657 matches
-
și văzu din nou arătarea cea ciudată oprită puțin în urma ei. - Hei, mă urmărești? Speriată, arătarea o luă la fugă. Lia încălță a treia pereche de fier și își continuă drumul cântând. Abia când se tociră și cele din urmă încălțări din fier fata ajunse în împărăția animalelor. Dădu să încalțe prima pereche de încălțări din lemn când văzu ceva mai în urmă arătarea cu cap de iepure, urmărindu-i atentă fiecare mișcare. - Vino, dacă vrei să mergi alături de mine, nu
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Speriată, arătarea o luă la fugă. Lia încălță a treia pereche de fier și își continuă drumul cântând. Abia când se tociră și cele din urmă încălțări din fier fata ajunse în împărăția animalelor. Dădu să încalțe prima pereche de încălțări din lemn când văzu ceva mai în urmă arătarea cu cap de iepure, urmărindu-i atentă fiecare mișcare. - Vino, dacă vrei să mergi alături de mine, nu mă supăr! Din nou o luă la fugă arătarea cu cap de iepure, corp
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
mișcare. - Vino, dacă vrei să mergi alături de mine, nu mă supăr! Din nou o luă la fugă arătarea cu cap de iepure, corp de om și coadă de veveriță. Și din nou se opri în urma ei, când fata își schimba încălțările tocite. - Uite, mai am o pereche de încălțări din lemn și dacă le dorești, ți le dăruiesc. Mi-au mai rămas doar trei perechi de încălțări din piele de șarpe, dar pe acelea le țin pentru zilele care urmează. Văd
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
nu mă supăr! Din nou o luă la fugă arătarea cu cap de iepure, corp de om și coadă de veveriță. Și din nou se opri în urma ei, când fata își schimba încălțările tocite. - Uite, mai am o pereche de încălțări din lemn și dacă le dorești, ți le dăruiesc. Mi-au mai rămas doar trei perechi de încălțări din piele de șarpe, dar pe acelea le țin pentru zilele care urmează. Văd că ești desculță, așa că ți-ar prinde bine
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
coadă de veveriță. Și din nou se opri în urma ei, când fata își schimba încălțările tocite. - Uite, mai am o pereche de încălțări din lemn și dacă le dorești, ți le dăruiesc. Mi-au mai rămas doar trei perechi de încălțări din piele de șarpe, dar pe acelea le țin pentru zilele care urmează. Văd că ești desculță, așa că ți-ar prinde bine cu siguranță. Nici nu zise bine ce avea de zis că arătarea se repezi spre ea, apucă încălțările
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
încălțări din piele de șarpe, dar pe acelea le țin pentru zilele care urmează. Văd că ești desculță, așa că ți-ar prinde bine cu siguranță. Nici nu zise bine ce avea de zis că arătarea se repezi spre ea, apucă încălțările de lemn și se făcu nevăzută în pădure. Lia își luă prima pereche de încălțări din piele de șarpe și porni hotărâtă către palatul falnic care se vedea deja printre copacii stufoși. Bătu la poartă cu putere și așa se
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
că ești desculță, așa că ți-ar prinde bine cu siguranță. Nici nu zise bine ce avea de zis că arătarea se repezi spre ea, apucă încălțările de lemn și se făcu nevăzută în pădure. Lia își luă prima pereche de încălțări din piele de șarpe și porni hotărâtă către palatul falnic care se vedea deja printre copacii stufoși. Bătu la poartă cu putere și așa se făcu că îi deschise tocmai Mladin, fiul lui Colț-Împărat, care se pregătea de plecare. Cum
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
te îndrepți? - Multe întrebări, râse Lia și vocea ei minunată răsună în palat ca un cor de clopoței de argint, dar voi răspunde la fiecare. Sunt fiica părinților mei, de unde vin eu și până aici am ros trei perechi de încălțări de fier și două de lemn și mă îndrept spre ceea ce doresc să găsesc. Nu înțelese mai nimic Mladin, dar îi zâmbi cu toată gura, mulțumit de orice răspuns i-ar fi dat ea. Se bucura să aibă un astfel
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
îi era peste puteri să afle unde era acea grotă. Și atunci, se auzi un bocănit înfundat pe aleea pietruită. De ei se apropie arătarea cu cap de iepure, trup de om și coadă de veveriță, putându-și cu mândrie încălțările de lemn care păcăneau pe pietre. - Ah, uite-l și pe Vezberbarel! Lia află acum că Vezberbarel, pe lângă că era un fel de spiriduș al animalelor, mai era și servitorul lui Colț-Împărat și sfetnicul prințului Mladin. - Bună vremea, Vezberbarel! Arătarea
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
mai era și servitorul lui Colț-Împărat și sfetnicul prințului Mladin. - Bună vremea, Vezberbarel! Arătarea răspunse la salut cu un mormăit, după care dispăru în spatele unor tufe de trandafiri, în hohotele de râs ale prințului. - De unde-o mai fi găsit și încălțările acelea? Ce-i trebuie încălțări unui animal? Acum îl vom auzi cale de-o poștă când se va apropia de noi. - Dar are trup de om! - Cu siguranță nu e om! Poate că a fost cândva, cine știe, dar acum
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
Colț-Împărat și sfetnicul prințului Mladin. - Bună vremea, Vezberbarel! Arătarea răspunse la salut cu un mormăit, după care dispăru în spatele unor tufe de trandafiri, în hohotele de râs ale prințului. - De unde-o mai fi găsit și încălțările acelea? Ce-i trebuie încălțări unui animal? Acum îl vom auzi cale de-o poștă când se va apropia de noi. - Dar are trup de om! - Cu siguranță nu e om! Poate că a fost cândva, cine știe, dar acum nu e! Lia nu mai
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
plimbarea alături de prinț cu gândul numai la ce avea de făcut pentru a-și găsi tatăl și a-l elibera. Făcu ce făcu toată ziua și, la lăsarea întunericului, când în palat se așternu liniștea, porni să-și împlinească planul. Încălțările din piele de șarpe nu făceau nici un zgomot pe lespezile de piatră așa că reuși să se strecoare în odaia prințului Mladin, să îi fure cheia de la brâu și să iasă din palat fără să o simtă nimeni. Sau cel puțin
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
palat fără să o simtă nimeni. Sau cel puțin așa credea ea. Un mic bocănit în urma ei o avertiză că nu e singură. - Vezberbarel! - Vezberbarel știe cine ești! Vezberbarel nu va spune nimănui! Vezberbarel iubește cântecele tale! Vezberbarel mulțumește pentru încălțări! - Și, oare, Vezberbarel nu știe unde a fost dus tatăl meu? - Vezberbarel știe orice taină din împărăția animalelor! - Ar putea Vezberbarel să-i arate prințesei Lia unde e tatăl ei? Arătarea păru suficient de mulțumită de felul în care vorbea
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
mai era și înțeleaptă. Uită pe loc tot ceea ce gândise rău despre ea și se grăbi să ajungă la palatul din nori, cu toate speranțele arzând în pieptul lui. Primul pe care îl văzu fu Vezberbarel, frumos îmbrăcat, păcănind cu încălțările lui de lemn încoace și încolo pe drumul către palat. - Din ăsta-mi erai? De această dată întrebarea prințului nu mai era mânioasă ci plină de bucurie. Spiridușul îl conduse la prințesă care acceptă bucuroasă să își împartă viața cu
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]
-
ei și nu puteam sa pricep despre ce este vorba. M-am apropiat și am dezlegat misterul. Era un grup de ucenici pantofari cu meșterul lor care le prezenta încălțămintea de-a lungul timpului și de aceea erau atenți la încălțările celor din tablouri. Părerea mea este, si am mai spus-o când am vizitat Luvrul, că fiecare ia ce vrea din tablouri. Eu am mers la muzeu pentru că nu văzusem niciodată Goya sau Velasquez și eram curioasă. Există aici o
OLE! de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369265_a_370594]
-
Nu mergem pînă acolo unde mersese Păstorel, apropo de parfumul emanat de cizma ostașului sovietic eliberator (factor agravant în înfundarea pușcăriei de către glumețul epigramist), dar nimic nu ne împiedică (cu atît mai puțin, azi, pușcăria) să ne imaginăm, olfactic, starea încălțărilor lui Nikita însuși. Și, mai mult, impresia produsă în areopagul subțirilor lumii de impardonabilul jest al celui care, să recunoaștem, produsese deja primul mare dezgheț în gerul stalinist. Scena pantofului totuși, nu?... 1 aprilie "Primează anegdota." Deconectanta formulă junimistă, deși
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Sihon Construiesc Mori de roți irezistibile ca să deșire gíngașele fire și să arate Despuiate de vesminte nălucile sărmane în fața cerurilor care-acuză, În timp ce Tirța și Rahab mantii-ntru totul altfel pregătesc: urzeli de suferință, Mantii de disperare, brîie de-amară pocăința, și-încălțări de nepăsare, 220 Valuri de neștiință-acoperind din cap pînă-n picioare cu o urzeala rece. Ne uităm jos în Ulro; privim Minunile Mormîntului. La Răsărit de Golgonooza se áflă Lacul lui Udan Adan, În Entuthon Benithon, Lac nu de Ape, ci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ale lui Baudelaire, cele de mușchetar, În culori pastelate ale contelui d’Orsay (câte șase perechi pe zi!), mănușile „furioase”, cele roșii sau albastre ale lui Théophile Gautier, mănușile crem ale lui Eugène Sue, cele gri ale lui Wilde? Dar Încălțările! Chiar dacă moda tocurilor roșii a trecut de mult, rămâne Încă loc destul pentru excentricii care țin neapărat să fie altfel din creștet până În tălpi, comandându-și Încălțările În mod obligatoriu (dacă sunt londonezi) la Hermann Gay, iar dacă sunt parizieni
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Gautier, mănușile crem ale lui Eugène Sue, cele gri ale lui Wilde? Dar Încălțările! Chiar dacă moda tocurilor roșii a trecut de mult, rămâne Încă loc destul pentru excentricii care țin neapărat să fie altfel din creștet până În tălpi, comandându-și Încălțările În mod obligatoriu (dacă sunt londonezi) la Hermann Gay, iar dacă sunt parizieni, la Ashley sau Sakovski. Câte nu s-ar putea scrie despre pantofii, ghetele, botinele sau cizmele marilor dandy! Ba chiar despre papucii lor exotici! Începând cu pantofii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ar putea scrie despre pantofii, ghetele, botinele sau cizmele marilor dandy! Ba chiar despre papucii lor exotici! Începând cu pantofii de lac lustruiți ca oglinda ai lui Baudelaire, Înlocuiți vara de nu mai puțin celebrele ghete albe, și sfârșind cu Încălțările lui Mateiu Caragiale, care au smuls privitorilor exclamații de admirație, iar prietenilor scriitori - câteva bune paragrafe. Dacă am avea suficient răgaz, am descoperi și descrie pălăriile marilor dandy (marca Bandoni), jobenele (de la Delion), meloanele, canotierele sau tot ce poate fi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se face că blazonul, livreaua servitorimii, Însoțitoarea Doamnei, părul lung, girueta din vârful turlei, tocurile roșii, mitra, porumbarul din curtea castelului, pernița pentru Îngenuncheat la biserică și tămâia pentru mirosit, numele precedat de particulă, panglicile, diademele, falsele alunițe, rujul, coroanele, Încălțările cu vârful Întors, toca oficialilor, mantia lungă, romburile alb-albastre de pe blazon, purpura veșmintelor, pintenii etc., toate au devenit, rând pe rând, Însemnele materiale ale porției de repaus de care cineva putea să se bucure, ale cantității de fantezie pe care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lucruri frivole În aparență, care reprezentau fie idei, fie interese: la nivelul piciorului, al bustului sau al capului, Întotdeauna vom putea observa un progres social, un sistem retrograd sau vreo luptă Înverșunată, exprimate toate cu ajutorul unei părți a veșmântului. Uneori Încălțările anunță un privilegiu; alteori gluga, boneta sau pălăria semnalează o revoluție; aici o broderie sau o eșarfă, acolo niște panglici sau un ornament de pai vorbesc despre un partid: așa se face că ești de partea cruciaților, a protestanților, a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
bărbătești: un nas mare, ochi mari albaștri, o bărbie dublă cu urme de barbă și o buza inferioară proeminenta. Părul sau, castaniu deschis, potrivit că lungime, este pudrat și nepieptănat. E îmbrăcată cu o haină bărbăteasca din satin negru [...] și încălțări bărbătești[...]"<footnote Sven Stolpe, Christina of Sweden, MacMillan, New York, 1966, citat preluat de pe site-ul http://www.windweaver.com (accesat la data de 20 iun. 2009). footnote> (trad. n.) Datorită comportamentul său neobișnuit pentru canoanele acelor timpuri, de multe ori
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
istovitor, îndoită sub povara bidoanelor enorme. Și când se termina tot laptele, urca la „Șura”, cu picioarele amorțite, cu brațele înțepenite. Dușumeaua, întotdeauna curată, goală, păstra încă o plăcută răcoare matinală. Avdotia intra, o saluta pe bunica și, scoțându-și încălțările ei mari, mergea să se întindă direct pe jos. „Șura” îi aducea un pahar cu apă, se așeza lângă ea pe un scăunel. Și vorbeau amândouă încetișor înainte ca Avdotia să aibă curajul de a porni din nou la drum
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fetiței și, cu un zâmbet disprețuitor, a întrebat-o: - Cu ce ești încălțată, domnișoară Lemonnier? Cele treizeci de eleve s-au ridicat de pe scaunele lor, întinzând gâtul, holbând ochii. Pe parchetul bine ceruit, au văzut doi cipici de lână, două “încălțări” pe care Charlotte și le încropise singură. Strivită de toate privirile acelea, Charlotte a lăsat capul în jos și și-a crispat involuntar degetele de la picioare în cipici, ca și cum ar fi vrut să-i dispară picioarele. Pe atunci trăiau deja
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]