361 matches
-
pentru ei, după ce vor mai trece două, trei veri, sau pentru un frate de unsprezece ani care se cufunda ca un prost, fugind de crocodil și pe care acum, la ieșire, ca să devină bărbat, ei o să-l pună să se Încaiere cu pușlamaua care are pretenția să păzească automobilele de la intrare și asta chiar aici, cînd o să iasă din bazin, fiindcă probabil că el a furat bicicleta fratelui lui Pedro. Fumau calculînd totul băieții ăștia din cartierul Marconi și, Între două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu văzuse niciodată nimic. Dar după cinci metri totul se duse de rîpă, fiindcă Julius nu găsea cheia, Își vîrÎse mîna În buzunarul În care ar fi trebuit să fie și fiindcă Manolo, convins că nu era cazul să se Încaiere cu nimeni și că puștiul era cu adevărat un puști și nu administratorul, se repezi la Cecilia ca s-o sărute din nou și să-i dovedească că lui nu-i fusese frică nici o clipă. Cecilia, luată prin surprindere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și-i provocă pe toți cei din grup, dar ei nici măcar nu Întoarseră capul să se uite la el. Grăsanul nu se sinchisi de disprețul lașilor ăstora, o luă din nou la goană furios și cînd ajunse În fundul curții se Încăieră pe viață și pe moarte cu un chiparos. — Și Într-o bună zi se duse cu ea acasă la Beethoven și el nu voia s-o primească, dar fiul lui a stăruit atîta, că pînă la urmă n-a avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ar fi putut să fie Într-a treia. Prin urmare, era și În același timp nu era printre cei mari... Cam aceleași gînduri trecuseră probabil și prin mintea celorlalți elevi dintr-a treia. Pe lîngă asta, Fernandito nu se Încăierase cu nimeni, nu fusese văzut În acțiune. Exista oare vreo metodă de a-l face praf fără a intra În acțiune? Aici era tot șpilul. Viața se complica Îngrozitor din cauza lui Fernandito, Înainte lucrurile erau mai simple: te-aștept la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rînd, pentru că-l drăcuise pe profesorul de spaniolă; ba chiar l-au amenințat cu exmatricularea dacă se purta tot așa În continuare, dar el nu se cumințea de loc și Într-o zi l-a pus pe Julius să se Încaiere cu im elev mai mare și, cînd a văzut că Julius era mai tare, i-a dat brînci și l-a drăcuit. Totul Îi ieșea pe dos și Ma-ruja Îl respingea În fiecare seară. Singurul lucru bun era că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Mă opream și râdeam de bucurie privind la piciorușele lor mici, sprintene și veșnic în goană, privind băieții și fetele care alergau împreună, văzându-le râsul și lacrimile (pentru că mulți, înainte de a ajunge de la școală până acasă, apucau să se încaiere, să plângă, iarăși să se împace și să se joace), și atunci îmi uitam toată tristețea. Apoi, în toți acești trei ani, n-am putut nicidecum înțelege cum și de ce sunt triști oamenii. Întreg destinul meu s-a legat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a invitat la înmormântarea lui, observă Evgheni Pavlovici. A vorbit atunci cu atâta elocință despre zidul casei vecine, încât neapărat va începe să tânjească după acest zid, poți fi sigur de asta. — A spus adevărul: o să se certe, o să se încaiere cu tine și o să plece, și cu asta, basta! Și, cu demnitate, Lizaveta Prokofievna trase mai aproape coșulețul cu broderiile ei, uitând că deja toți erau gata să plece la plimbare. Mi-aduc aminte că tare se mai lăuda cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Florile au adormit de liniște Peste Iași trec poeziile Ca niște vulturi. Poezia În facsimil În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp Iarăși În facsimil Primul avion a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Text pe placă: „O victimă a unui asasinat politic”. Text lângă basorelief: Trandafirul de câmp „În voia pădurii curg căi de azur Și apele chiue-n crengi că o nuntă Fulgera tropot de vânt cu salcii amare Prin turnuri de drum Încăierat cu legende Carul cu poeții sălbatici În genunchi trage noaptea din luna Păsările vuiesc În sângele pământului Și musca să zboare prin arbori În sus Lumină Își spală ochii În trandafirul albastru de câmp” A adormit de liniște, ca florile
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
dar nimic nu-l poate descuraja să-și manifeste entuziasmul: — Măi să fie! — Ce-i? mormăie Rufus amorțit. — Se prefac că se apără, ca și cum s-ar lupta pe marginile țestoasei. Își exprimă emoția cu un nou țipăt: — Măiculiță! S au încăierat în centrul ei! Sar și țopăie de parcă s-ar afla pe pământ! Surplusul de energie îl face să se uite din nou la Rufus, care îl întâmpină cu o privire ironică. — Nu-i așa că mai ai ceva de învățat din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i asta? întreabă călărețul, ușor alarmat. Rufus ciulește și el urechea. Ascultă cu atenție. N-a mai auzit niciodată acest vacarm la Roma. Doar la Ierusalim... Să nu fi fost spectatorii de acord cu vreun verdict și să se fi încăierat între ei? Nu e convins. Îi transmite și germanului starea lui de neliniște: — Mă duc să văd, îl anunță. Rufus se repede spre el: — Stai că vin și eu! În ușă dau amândoi nas în nas cu Ganymedes. Gladiatorul e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le tacticos; în dreapta lui, la vreo doi-trei metri, un turc durduliu stă gata să se-ncaiere cu un ovrei tânguind: — Pe cine l-am mâncat, bre? - zice turcul. Pe tata! - face ovreiul. Când, bre, l-am mâncat eu pe tat-tău? - zice turcul. — Când a fost pe corabie... — Ce corabie, bre? - face turcul și șart! part
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În contact cu masa, părea destul de greu. — Ce-i cu ăsta ? Bărbatul cu care am stat de vorbă mai devreme... cel cu barbă deasă. — Aha, cel care pregătise rămen... avea și el o tarabă În albia rîului unde s-au Încăierat... — A zis că-i amintire de la fratele meu. HÎrtia s-a rupt pe cînd Îl despachetam și din pachet ieși la iveală un tub metalic negru, fără pic de strălucire. Un pistol! Mi-am dat seama imediat că nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tunde-te, băi, pletosule!“. |sta, bazat pe frații lui, s-a făcut leu: „Ce, mă, ești șmecher? Hai s-o frigem, dacă vrei!“... |la a vrut. Și, mai grav, a vrut toată gașca de la bloc, tăbărând pe ei. S-au încăierat ca la Podu’ Înalt, care cum se întâlneau față în față. Amicul meu a avut noroc. La el n-a venit decât un singur tip, unul slăbuț, cu o șapcă roșie pe cap. I-a tras un pumn în nas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
nici usturoi n-a halitără, nici gura nu le puțește. Dăcât Fainberg și-o slugă, În han iera aproape toți când s-a comis măcelu. Apoi s-a dovedit că nici Zarlenga nu venise la Întâlnirea dă onoare, că să Încăierase În Saavedra, unde tomna pusese În luptă cocoșu cu pene plumburii și linii albe a lu părintele Argañaraz. II După opt zile, Tulio Savastano a dat buzna În celulă, agitat și fericit. Abia de-a putut bâigui: — V-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vreo primejdie, și-ar fi făcut apariția doctorul, ca o telegramă, cu ghiveciul cu flori și tot tacâmul. A doua zi, au plecat cu toții și te-au lăsat mai singur ca un monoclu. Tai An s-a prefăcut că se Încaieră cu Nemirovsky. Eu Îi atribui două intenții: prima, să arate că nu era Înțeles cu rusnacul și că nu era de acord cu incendiul; a doua, să-și ia dama și s-o ducă departe de rusnac. Dar ăla a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era Înțeles cu rusnacul și că nu era de acord cu incendiul; a doua, să-și ia dama și s-o ducă departe de rusnac. Dar ăla a continuat să-i tragă clopotele damei, și atunci cei doi s-au Încăierat pe bune. Te aflai În fața unei chestiuni Încurcate: talismanul putea fi pitit oriunde. La prima vedere, singurul loc care părea mai presus de orice bănuială era casa. Și asta din trei pricini: acolo te instalase pe tine; acolo ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vorba de sărbătoare, ni s-a născut un flăcău nemaivăzut, un voinic în lege, ne-am bucurat, dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-am oprit din chef. Iar în vremea asta servitorii fură, neamurile se încaieră, gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar noi continuăm să umblăm ca somnambulii, copleșiți cu totul de fericirea ce ni s-a dat. O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se încrucișau pe o pârloagă, tăierile (l-a tăiat!) nu încîntau pe tatăl meu, pe prietenii lui și pe mine, erau altceva, străin, fără înțeles, nedemne de cuvânt. Și vitele se repezeau cu coarnele unele în altele și câinii se încăierau. Cu ce se deosebeau ăia de ele? Așa înțelegeam eu însumi. A prins-o cu altul în grădină, sau la poartă, n-o mai ia, i-a rupt picioarele, sau i-a spart ăluia capul... A fugit cu alde cutare
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a pus pălăria pe cap și a ieșit, în timp ce noi toți ne-am ridicat în picioare. Odată ușa închisă și rămași singuri, ne-a apucat pe toți deodată o sminteală, am răcnit literalmente de entuziasm și am început să ne încăieram azvârlind unii în capetele altora cu ce ne venea în mână, manuale, caiete... A intrat pedagogul, care ne-a întrebat foarte nedumerit din ușă ce era cu noi, înnebunisem? Câteva luni mai târziu, micul nostru profesor deodată a lipsit. Și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește un remediu, cum au fost în cazul meu visele, cât mai nesăbuite cu putință. Fiindcă aici a fost izvorul dramei mele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întîlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Nu-i cazul să exagerezi, mamă, spuse Ignatius, după ce își făcură loc prin mulțimea care se risipea și o porniră cu pași grăbiți pe Canal Street. Privi îndărăt și-l văzu pe bătrân și pe polițistul pricăjit gata să se încaiere sub ceasul de la magazinul universal. Vrei, te rog, să-ți domolești puțin pasul? Am impresia că am un suflu la inimă. — Ia mai taci din gură. Crezi că mie mi-e bine? N-ar trebui s-alerg așa la vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Astâmpărați-vă și stați acolo jos. — Petrecerea asta pute, spuse Betty. Nu se întâmplă nimic. — De ce naiba ne-ai invitat, dacă tot ce avem de făcut e să stăm în bucătăria asta afurisită? întrebă Frieda. — Ați fi început să vă încăierați și sus la etaj. Știți bine! Mi-am închipuit că este un act de curtoazie, ca între vecini, să vă invit și pe voi aici. Nu vreau nici un fel de neplăceri. Asta e cea mai reușită petrecere din ultimele luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mult mai multă agitație decât Într-o seară de miercuri obișnuită. Oriunde privea Logan, era plin de polițiști și de polițiste care-și beau echivalentul greutății În alcool. Dispoziția era una festivă, ca de Anul Nou, numai că nu se-ncăiera nimeni. Imediat ce Logan fu recunoscut, țipetele se Înmulțiră și deveniră În scurtă vreme versiunea de stadion a lui „For He's A Jolly Good Fellow“. Nenumărate mâini Îl bătură prietenește pe spate, băuturi fură Împinse spre el, oamenii Îi strânseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]