421 matches
-
un abur ușor. Bunica mea a fost o finlandeză tânără, angajată la circ ca bucătăreasă. Curând însă, ea își descoperi, dormind noapte de noapte în paiele cailor de manej cu Dumitru, darul de-a ghici viitorul după schimbările din desenele încîlcite de pe pielea lui. Într-o seară de august, când sub cortul circului Vittorio se îngrămădiseră spectatori mai mulți ca oricând, pe pielea bunicului apărură, în mijlocul unei jungle de tatuaje frenetice, trei litere, bătute parcă în safire: REM. Pe tot pieptul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
care face parte. Așa putea arăta o stradă dintr-un oraș de provincie, uitat de Dumnezeu, sau o uliță dosnică dintr-un oraș sud-american, sau un drum prăfuit, singuratic, din Kansas. Zmeele, fluturând policolore, cu cozile lor de hârtie creponată, încîlcite în sârmele de telegraf, măreau și mai mult singurătatea disperată a străzii. Printre pietrele din pavaj creșteau buruieni și chiar floricele roșii, minuscule. Departe, unde se îngusta spre oraș, strada avea deasupra un soare deja veștejit. O umbră albastră curgea
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al fiului ei George. Simți un val de ură spontană față de „cele două tinere“, care vor răvăși și vor profana frumoasa casă neîntinată. Se întrebă dacă mai poate reveni asupra contractului de închiriere. Nu, era prea târziu. Capul lui George, încâlcit printre ramuri, părea capul unui înecat. Ieși în hol, își zvârli papucii din picioare în lada cu papuci și își încălță pantofii. Stinse toate luminile din casă, răsucind comutatoarele aflate în dreptul ușii. Ieși, închise ușa în urma ei și o încuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bani, așa cum ți-am mai spus. Acel „firește“ se adresa unui pretendent bine stabilit. Apoi adăugă: — Cred că nu-i nevoie să-ți spun că ea nu a avut nici un fel de experiență, e... virgină. Tom avea senzația că se încâlcea din ce în ce în simple forme verbale. Își mută privirea de la fața filozofului și și-o îndreptă, clipind din pricina luminii, spre fereastră. Văzu, în depărtare, două sau trei grădini și un om cățărat într-un copac. Omul stătea călare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în ochii lor așa cum apărea acum și în propriii săi ochi, ca un singuratic, fără prieteni, fără relații, fără atașamente, care se lipise, din disperare, de un grup de familie. E drept că întregul grup, cu toate problemele și legăturile încâlcite dintre ei, îl interesa mult, și nu numai ca o extensie a personalității lui Tom. Niciodată până atunci nu studiase o familie de atât de aproape și curiozitățile lor, certurile, neînțelegerile, afecțiunile, urile, simpatiile imperfecte, imposibila, dar inevitabila lor alăturare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sincer rău. I-am scris o scrisoare de scuze domnișoarei Meynell... De ce te scuzi dacă nu a fost vina dumitale-? Mă rog, prespun că a fost vina mea pentru că totul a fost jignitor, dar nu intenționat... Îngrozitoare sentimente de vinovăție încâlceau mintea lui Tom. Se părea că declanșase un adevărat potop de încurcături. Voise să alerge s-o vadă pe Hattie, dar nu îndrăznise, încercase să ticluiască o scrisoare, dar i se păruse prea dificil să se explice. Abia în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca un câine hăituit. Nu știuse nimic despre incidentul cu Hattie până nu citise articolul din Ennistone Gazette. A doua zi, îl citise și pe cel din The Swimmer. De atunci încolo, tot felul de gânduri îi tulburaseră și-i încâlciseră mintea. Nu uitase de glumele lui George în legătură cu Hattie. Acum nu știa ce să mai creadă. Nu mai punea aproape pic de hrană în gură, în schimb bea de stingea, își controla sticluța cu somnifere ca să vadă dacă are destule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de aproape... și totuși fără... — Pleacă, te rog, chiar acum. Hattie sări de pe scaun. Obrajii îi erau aprinși și pătați de dârele lacrimilor, întocmai ca fața unui copil. Nu-și împletise părul, nici măcar nu și-l pieptănase, și îl încâlcise tot, învârtindu-și, în timpul discuției, șuvițele în jurul degetelor. Rochia îi era strâmb încheiată. Ii tremurau buzele și bărbia, mâinile îi erau nesigure, respira sacadat. Ochii albaștri lăptoși îi străluceau de lacrimi și de furie. John Robert, afundat în fotoliul adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe urmă, după ce bâjbâi în întuneric după cheie și clanță, deschise ușa. Răbufnirea de lumină rece, strălucitoare, a dimineții îl orbi o clipă. În ușă stătea Tom McCaffrey. Se uită la ei cu ochi năuci, sălbatici, istoviți. Părul îi era încâlcit, cămașa descheiată, picioarele desculțe. Rosti cu voce joasă, limpede: — Am venit după Hattie. John Robert nu șovăi nici o secundă. Se întoarse și o împinse pe Hattie întâi între silueta lui voluminoasă și zid, pe urmă direct în stradă. Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lămuresc interesul meu pentru Grecia antică, n-am reușit să găsesc o explicație mulțumitoare, deși, dacă mă gândesc bine, această pasiune mi-a influențat, considerabil, perspectiva culturală și, în parte, chiar viața. Probabil, la mijloc e un ghem atât de încîlcit de cauze, unele ținând de caracterul meu, altele de întîmplări, încît e imposibil să-l descurc. În adolescență, am devorat, bineînțeles, legendele Olimpului și, cum era firesc, mi-a plăcut să pun la originea războiului troian nu cauzele ce ne
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
or poezie, și când colo se pomenește într-o bună dimineață că o întîmplare în sine aceeași pentru toată lumea stârnește în el porniri pe cari el nici nu presupunea vreodată că esistă în sufletul lui, rupe toate țesăturile câte le încîlcise și le combinase mintea lui și se trezește că e alt om, adesea o negațiune a individualității lui de pîn-atunci. E apoi și mai ciudat - același fapt sub alte împrejurări l-ar fi lăsat neatins - cum se poate dar ca
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
mestecase în gât înjurătura destinată mamei misterioase. Cum era ziua Sfântului Athanasie, preotul îi zi-- - An.^tasia. Cin i apucase a vorbi, fata zise duduiei Mari: ,,M.-trnicou, fără să lege de acel cuvânt nici o idee precisă. Pentru a-i încîlci noțiunile, mai era pe lume și "mă-la doica" - cam bruscă dar de treabă, femeie de dulgher - apoi mai erau vecinele, care după toane o chemau: Vino la mama' sau o goneau cu ocări pentru o mumă necunoscută. 150 Pe
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
prin cap, de umeri, de piept, de coaste; apoi, s-a avansat la faza trasului de păr. Și aveau niște plete lunguțe, și galbene, dracele de cosânzene, de mai mare dragul! Te lua cu milă, când vedeai cum și le încâlcesc și descâlcesc, trăgând de ele, de parcă ar fi vrut, cu adevărat, să și le smulgă din pielea capului și să și le arunce, reciproc, prin praful de pe gresia de pe jos, a încăperii în care, cine ar fi intrat, ar fi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
se revarsă toată Încărcătura de ghinion și eroare, conducătorul istovit și suprasolicitat către care se Întorc toți În amărăciunea lor cerîndu-i - Încrezători și naivi ca niște copii - să găsească o soluție rapidă pentru păienjenișul de greșeli În care s-au Încîlcit, este un locotenent alb, mărunțel, furios ca un taur, comandantul lor, care, În această dimineață plină de nenorociri, și-a pierdut complet capul. Acum locotenentul umblă Încolo și-ncoace pe dig ca un animal turbat, iar ochii albi și fețele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și moartea și nașterea eroului la jumătatea drumului îvezi și KINGSLEY) și procesul îmbătrînirii întîmplătoare a oamenilor cu o rapiditate spectaculoasă într-un spațiu scurt al paginii. MacDOUGALL, CARL Cap. 41, par. 1. Poxy nongs este expletivul favorit al problemei încîlcite din drama colocvială în versuri A View from the Rooftops. McGRATH, TOM Cap. 48, par. 22. Seducerea lui Dumnezeu de către un circuit de android este din piesa The Android Circuit. MacNEACAIL, AONGHAS Vezi Nicolson, Angus. MANN, THOMAS Cap. 34, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Korita îl întâmpină în prag, exclamând: - Privește! Și-i arată spre un ecran de pe perete care era în legătură directă cu puntea de comandă aflată în partea din față a navei. Pe ecran apăruseră o serie de linii subțiri, extrem de încâlcite la prima vedere. Privind cu atenție, Grosvenor observă că nava descrie o curbă largă, care părea s-o orienteze spre o stea albă, strălucitoare. Computerul de pe puntea de comandă fusese setat de cineva să ajusteze periodic direcția navei, pe această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vremurile pe care le trăia erau corupte, cultura Improprie era integră.“ De data aceasta o voi face pe fufa de Myrna să cadă într-adevăr într-o stare de confuzie. Planul este prea uluitor pentru mintea ei frivolă și liberală, încâlcită într-o rețea de clișee claustrofobice. Cruciada pentru Demnitatea Maură, primul meu atac strălucit împotriva nedreptăților timpurilor noastre, ar fi fost o lovitură grandioasă și decisivă dacă nu s-ar fi împiedicat de concepția burgheză, în fond, a acelor oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
intrasem niciodată până atunci în bălării. M-am decis să dau și eu o raită pe-acolo. Nu era foarte ușor să înaintezi. Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce altele, tinere, năvăleau dedesubt, amestecându-se, încâlcindu-se; trebuia să-mi fac loc mereu cu mâinile și cu picioarele și m-am umplut repede de zgârieturi. Înjuram de câte ori mă plezneau ierburile înalte peste ochi, dar îmi plăcea să mă simt ca un explorator; era, într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
în timp ce pășim pe aleea de pietriș. Simt un miros plăcut floral, pe care am sentimentul că-l recunosc... — Caprifoi și iasomie ! exclam subit. Am ulei de baie Malone acasă. Uite caprifoiul, acolo pe zid. Nat îmi arată spre o plantă încâlcită de pe piatra veche, îngălbenită, cu flori de culoare gălbui deschis. Acum un an l-am pus. Mă uit la florile delicate cu interes. Deci așa arată caprifoiul ? — Dar iasomie nu există aici în zona asta, spune mirat. Ți se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lor, acesta trebuie să plătească pentru asemenea privilegiu. Într‑un moment de singurătate - În acele câteva zile când vorbirea lui era la fel de neclară ca și privirea mijită - a Încercat să‑mi spună ceva, cu un glas În care cuvintele erau Încâlcite și doar tonul Îți sugera Înțelesul. Până la urmă am Înțeles ce Încerca să‑mi comunice - anume că până și acum aranja să‑i fie expediat un BMW. - Din Germania? Așa s‑ar fi spus, deși n‑a precizat că mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cât e În stare s‑o facă un flecar, de problemele ei cu fiică‑sa curvă, cu fiu‑său cel din Închisoare, cu celălalt fiu seropozitiv, cu brambureala de neveste și de copii ai lor, ale căror necazuri erau prea Încâlcite pentru a putea fi povestite. În unele după‑amieze calde, el, Ravelstein, asculta uneori, compătimitor și oarecum visător, poveștile lui Ruby Tyson - aflate, realmente, dincolo de sfera lui de interese. Bătrâna avea o Înfățișare liniștită, demnă, mâhnit rezervată. Vă puteți imagina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
atârnă cerul ca o burtă despicată de oaie? În dreapta te-ai uitat? În stânga te-ai uitat? Ai văzut marea? Ai fost pe țărm? Ai văzut că nu mai există țărm? Te-ai plimbat pe nisip? Ai văzut cum s-a încâlcit? Ai văzut ce aruncă marea pe țărm? Ai văzut burți crude aruncate pe țărmurile care nu mai sunt? Ai văzut ce culoare are apa? Ai văzut cum trece nimicul prin ea ca printr-un fund de pahar? Te-ai dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
nevoie calicimea. Știți ce vânzoleală e în oraș cu listele astea? Ăl mai tare, bine spuneți! Nu zicea că el vă dă actele?! Și Jambirică, de stă acolo la post, atunci de ce v-a luftat ai lui Brandaburlea, de-a încâlcit ițele. Nu de la ei stați acu la carantină? Chiosea gemu ușor, încercând să-și schimbe poziția. Începuse să-l chinuie un junghi în noadă. Se gândea ce să-i mai spună lui Vergilică, să priceapă că Tomnea plecase, atunci când plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să se reculeagă, să se limpezească. Dar nu putea... Vasilica îi revenea mereu în minte... Acolo sus, pe negura de var deslușea în umbrele negre, chipuri ciudate, ca dintr-o altă lume... Se simțea ca bolnav. Gândurile îi erau prea încâlcite pentru a putea fi înfățișate... Veniseră să se prindă în urzeala lor tot felul de elemente de neînțeles... In minte îi năvăleau fel de fel de întrebări. Luat ca de un val năpraznic, amintirile cele mai triste și mai dureroase
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
acasă, când un cerșetor de pe marginea drumului a sărit la mine cu cuțitul. — Îl cunoșteai ? l-ai mai văzut vreodată ? Șaman 113 — Nu... Stătea acolo, pe marginea străzii, cred că cerșea. Îți amintești cum arăta ? — Avea o claie de păr Încâlcit În cap. Și mirosea foarte urât când am trecut pe lângă el. A urină. Când m-a lovit a scos un fel de grohăit... — Ce poveste stranie, comentă Grasu’. Cât timp va trebui să stau În spital ? i-am Întrebat eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]