920 matches
-
Acasa > Strofe > Simpatie > SIMT Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2256 din 05 martie 2017 Toate Articolele Autorului Îți mulțumesc din suflet, prietenul meu drag, că ai adus cu Tine, când ai venit alături de tristul, încâlcitul și asprul meu meleag, superba Primăvară care topește-omături. Și am simțit deodată că-nmuguresc superb, că viața ce de mine voia să se despartă, mi-a dăruit cuvinte, zicând să le dezmierd, nerenunțând o clipă din ele să fac artă
SIMT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382957_a_384286]
-
îngăimă italianul, când își dădu seama că se află afară. — O să vezi! Îl ajută să încalece pe o cămilă, îl legă strâns de șa și, obligând animalul să se ridice în picioare, porni la drum ducându-l de dârlogi printre încâlcitele cărărui ale întunecatului masiv stâncos. După aproape o oră se opri, făcu animalul să îngenuncheze cu un șuierat scurt și, cu un pumnal ascuțit, tăie legăturile prizonierului și îi scoase năframa de pe ochi. Poți să pleci - spuse. Celălalt își miji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Lee. A spus că ea, adică Lee, nici măcar nu a încercat să o ajute. Lee a scos-o afară ca să evite o scenă la petrecere. A încercat să o calmeze pe Claire. Am accentuat cuvântul important din toată relatarea aia încâlcită. —Afară? — Erau pe terasă. Eu eram în bucătărie, au trecut pe lângă mine și au ieșit pe ușa de la bucătărie. Nici nu cred să mă fi văzut Claire. Deja începuse să țipe. Au stat ceva vreme afară, dar cred că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
alții în zdrențe. Asta în trecut. Cât despre prezent, colegul nostru nici măcar nu făcea aluzie la el, știind, chipurile, cât de bine, cât de temeinic cunoșteam noi acest prezent. Dar pânza de păianjen era deja gata țesută. Pe firele ei încâlcite, rezistente, parcă de oțel, pășeam cu toții încrezători - căci nu puteam să nu-l urmăm pe Burkeviț -, ajungând la convingerea fermă că, la fel ca atunci când se folosea tracțiunea animală, și acum, în epoca locomotivelor, omul prost trăiește mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Se mai zicea despre el că era ager la minte și iscusit vorbitor, Îndeosebi În fața ucenicilor și a mulțimii. „Ochii săi aveau luciri de aștri“, ziceau ucenicii săi. „Avea o voce hîrșîită și o privire deșucheată“, afirmau potrivnicii săi. Pe Încîlcitele drumuri ce duc dinspre Răsărit spre Apus și dinspre Apus spre Răsărit, Simon Magul Întîlnea puzderie de propovăduitori, drumurile lor Încrucișîndu-se deseori. Ucenicii lui Ioan și Pavel și chiar apostolii Ioan și Pavel propovăduiau Învățătura lui Iisus Nazarineanul, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cînd lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind cîinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încîlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet, ci și la trup, la muncile cîmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri Îi lecuiau de bubulițe, pe fecioare le sfătuiau cum să-și apere neprihănirea ori s-o Îndure mai ușor, pe bătrîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
supremă dovadă ascunde În colbul rafturilor multe taine amenințătoare. CÎnd Întîmplarea, destinul și timpul se vor afla Într-o constelație prielnică, atunci aceste trei elemente se vor intersecta și vor răzbi din bezna Bibliotecii Muzeului Britanic. 8. Acțiunea acestui roman Încîlcit ne va duce la un hotel de mîna a treia din preajma unei piețe. În prim-plan se Înalță un lăcaș de cult, catedrală sau geamie. Judecînd după timbrele de un verde pal de pe cartea poștală, ar putea fi Aga-Sofia. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o conversație În fața câtorva cupe de vin, surprinși de un somn neașteptat. La picioarele lor, o grămadă de fragmente metalice, În mijlocul unei bălți de lumină. Dante se aplecă Într-acolo, cuprins de curiozitate, apropiind torța. Văzu un soi de mecanism Încâlcit de pârghii și de roți dințate, pe ale căror suprafețe de lemn lucios și de aramă flacăra aprindea mii de reflexe. Era Înalt de două picioare, probabil cam tot pe atâta de lat și de lung, dar nu era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
gesticulând la fel de grăitor ca ale lui Sarah Bernhardt. Nervii Îmi sunt Întinși la maximum - la maximum. Trebuie să plecăm chiar mâine din locul ăsta Înfricoșător, să căutăm soare. Pătrunzătorii ochi verzi ai lui Amory se fixau, de sub claia de păr Încâlcit, asupra maică-sii. Nici la vârsta aceea nu-și făcea iluzii În ceea ce-o privea. — Amory. — O, da. — Vreau să faci o baie fierbinte, cît suporți tu de fierbinte, și să te relaxezi. Îți dau voie să citești În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă pe trepte, admirând luna albă, sărbătorească. — Lunile palide ca asta - Amory a schițat un gest vag - fac oamenii mystérieuse. Arăți ca o vrăjitoare tânără care și-a scos gluga și are părul cam Încâlcit (mâinile Myrei s-au repezit la păr). O, lasă-l așa, e grozav! Au urcat scările, parcă plutind, și Myra l-a condus În micuțul bârlog al visurilor sale, unde ardea un foc plăcut, În fața unei canapele pe care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ieșea să le Întâmpine, voia să mai plutească nepăsător și tânăr. Erau și zile când Amory suferea de pe urma faptului că viața se schimbase dintr-o Înaintare uniformă pe un drum ce se Întindea cât vedeai cu ochii, Într-un decor Încâlcit și amestecat și Într-o succesiune de secvențe rapide, fără legătură Între ele: doi ani de „sânge și sudoare“; instinctul brusc și absurd al paternității, stârnit de Rosalind, iar apoi toamna pe jumătate senzuală, pe jumătate nevrotică, petrecută cu Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
șuieră Rainer și o ia în brațe. Ea se scutură de el și țâșnește înapoi pe stradă, ca un fir negru de ață pe care cineva îl trage pe suprafața netedă a unei mese. # Ca să facă ordine în existențele lor încâlcite, Rainer, Anna și Hans se târăsc într‑acolo unde ordinea își are sălașul și e angajată cu carte de muncă: la vila Sophiei din Hietzing. Ziua strălucește mereu acolo unde și tinerii strălucesc de tinerețe. Strălucește și ea cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
-l fure Și să nu mai biciuiască Bărbi de mușchi, obraji de iască, Prin pădure. Roagă vântul să se-ndure." De la jarul străveziu, Mai târziu, Somnoros venii la geam. Era-nalt, nu ajungeam, Dar prin sticla petecită Dar prin gheața încîlcită Fulgera sul lung, de har, Prăpădenia de afar'; Podul lumii se surpase Iar pe case, Până sus, peste colnic Albicioase, Ori foioase, Cădeau cepi de arbagic. Viu îmi adusei aminte Ce-auzisem înainte, De o noapte între toate Urgisită, Când
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
fascicolul gros de lumină seceră stufărișul ca un far, dezvelind privirilor tot malul. Dintre tulpinile scuturate zdravăn ale trestiilor, apăru capul uriaș care-i băgase în sperieți pe cei doi pescari, cu ochii imenși, înlăcrimați și antenele acoperite de ierburi încâlcite. -- Bată-te norocul, Vasilică, strigă paznicul, cum focu’ ai ajuns aici? Ai trecut prin gard și ai căzut în apă? Vițelușul mugi plângător, așteptând să fie tras din vegetația crescută pe malul râului, în care se încurcase. Vântul porni să
ARĂTAREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362999_a_364328]
-
spun nimic. El îmi dă răspunsurile direct, la toate frământările mele. Îmi place vocea lui, liniștea pe care mi-o toarnă în suflet. Îl am în minte, cu ochii ăia mici, imposibil de mici, ca de veveriță și cu coama încâlcită, în care am visat să mă dezmierd (și nu o dată!). Poate tocmai de-aia se poartă ras în cap...ca să nu mă ispitească! -Aici, toată lumea e cu capul plin de horincă. Am venit s-o mai văd pe bunica, cât
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
februarie 2017 Toate Articolele Autorului Mână de mână noi mergem cântând, plini de speranțe încinse, simțind în piepturi iubirea arzând chiar și-n dorințele stinse. Nu ne mai sperie nopțile reci cu a lor stranie brumă și cu-ale lor încâlcite poteci spre care viața ne-ndrumă. Atâta timp cât tu știi și eu cred că ne-ocrotește ursita, cu toată dragostea ce o posed am să-ți cutreier orbita. Am biruit. Stăm pe-al dragostei pisc îmbrățișați de iubire, sfidând prin zâmbet
AM BIRUIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361062_a_362391]
-
jucat cu tine de-a războiul, a tăbărât peste tine, a semănat semințe de speranță,.... apoi peste un timp ți-a smuls din mână toate jucăriile, și-a luat cuvintele înapoi și a plecat cine știe unde!’’ Te surprind marginal câteva gânduri încâlcite iar in final se induce verdictul poveștii... ca sa trăiești trebuie să și mori! Așa arată că împlinirea umană stă numai în poezia coloritului, sărutului și muzicii care îți umplu sufletul de tihnă și pace lăsând la o parte conflictele de
LUMEA INCREDIBILĂ A SUZANEI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361190_a_362519]
-
picior aproape că și-l scrântise. Traista i se opri peste cap. Se dezmetici cu greu din căzătură și începu să se târască, ajutându-se de mâini și de picioare, prin albia sălbatică a râpii. Sus de tot, printre ramurile încâlcite ale boscheților, se vedeau malurile galbene, luminate probabil de luna pe care el n-o mai vedea din viroagă. Oare cum să se cațere înapoi, până sus, printre pietre, mărăcini și crengi de salcâm? Simțea că nu mai e în
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
ordinea de pe listă, dar..., știți cum sunt: amestecate... - Nu are nimic, băiatule. Ne descurcăm noi. Cu ce începem? - O acțiune de divorț și... - Este bine! O luăm frumos, cu încetinitorul și apoi..., pedalăm tare la penale, că or fi mai încâlcite. - Nici acesta nu pare simplu, să știți! - De ce, măi, băiatule? Divorțul se cere, se aprobă și gata treaba. Ce-ți veni? - Păi, unul cere, celălalt nu este de acord... Apoi, știți... - Hai, fii cuminte! Le descurcăm noi gândirea, că de
DIVORŢ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368270_a_369599]
-
Gogu, tatăl lui Corcodușe sta cuminte. Unde cădea beat, acolo sta câteva ore. Era mărunțel și nesemnificativ în peisajul cotidian, chiar dacă îl întâlneai mergând în poziție bipedă, ceea ce se întâmla foarte rar. Dar când îmbrățișa prietenește pământul, doborât de visele încâlcite ale alcoolului, uneori era așa de greu de detectat încât foarte multi consăteni povesteau că au călcat efectiv pe el, pe marginea drumului sau prin șanțuri, fapt care le-a afecat bunul mers al inimii fiecăruia. Diferența asta de constituție
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
la îndemâna tuturor bărbaților. Ei, zdrahoanca asta, nu se știe în ce fel, întâlnise un negru cu care îl concepuse pe Hapciurică. Ăsta mic ieșise mulatru, oacheș cum s-ar zice, dar avea în cap o claie de păr, deasă și încâlcită, de nu intra pieptănul în ea. Din cauza asta, bietul Hapciurică era mai tot timpul tuns scurt, indiferent de anotimp și răcea fercvent, poate și din cauza genelor, nerezistente la frig, ale tatălui său. Așa că mai tot timpul anului copilului îi curgeau
NATURĂ MOARTĂ... CU PROȘTI VII de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367676_a_369005]
-
și repetând într-una aceeași formulă, ce nu avea nimic neobișnuit și misterios: ,, Plecați, plecați, plecați! Întoarceți-vă de unde ați venit! Duceți-vă înapoi la cine v-a trimis!” Eu cu mama, așteptându-ne la cine știe ce vrajă nemaiauzită, misterioasă și încâlcită, ne-am privit una pe alta cu o dezamăgire crescândă, îndoindu-ne serios de eficiența intervenției bunicii. Dar nu mică ne-a fost surpriza și uimirea când am văzut ieșind pe ferestrele și ușile larg deschise, roiuri negre și urlătoare
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
el, de marele „bărbat al neamului”- cum îi spuneau pe drept cuvânt contemporanii-, de cel dintâi comite suprem român al Aradului de la 1864 - Gheorghe Popa de Teiuș. Arădenii de azi abia îi mai deslușesc chipul de dincolo de negurile lungi și încâlcite ale istoriei orașului lor. Ca toți bărbații vestiți ai locului, scoborâtori în Câmpia Aradului din Desseștii Maramureșului, din Apuseni, de la Brad, de peste tot spațiul românesc, și rădăcinile sale se trag dinspre aceleași locuri binecuvântate ale Nordului de Tară Românească. De
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR... (GHEORGHE POPA DE TEIUŞ) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 160 din 09 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367220_a_368549]
-
de luptă. Unghii ascuțite de suferință se-nfig în clipe uzate, rup fâșii de timp, sculptează piatra unui suflet rătăcit pe valuri de aroganță, servește culori gri la micul dejun în tandem cu prejudecăți arse. Strâng totul într-un ghem încâlcit, nici eu nu știu cum, îl ascund de simțirile tale, de apăsătoare neliniști, caut o breșă de uitare să-l pot arunca. Referință Bibliografică: Lacrima inimii tale îmi mângâie dorința / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1300, Anul IV, 23
LACRIMA INIMII TALE ÎMI MÂNGÂIE DORINŢA de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349469_a_350798]
-
mă deranjează când aerisim...cu toată cutia de nisip și granule...tot miroase a pisic...că domnișoara vrea să se joace cu el...dar nu-i place când face prostii în camera ei”...povestea stăpânul lui Trișpe. Of, ce poveste încâlcită! Motanul tuciuriu, de la Târgoviște, îmi bântuia visul...la Timișoara. “Alo, ce face Trișpe?”întrebai, frământată de vis. “Doarme pe compunerea fetei...ceva cu Felix și Otilia...că mai avea de făcut încheierea”, îmi dă raportul Marele Stăpân. “...în roman, dar
AVENTURILE MOTANULUI TRIŞPE de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 80 din 21 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349158_a_350487]