le cunosc. Ursula mi-a apărut în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
acum după război. Nu e ușor să ieși dintr-o calamitate și să intri în secetă, adică în altă calamitate, adăugai savant. - Vă dați seama... începu femeia tocmai în clipa când conductorul de tren, brusc, aproape, cu violență, deschise ușa înțepenită a compartimentului și ceru biletele la control; părea a-și face datoria apatic, strivit de căldura ucigătoare a zilei, era un bărbat cu mustăți, în jur de 50 de ani, nădușit, broboane de sudoare i se prelungeau sub șapca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vastă, comuna, casa cu pridvorul cu stâlpii sculptați, priveliști sincopate, tu însăți cu respirația tăiată patru decenii de acum înainte, și după aceea cine știe ca va mai fi. Încep aberațiile, ne vom trezi îmbătrâniți, trăiți fără rost, cu visele înțepenite; soțul tău va albi, chiar fiica ta va fi în puterea vârstei, la rândul ei cu copii, vei fi cu alte cuvinte bunică. Iată răsplata vieții, ca și cum am fost meniți numai acestei stricte biologii. Singură Keti va rămâne tânără, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu departe de Marble Arch - un fel de azil de noapte cu ștaif și pipărat la preț pentru singuratici și flotanți, și țipi în trecere, care îți dădea sentimentul unui salon de spital sau laborator: cincizeci de rezerve pentru pacienți înțepeniți, ținuți sub observație. Alec se consideră unul dintre scafandrii apelor adânci ale vieții. Crimă, datorii, droguri - cam astea sunt apele tulburi prin care se bălăcește. Degetele lungi, ținând chibriturile-plic și pachetul de țigări, corespund liniilor feței lui - frumoasă, nervoasă, rupătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
curioasă. Fiecare viață e un joc de șah care s-a dus dracului după a șaptea mutare, și acum jocul întâmplării e înghesuit și lent, un coșmar de constrângeri și interese divergente cu fiecare nouă mutare, toate piesele fiind fixate, înțepenite sau așezate așa încât să piardă... Dar ici și colo se ivesc și indivizi care par să fi prins linia cea bună a vieții, și ei sunt niște exemple teribile. De regulă, sunt cei bogați. Soțul ei, Ossie, e englez, bogat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Nici o mașină nu se clintea la intersecții. După care s-a întâmplat ceva, așa cum e previzibil în focul și fumul New York-ului, în toiul verii. La vreo cincizeci de pași, un bărbat dezlănțuit își arunca lanțul pentru a biciui traficul înțepenit. Era mare și alb, acest artist al lanțului, dezbrăcat pe jumătate, cu o coadă galbenă de cal. Lumea se uita la el - doar se dădea un spectacol -, dar fața blocată și fără buze spunea lucruri ultime, de final. Noi sesizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
întrebare, unul dintre polițiști ținându-și arma deasupra capului, iar celălalt (prevăzut cu lanternă și aparat de emisie-recepție) încercând să-l păcălească. În cele din urmă, maestrul lanțului a căzut în genunchi și și-a ridicat ambii pumni cu mâinile înțepenite, bărbia i s-a înfipt în piept și, cu toată fața întinerită, a chicotit vinovat. S-a terminat. Nu mai e nimic, nu astăzi. — Nu-l omorâți! a țipat mulțimea ascuțit când polițiștii l-au întins pe macadamul murdar. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
limbă, mustind de demnitate, cu măreția rănită a săracilor. Lui Vultur-în-Zbor îi amintea de o locomotivă veche văzută odată, la vremea ei un uriaș debordând de aburi, care acum, ruginea pe o linie moartă. Aparența puterii dezmințind realitatea. Un gigant înțepenit. Billy pufăitorul. Vultur-în-Zbor își termină ceaiul de rădăcini, puse castronul jos și adormi buștean. Foarte bine, murmură Virgil Jones. Refă-ți puterile. Păsările îl aprobară, cântând prin copaci. Când se trezi, dădu cu ochii de o altă față care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Virgil a tresărit ușor, într-o încercare neconvingătoare de zâmbet. S-a ridicat din scaun, cu mintea urlându-i scandalizată în trupul obosit. A mers până la ușă și a dat la o parte pânza de sac, așteptând cu o galanterie înțepenită ca doamna O’Toole să iasă șontâcăind din încăpere. în luminiș, printre puii adormiți, s-au oprit din nou și nesiguranța le-a paralizat membrele doar pe jumătate dornice. Virgil își trecu limba lui mare peste buze. Dolores O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ba chiar mai mult decât de ajuns, chiar și pentru un om care avea eternitatea la degetul mic. Dacă muntele Calf nu era perfect își se vedea clar că nu era Utopia), atunci ce? Perfecțiunea era un blestem, o finalitate înțepenită. El va căuta și se va îmbogăți cu vulnerabilitatea glorioasă a ființelor umane, acele creaturi murdare și buboase, dar nemaipomenite care erau. Virgil ghici întrucâtva cam ce gânduri îi treceau prin minte prietenului său și ochii i se întunecară. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
oase și nu vr’o stafie d-a lui. Jones groparu’. Prostul mormintelor a venit înapoi. Privirile s-au întors iarăși, traversând lent încăperea, înspre Virgil și Vultur-în-Zbor și înspre imensul animal prietenos, care sărea în jurul lor, în timp ce ei stăteau înțepeniți cam pe la mijlocul barului, lângă Peckenpaw și Puștiul De-Două-Ori. Vultur-în-Zbor urmări acele priviri și le văzu trecând rapid printr-o serie întreagă de expresii. La început neîncredere, ca la O’Toole, apoi uimire și, într-un sfârșit, ușurare. — Măi să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fac nimic. Tu poți. — Asta nu pentru că Dimensiunile Interioare mi-ar fi pârjolit mintea, spuse Virgil. Sau că n-aș fi putut dansa cu succes Dansul Putinței. Ai putea spune că e un fel de paralizie. O cutie de viteze înțepenită. A funcționat la nevoie, în pădure. Dar mica mea gâlceavă cu gorful a stricat totul. Și acum, pentru că știu că ție ți-ar fi mult mai ușor, nevoia a dispărut. Nu sunt sigur dacă nu cumva a dispărut și voința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
și cu Lumea, de s-a retras toată în nesfârșitul pustiu de alb al niciundelui. De ce m-au închis și pe mine în nesfârșirea de alb... Cerceveaua este înțepenită. Am întrebat-o pe doamna care îmi aduce hârtiile de ce este înțepenită fereastra și ea nu a știut ce să-mi răspundă. Sau nu a vrut. La multele întrebări pe care le puneam până mai nu demult nu-mi răspundea. Ridica din umeri și îmi spunea doar să am încredere, că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
unui coridor. Părea o piesă de ebenisterie aleasă, cu reliefuri În formă de Îngeri și văluri și cu o cruce mare În mijloc. Încuietoarea se afla În centru, sub cruce. Am Încercat s-o forțez, fără succes. Mecanismul era, probabil, Înțepenit sau, pur și simplu, ros de rugină. Singurul mod de a trece de ușa aceea era să o forțez cu o rangă sau să o dobor cu securea, alternative pe care le-am scos repede din calcul. Am examinat poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
adresă el femeii care zăcea nemișcată la picioarele patului, dar, cum era de așteptat, nu primi nici un răspuns. „Eu zic”, continuă el, „că nu ar fi rău să vă puneți asta sub cap, ca să nu vă treziți mâine cu gâtul Înțepenit și să fiți nevoită să apelați la frecții...” Și, bâjbâind cu mâinile prin așternut, doctorul dădu peste o pernuță, pe care o aruncă lângă pat. De jos nu se auzi nici un răspuns. Noimann rostise pe un ton destul de apăsat cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
galben roșiatic tindea să se Înalțe spre tavan, În timp ce tălpile, Înfigându-se În linoleum, Își Împânziră miile de rădăcini În cimentul rece, străbătînd planșeul și atârnând În camera vecină, unde se afla salonul rezervat ființelor de sex opus. Oliver stătu Înțepenit așa de dimineața până seara și de seara până-n dimineața următoare, meditând la lumea ce se afla deasupra și la cea care se căsca dedesubtul său. Sus, deasupra lui Lawrence, În salonul rezervat meditativilor, se afla de câtva timp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]