3,037 matches
-
treilea rînd, comunismul nu numai că nu a înăbușit naționalismele locale, ci le-a întărit și mai mult, dovadă fiind exacerbarea conștiinței naționale în țările amintite deja. Iar unul din elementele-cheie în cursul procesului de învîrtoșare naționalistă este ritualul reînhumării înaintașilor: reînhumarea generalului Wladislaw Sikorski în Varșovia în 1993, reînmormîntarea lui Imre Nagy la Budapesta în 1989, reînhumarea episcopului greco-catolic Inochenție Micu-Klein la Blaj în 1997, deshumarea și reînhumarea victimelor războiului dintre sîrbi, croați și bosniaci în anii 1991-1993. Toate aceste
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
înseamnă că fiecare credincios care participă la înmormîntarea unei personalități se întreabă dacă el însuși ar putea să urmeze un asemenea exemplu. În plus, autoritatea morților are ceva sacru fiindcă provine din suferința sau jertfa lor. În mod straniu, singurii înaintași care inspiră încredere și pot fi priviți de urmași ca modele sunt cei a căror viață a fost marcată de chin sau de sacrificiu. Și cum sacrificiul are virtuți întemeietoare, o comunitate își evocă membrii a căror moarte este privită
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
neagră, eternul huligan, fie de dreapta, fie de stînga". Poate contraria însă imaginea lui Petru Groza, care, sub pana devenită intempestiv clementă a moralistului, ar fi nu mai puțin decît "un realist, fiindcă păstrează tradițiile și tezaurul de experiențe al înaintașilor. Nu se lasă îmbătat de limonada chioară a noutăților. Este în el ceva vechi, foarte vechi, de voievod și bătrîn cneaz, de moșneag înțelept". Și dacă nu e de ajuns atît, mai urmează: "Fluidul magnetic care emană din el este
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
asemenea autori, teamă îmi e că s-ar putea să fim nevoiți să constatăm că optzecismul marchează un moment de continuitate față de ceea ce s-a scris înainte și, în egală măsură, față de ceea ce a urmat. Scriitorii amintiți au asimilat lecția înaintașilor, a șaizeciștilor, printre alții, și și-au scris opera onest, fără a-i atribui sarcini polemice. Poezia nu e, cum reducționist se crede uneori, un domeniu marcat de fracturi, străbătut de mari conflagrații, în care tot ce e nou proscrie
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
1907, ca pe un "frumușel tînăr cu fața rotundă, delicată, cu ochii mari, triști, ca de simțirea morții apropiate", ceeace a prilejuit lui Șerban Cioculescu o replică "sarcastică". Remarca lui N. Manolescu: "în focul polemicii, Cioculescu nedreptățește însă grav pe înaintașul său, care, dincolo de conservarea imaginii cu pricina, este totuși primul comentator avizat al poeziilor. Puține lucruri s-au adăugat apoi spuselor lui Iorga". Cît privește scriitura criticului, aceasta e în perena tradiție postlovinesciană, una "artistă", dezinvoltă, flexibilă, fără vreo fixație
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
a găsit istoriografia noastră literară în 1941 a fost enorm". Credem că orice om avizat, de bună credință, n-ar putea decît să subscrie o asemenea judecată. însă nu mai puțin transpare o tenace intenție de delimitare a criticului de înaintașul nostru, înscrisă în numeroase pliuri ale discursului d-sale ce năzuiește, pe un plan aparent secund, la originalitate. Iată, pour la bonne bouche, cîteva exemple: "E probabil la mijloc și înclinația dantescă a spiritului lui Eliade însuși, întrucîtva suprasolicitată de
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
a căuta exclusiv sursele, influențele, filiațiile, autorul Istoriei literaturii române de la origini pînă în prezent s-a pus în situația cititorului impregnat de lectura scriitorilor contemporani, cu care e îndemnat a opera comparații în materia trecutului, a stabili afinități ale înaintașilor cu aceștia. Aparent simplu, plutind în aerul unei perioade în care conștientizarea factorilor creației, interpretarea lor opulentă din unghiuri dintre cele mai variate au devenit o marcă a sa, o atare inovație aparține totuși unor condeie care au pus-o
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
pe Ioan Șerb drept "un memorandist întârziat", dispărând odată cu el "ultimul memorandist din București". într-adevăr, născut ca fiu de moți din }ara Zarandului, Ioan Șerb s-a străduit să perpetuieze în capitala României pilda, cugetul și simțirea marilor săi înaintași transilvăneni, a celor care s-au dăruit înfăptuirii idealurilor naționale și spirituale ale neamului românesc. Procedând metodic, Iordan Datcu îl prezintă pe Ioan Șerb în cele trei ipostaze ale personalității sale. Analizân-du-i poeziile, cuprinse în volumele Florile norocului, Legenda romanității
Ultimul memorandist by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/9129_a_10454]
-
de strămoși să devină un certificat de noblețe pentru urmași. Necazul e că taberele fie nu admit suferința celorlalți, fie o micșorează cît mai mult spre a și-o spori pe a lor. Și astfel, deși fiecare își preschimbă suferința înaintașilor într-o sursă de legitimitate, uită că această legitimitate are valabilitate doar în proprii ochi, în vreme ce celuilalt îi pasă prea puțin de drama lui, lucru cu atît mai valabil cu cît în public se sufocă de compasiune față de ororile prin
Memoria selectivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9325_a_10650]
-
de la înălțimea secolului XXI, beneficiind din plin de perfecționarea instrumentelor criticii, poezia lui Ilarie Voronca se vede mult mai clar decât din propria sa contemporaneitate, astfel încât criticului de azi nu îi e greu să amendeze unele concluzii ale iluștrilor săi înaintași. Chiar de la începutul volumului Ion Pop polemizează discret cu E. Lovinescu, în Memoriile căruia Voronca apare ca un personaj atins de toate complexele, care însă se încăpățânează să pozeze într-un cavaler al avangardei, fără teamă și prihană. Ironia criticului
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
ajutor, dar glasul mi-a pierit. îmi va reveni, mi se comunică, atunci când Curtea va face publice motivațiile. Apoi larma se liniștește, facem cu toții gimnastică aerobică, flotări. Un vis infernal! Desigur, am îndoieli în privința modului în care au conceput Infernul înaintașii, dintre care nu puțini foarte instruiți. Nu cred, pur și simplu, că marilor vinovați, sceleraților, criminalilor, li se rezervă chinuri fizice - nici la foc deschis, nici la peste patru mii de metri sub Polul Nord, lângă drapelul rus, sub ghețari. Grele
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
cusur, pe dinăuntru era un șiit trăindu-și cu fervoare credința. Asupra ierarhiei sale interioare criteriile culturale ale Londrei nu exercitau nici o înrîurire: el știa că este musulman și că trebuie să ridice la nivelul de demnitate și cinste al înaintașilor săi, chiar dacă prețul pe care trebuia să-l plătească l-ar fi amuțit de uimire pe un britanic: suferința îndurată în această viață. Citind cartea lui Barnaby Rogerson, Moștenitorii profetului Mahomed, afli că forța islamului stă în genealogie. Musulmanii sunt
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
propriu-zis, adică o autoritate sprituală îndreptățită să interpreteze surele Coranului) -, sau cînd un șiit cinstește ritualic jerfa lui Hussein, fiu lui Ali, participînd la procesiuni publice în cursul cărora se flagelează alături de alți confrați, el își asumă simbolic martiriul unui înaintaș. De altfel, tot genealogia explică și împărțirea musulmanilor în șiiți și sunniți. La originea schismei stă conflictul dintre două personaje apropiate profetului Mahomed: de o parte Ali, venerat de șii i, și de cealaltă parte Aișa, una din soțiile lui
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
în zare acolo unde se cerne duhul luminii vei visa la călătorii, precum cocoarele și inima îți va da ghes să te pierzi ̀în păienjenișul potecilor ce te cheamă fără zăbavă... Din cronici și legende vei afla că aici înaintașii au lăsat urme adânci; urme ce așteaptă să le descoperi... Să pornim deci! Dar de unde s-o începem? Se pare că bariera „Trei Calici” ar fi unul din cele mai potrivite locuri pentru ieșirea spre „Galata din deal”... Atunci să
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Fiecare pas făcut ̀ n afara Iașului te duce ̀într-o lume mirifică...” Vasile Ilucă vorbește despre Iași Iașul lui și al nostru cu gravitate încercând să ne atragă atenția asupra zestrei pe care ne-au lăsat-o ̀înaintașii monumente, clădiri importante, biserici și mănăstiri. Toate acestea și-au așteptat cu răbdare, un cronicar al lor și se pare că acesta a apărut în persoana lui Vasile Ilucă, cunoscut până acum doar ca pictor de talent. Pasiunea pentru istorie
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Prima știre în legătură cu capitulațiile datează din Bătălia de la Rovine, 1394 1542, când hatmanul Vartic, solul lui Petru Rareș la curtea regelui polon, aduce la cunoștința suveranului catolic faptul că padișahul a ignorat înțelegerile și tratatele încheiate cu țara sa de către înaintașii săi. O problemă deosebit de importantă pentru istoricii români și străini este aceea cu privire la realitatea de necontestat, că otomanii nu au cucerit Țările Române, așa cum au făcut cu cnezatele sârbești și bosniace, cu Albania, țaratul bulgar, cu capitala Veliko Târnovo sau
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
revanșă a criticului care, fără o vocație istoricistă ca atare, vrea să ia în posesie planul istoriei, să-l reformeze, să-l organizeze, să-l utilizeze într-un mod specific. O ambițioasă subversiune pe care o pregătește asigurîndu-și alibiul unor înaintași ale căror considerații sînt excavate uneori dintr-o cvasiuitare. Astfel apar amintite primele noastre istorii literare, totodată și istorii ale limbii: Aron Densusianu, 1885, I. Nădejde, 1886, Al. Philippide, 1888, în care conceptul de istorie literară cunoaște "o evoluție interesantă
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
de la etajul opt al locuinței profesoarei sale, care-i era și amantă. Și moare. Două fete gemene se spânzură de un copac, în natură. Săptămâna se completează, cea care-i va succede nu ne va dezamăgi. Am ajuns dependenți așa cum înaintașii noștri nu se puteau dispensa de gustoasele fleici în sânge. Dacă săptămâna va fi săracă în sinucideri mai mult sau mai puțin spectaculoase, în mod sigur ne este asigurată floarea accidentelor auto. Cu repetiție vom admira metamorfoza care transformă cele
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
românești, care comunică, hic et nunc, un adevărat flux de mesaje. Își declară apartenența la atitudinea Caragiale, numai că structura tânărului gazetar și a societății este alta, urmașul cu mari resurse persiflante, dar fără posibilitățile comicului mai mult bonom ale înaintașului și într-o lume nu atât de veselă, iar deodată tristă și dezolantă. Nici viața politică nu-i acaparatoare pentru el, cu atât mai puțin politica de partid. Ca gazetar de atitudine, nu poate fi doar spectator ori registrator neutru
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
Cei calzi și cei reci, 2008 ș.a. - constituie de multă vreme o operă literară imposibil de ignorat și un capitol din istoria literaturii române. Cei care vor lucra în viitor în redacția ziarului se vor mândri cu faptul că printre înaintașii lor s-a numărat Dan Stanca. Iată însă că toate acestea nu l-au impresionat pe noul redactor-șef al cotdianului, Dan Turturică (el însuși fiul unui scriitor nu foarte important, dar pitoresc și simpatizat de multă lume, Constantin Turturică
Scriitori persecutați by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7725_a_9050]
-
neputință de contrazis, spre slava disperată a atotputerniciei deșertăciunii: "Romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum, exil și ftizie; cel german - de alcool, provincie și suicid." Din loc în loc, miezuri de scînteie neatinsă de blazare: Ne deosebește de înaintași dezinvoltura cu care privim Taina. I-am schimbat pînă și numele: așa s-a născut Absurdul." O formă de rîs, în fond, în fața neînțelesurilor. Sau formule învecinate, în elipsa lor, cu poezia: "Shakespeare: loc al întîlnirii unui trandafir cu o
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
critică cu agendă ideologică. Descoperirea unui lăstar verde în mormanul de gunoi metalic și aducerea lui pe nava mamă constituie evenimentul declanșator al unei revolte a mașinilor al cărui lider refuză întoarcerea pe Terra așa cum suna inițial scenariul trasat de înaintași. Firul de iarbă trezește un fior whitmanian în căpitanul obez care-și regăsește cel puțin o parte din vitalismul de odinioară. Terrei i se mai dă o șansă, însă pentru această șansă societatea de pe Axiom trebuie să se trezească din
Wall-E și Eva by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8197_a_9522]
-
niciodată./ nimeni nu s-a lăsat răstignit pe cruce./ oraș confiscat de moarte" (Oraș sigilat în moarte). Pe bună dreptate, N. Manolescu observă că Gabriel Chifu aruncă o ancoră în generația '60. Dar pe cînd tematica și stilistica expresionistă a înaintașilor aveau de regulă o proiecție cosmică, figurau pe un grandios ecran atemporal, bolborositor de procese geneziace și de apocaliptice priveliști, poetul nostru e atras cu precădere de altceva. Și anume de fatalitatea ascunsă în cotidian, de un mecanism ocult care
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
pe măsură” (am citat din portretul/interviu semnat de Nichita Danilov). Iată, deci, două tipuri de eschivă artistică: unul depășit (respingerea oricărui spectacol ulterior spectacolului În care ai jucat tu) și altul prudent (dacă eu nu voi fi la Înălțimea Înaintașilor?). Periculoase, În egală măsură. Pentru că, dacă refuzi orice nou Caragiale, nu ești nici superior, nici inferior, unuia căruia Îi e frică de un Cehov personal. Ești la fel de steril. Cum ar fi arătat istoria teatrului universal, dacă după Hamletul lui Olivier
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
și o carte despre teatrologia națională. Florin Faifer a reușit și merită toată gratitudinea & aprecierea noastră. E greu să epuizezi, Într-o pagină de revistă, o carte; pot spune că am reținut din volum multele gînduri limpezi, ale unora din Înaintași - Odobescu, Maiorescu, Hasdeu, Caragiale. Nu mai revin la esteticienii ultracunoscuți. Am admirat, din nou, stilul genialului Arghezi („Am fost un martor de fotoliu, priceput mai mult În emoții de ignoranță, decît În despicarea tehnică a firului În șuvițe și mi-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]