907 matches
-
și Întreaga-mi anatomie, de altfel. Îmi sugera o sală de bibliotecă, dar de două-trei ori mai mare decât cea mai mare pe care o văzusem vreodată. Rafturi ample se Înălțau până aproape de tavan și toate erau pline cu dosare Înțesate de hârtii. Să cauți o foaie anume aici și să mai și speri că o vei găsi, era nebunie curată. Dar nu tot o nebunie era Întreagă această istorie flamboaiantă cu Centrul și enigmele lui, veritabile sau Închipuite de creiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
aici acest episod mai slab. Stambul, deschide-te! Episodul 32 RĂSĂRITUL SEMILUNII. LA STAMBUL La începutul secolului al XVII-lea, pe ulițele și-n piețele Stambulului, în șandramalele albicioase și cocoțate vraiște unele peste altele ale păgânilor, pe țărmurile Bosforului înțesate de barcagii, de bragagii, de iaurgii, de lactagii, de halvagii, de geamgii, de cheflii, de scandalagii și reclamagii hazlii, sultanul părea să aibă răbdare cu oamenii. De-abia intrat prin Marea Poartă de Răsărit, drumețul e izbit de-un vuiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
permisiunea unei întrevederi - spuse Piotr. în același timp eu cer permisiunea unei retrageri. — Cu mare plăcere! - sări sprintenă de pe sofa doamna Potoțki. Era îmbrăcată într-un capot vișiniu de casă, decoltat, ce-i punea în valoare biblioteca de nuc maroniu, înțesată de volume legate în piei. Primul care păși în salon fu Metodiu. Aruncă o privire blândă, dar scurtă doamnei și zise în polonă: — Obișnuit nu sunt a intra în încăperi unde ochii mei pot fi izbiți de neascunsa maiestate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii de ceapă și glastre stivuite una Într-alta așteptînd să reintre În funcțiune cam pe la jumătatea lui martie. Aduse În prim plan, zidurile clădirilor Își arată uzura. Fețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mea sveltă, văzută din spate, Îmi accentuam mișcarea șoldurilor. Se trezise din nou În mine femeia aceea cochetă pe care o uitasem. După o oră, cînd am ieșit, era tot acolo. Mă aștepta. M-a Însoțit spre casă În troleibuzul Înțesat de lume. Mă privea printre capetele călătorilor. Îl priveam și eu. Nu Îndrăznea să se apropie și asta Îmi plăcea. CÎnd am coborît la capătul liniei se Întunecase de-a binelea, străzile erau pustii. Nu-i auzeam pașii În urma mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poate că mă Înțelegeți. Dacă Nicușor ar fi erou de roman aș fi de partea lui, așa, fiindu-mi fiu, Îl dezaprob.“ Ce labile sînt criteriile noastre morale. Azi noapte am avut un vis scabros. Mă aflam În amfiteatrul Odobescu Înțesat de studenți. Eram Întinsă pe o masă ginecologică În poziția aceea oribilă și un bărbat - știam că e redactor la o editură, dar nu-l puteam identifica deoarece fața Îi era acoperită cu un ciorap tras pe cap ca În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
te-a scos În cale. Ia pune mîna de m-ajută că nu mai poci, am gîndit că-mi iese sufletu... Cu sacoșele doamnei Oprișan intru pentru prima dată de la moartea lui nea Dumitru În garsoniera de la parter. Un vestibul Înțesat de obiecte, o masă pe care se află găleata cu borș, o tavă de aragaz și o pîlnie. Pe peretele lateral un cuier plin cu jachete vechi și pantofi scîlciați. La cotul tavanului o pată mare de condens. — Intră-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se uite. Era un coșmar să-i urmăresc mașina. Cea de dimineață fusese floare la ureche, mai ales că atunci aveam idee despre locul în care se ducea. Dar acum se afunda din ce în ce mai mult în inima Londrei pe străzi înțesate cu șapte mii de feluri de trafic, mesageri pe biciclete care alunecă pe ambele părți, punând mâinile pe capota ta pentru a-și găsi echilibrul, și oameni care aparent au impresia că West End este o stradă cu magazine dedicată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii de deasupra era înțesat de arome care de care mai ciudate, pentru că, evident, nici izurile și nici transpirațiile altor neamuri nu se lăsau, șuierând nervoase pentru a se face văzute de emisarii invizibili ai zeilor. Era un concurs. Elementele creației se întreceau în pace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de salut și m-am avîntat pe scări În jos. CÎnd am ieșit În stradă, Încă mai purtam chipul, glasul și mirosul ei Întipărite În suflet. Am dus cu mine atingerea buzelor și a suflării ei peste piele pe străzi Înțesate de oameni fără chip, care ieșeau din birouri și din magazine. CÎnd am luat-o pe strada Canuda, m-a izbit o briză Înghețată ce reteza forfota. I-am fost recunoscător aerului rece care mă lovea În față și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
literaților. În timiditatea mea, de multe ori umblam în sus și-n jos pe stradă până când îmi luam inima în dinți să apăs pe butonul soneriei. Iar atunci, pur și simplu bolnav de spaimă, eram poftit într-o încăpere neaerisită, înțesată de oameni. Eram prezentat unei celebrități după alta și cuvintele amabile pe care le spuneau despre cartea mea mă făceau să mă simt îngrozitor de stânjenit. Aveam senzația că toți așteaptă de la mine să spun lucruri inteligente, iar eu nu izbuteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cât mai firesc. Nu mă mai țineți minte. Am avut plăcerea de a cina cu dumneavoastră la sfârșitul lunii iulie. Poftește înăuntru, zise el vesel. Sunt încântat să te văd. Stai jos! Am intrat. Era o cămăruță mică de tot înțesată de mobilă din stilul cunoscut în Franța sub numele de Louis Philippe. Am văzut un pat mare de lemn cu o pilotă roșie umflată parcă de niște valuri și un garderob mare, o masă rotundă, un lavoar foarte vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
oboseala pe care o Încerca el. Își petrecuse toată ziua dinainte pradă unei febre populate cu vise. Se ridică În șezut. Odaia se rotea În jurul său, legănându-se precum corabia care Îi străbătuse vedeniile În chip obsedant. O chilă neagră, Înțesată de năluci, care se tot ridica la suprafață cu Încărcătura ei de fețe descompuse ori de câte ori conștiința i se stingea Într-o toropeală nelămurită. Așteptă ca lucrurile să Își Înceteze mișcarea, strângând din pleoape. Apoi, clătinându-se, se deplasă până la scrin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
murdării culese de pe jos. Se apropie, hotărât să treacă mai departe. Dar pesemne că cineva Îl recunoscuse, Întrucât un murmur de Îngrijorare străbătu mulțimea, urmat de o tăcere bruscă. În golul acela răsună dintr-o dată glasul osânditului, o bolboroseală confuză Înțesată cu termeni latinești. Dante, care ajunsese până la stâlp, se opri curios. - De ce te plângi, nemernicule? De ce ai fost condamnat? Îl Întrebă, aplecându-se În așa fel Încât să Își Încrucișeze privirea cu aceea a nenorocitului. Dat fiind că celălalt rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îl Înșfăcă de un braț. - Care Împărat? Întrebă. Arnolfo păru mai Întâi nesigur, iar apoi se Îndreptă din umeri. - Cel mare și ultimul. Frederic. Îi scandase numele ca și când ar fi voit să Îl sfideze. Poate că Florența era Într-adevăr Înțesată cu ghibelini În așteptare, așa cum insinuase Cecco. - Și ce a făcut acest meșter Tinca pentru Frederic? - Se spune că, Într-o noapte, la cuptorul său au sosit doi trimiși ai Împăratului. Era pe timpul conciliului de la Lyon, când Frederic a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
claustrul abației prin poarta smulsă din țâțâni. Purtat de propriul elan, se agăță de ușor, privind În jur. Ceilalți alergau și ei Într-acolo, acum că toată năuceala și debandada provocate de groaznica prăbușire Începeau să se risipească. Locul era Înțesat de soldați Înarmați, răspândiți În spațiul deschis al porticului, care răpuneau cu lovituri de spadă bărbați și femei neînarmați, care se ghemuiau printre țipete de groază și vaiete. Totul era pierdut, pentru Cecco și pentru confrații lui. Cum ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Chipul nu i se schimbase și, ca și cum n-ar fi Înțeles că moare, pe el nu se citea nici un fel de emoție sau frică. Era bunul și vechiul prieten al lui Amory - al lui și al altora, căci biserica era Înțesată de oameni cu chipuri răvășite și cu privirile fixe, cei mai exaltați dintre ei părând a fi și cei mai afectați. Cardinalul, asemenea unui arhanghel În hainele sale preoțești și cu mitră, i-a stropit cu apă sfințită; orga a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tot felul de muzicieni celebri, nu-mi mai aduc bine aminte numele lor. Erau și diverse personalități din muzica clasică, Michelangeli, Pavarotti, Kiri Te Kanawa. Pentru a le asigura protecția, au fost luate măsuri de securitate foarte stricte, locul era Înțesat de polițiști, au fost trimise chiar și trupe militare. De la aeroport până la hotel am trecut pe lângă mii de agenți de pază și protecție. Acea atmosferă Îmi dădea fiori de Încântare și eram foarte fericită, Însă un număr atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
asemenea pasiune. Când pic de somn, dar nu pot să dorm, Îmi vine În minte numai gândul acesta, că nu există nimic În viața mea pe care să-l pot face cu dedicație și pasiune. Și apoi, hotelul ăsta e Înțesat acum de polițiști, nu-i așa? Încă de mic copil puteam să discern Între bine și rău și făceam tot felul de năzbâtii știind clar că nu e bine ce făceam, Însă aveam mereu grijă să nu fiu prins. Din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Cimpoi, într-un studiu intitulat Nuvelistica lui Nicolae Dabija: jocurile frumuseții și sfințeniei, publicat în revista „Literatură și Artă” din Chișinău. „Nicolae Dabija - apreciază ilustrul savant al literaturii române - își scrie și nuvelele cu dezinvoltură, cu fantezie și umor suculent, înțesând narațiunea cu semnificații adânci, parabolice și prezentându-ne efecte relevante, jocurile copilăriei mai prejos de «nivelul vieții serioase» sau deasupra acesteia, jucând cu grație și cu gravitate jocurile frumuseții și sfințeniei. El aduce în fața ochilor noștri împăienjeniți de grijile zilei
NICOALE DABIJA, UN EXPONENT DE MARE PRESTIGIU AL LITERATURII ROMÂNE DIN BASARABIA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363924_a_365253]
-
începem să facem câte ceva, căci până acum, n-am făcut mai nimic”. Exemplară probă de smerenie, într-o lume în care, dacă cineva ouă o mărgică, cotcodăcește de parcă ar fi făcut un ou de aur. În schimb, trimiterea la lumea înțesată de Irozi și Irodiade, de Salomei despuiate de tot, în care viciul, incestul, prostia și trufia biruie aproape întotdeauna, Melania Cuc spune cu simplitate: „Eu? / Eu sunt o ignorantă, / Nu știu nimic despre lumea în care / Chelnerul poartă pe o
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
a luminii dezghioca totul, până la ultima fibră, până la albul osului, nelăsând pe nicăieri vreo umbră de îndoială. Pe terasele înșirate ca mărgelele pe ață de-a lungul fiecărei străzi, locurile de la mesele așezate sub umbrarele dinspre care răsuna muzică, erau înțesate de figuri ce păreau a fi aduse din muzeul figurilor de ceară. Răsturnați pe spate sau sprijiniți pe coate, ca și cum coloana lor vertebrală ar fi riscat în orice clipă să se frângă fără de sprijin, cu privirile ațintite pe paharele din
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
Nou. La orele 16,30 s-a cântat prohodirea de către un sobor de preoți în frunte cu preotul Bărcănescu, ,,în al cărui cântec se vedea durerea pentru pierderea unuia dintre cei mai buni prieteni”. Lăcașul bisericii, curtea și împrejurimile erau înțesate de lume: ziariști, intelectuali, profesori, studenți, orășeni, etc. O durere cumplită cuprinsese întreaga adunare. Corpul poetului era întins pe catafalc, avea ,,mustața neagră și barba neagră și puțin crescută”, ,,...capul și aproape fruntea întreagă îi erau învelite într-un bandaj
MOARTEA POEŢILOR DRAGI- EMINESCU ŞI VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363379_a_364708]
-
limba română, din recenta sa carte La sombra y la apariencia, Tusquets Editores, Barcelona, 2010. “Mormântul lui Ioan al Crucii”; “Unei frunze uscate”; “O umbră”; “Madrid, pentru o elegie” - acesta fiind scris în urma teribilului accident feroviar: “Trec trenuri în martie înțesate de lacrimi, / cuvinte ori șoapte sub un cer adormit, / obraji grăbiți ce se întorc dintr-o data / amestec de fier în zori. / Claritatea sângelui. În crepuscul / s-au alipit chipuri tăcute. / În toate umbrelele durerii răsunau / îndurările ploii. // ***// ERA un cimitir
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
cea de integrare a României în istorie a căror pagini multe dintre ele au rămas albe, ori împroșcate cu o cerneală amorfă a genezei. Altfel, infernul politicii sterile își va contura noi culmi ale neantului și generațiile viitoare vor fi înțesate de tentaculele tenebre ale aceleiași lumi abisale 26. După ce am adunat atâta izolare îmi este aproape cu neputință să cred că se vor găsi suficienți mizantropi care să sfarme surghiunul ticăloșiei încropită în noi, ce ne-a prins pașii în
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]