1,244 matches
-
secției, înțelegându-le păsul, da’ știți că mă puneți pe gânduri, mânzocilor? Ori poate confundați manejul cu vreun țarc de rodeo din Texas? Ați venit încoace cu capul împuiat de filme Century Fox, ho, ho!... În cele din urmă a încălecat totuși: o gloabă cu nume generic, Rezerva. Firește, ținută la coardă. Își merita cu prisosință Rezerva numele, nimic n-o îndupleca s-o ia la trap măcar. Zadarnice erau imboldurile din călcâie, zadarnice smuciturile frâului, pasul plictisit al animalului nu
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
fi fost în a doua sau în a treia lună de noviciat, când îi dăduseră, spre uimirea sa, în grijă un cal. Unul adevărat, dintre cei de care nu i se îngăduise până atunci să se apropie. Nu să-l încalece, ah, nici n-ar fi îndrăznit să spere așa ceva, ci doar să-l poarte de frâu până la poarta arenei. Mai fuseseră desemnați pentru o treabă identică alți vreo trei - patru dintre începători, domnul Gaiță în persoană îi alesese, nu bănuia
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
au scăpat de-al lor dușman: / De lupul lacom și viclean. Acolo și eu m-am aflat, / Că și eu fost-am invitat Atuncea, la praznicul lor, / La veselia caprelor. Am stat acolo cât am stat / Și-apoi eu am încălecat Pe-o șea, cu care am venit / De grabă, de v-am povestit Tot ceea ce s-a petrecut, / Tot ce-am aflat și ce-am văzut. Am mai încălecat pe-o roată / Și-astfel v-am spus jitia toată. Încălecat
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
caprelor. Am stat acolo cât am stat / Și-apoi eu am încălecat Pe-o șea, cu care am venit / De grabă, de v-am povestit Tot ceea ce s-a petrecut, / Tot ce-am aflat și ce-am văzut. Am mai încălecat pe-o roată / Și-astfel v-am spus jitia toată. Încălecat-am și-o căpșună / Și spusu-v-am astă minciună Ce se vădește-adevărată, / Mare de tot și gogonată. Ioan CIORCA Referință Bibliografică: CAPRA CU TREI IEZI / Ioan Ciorca : Confluențe Literare, ISSN
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
haina haină. Să rămână o carte frumoasă despre guvernarea lui! Nu e întreg la minte! Pe Actor îl mai înțeleg. Se crede Richard al III-lea, al IV-lea, Hamlet! Și chiar pe Caravella, sigură că, până la urmă, va fi încălecată de către toți bărbații urbei, în afară de unul. De parcă aceștia ar izbuti ceea ce nu a reușit o escadră: să potolească o iapă! În privința Filozofului, lucrurile sunt mai complicate, aș putea să aștern cel puțin o nuvelă. Cum să scriu de bine despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
liberi, dar, tot mai surprins, constat că am plămădit unul de slugi. Obediența! Vârful de lance de mai târziu! Supunerea ce ascunde nesupunerea; seva dictaturilor! Din rândul nevoiașilor s-au ridicat cei mai neîndurători tirani. Masochismul gloatei: vrea să fie încălecată cu forța. Din această ură/iubire se va naște monstrul numit Revoluție. Revolta-canibal. Totdeauna, devorându-și o parte din fii. În fiecare supus moțăie un Danton. Un Robespierre. Un Cromwell. Orice om, în numele dreptății, este capabil de o crimă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
parte, dumneata cu Luxița, fata boierului Salcie, iar eu cu jupâneasa lui, masiva Luxandra. Aproape că-mi aduc aminte - roși Barzovie-Vodă. Și ce-i de făcut? — Să ieșim în urbe - propuse spătarul. Dăm noi cumva de el. Luară tustrei caii, încălecară pe doi și ieșiră în oraș. A-ți omor timpul în Stambul în acea vreme nu era greu. Totul era să nu-ți omorî calul fugărindu-l pe ulicioare de teama ienicerilor și spahiilor care se țineau după tine pâlcuri-pâlcuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vreme să-și fixeze zâmbetul, căci ușa fu dată cu putere de perete și pe ea intră buluc un nor de praf care se opri un moment în prag, apoi se repezi pe la mese destrămându-se în șase-șapte găligani ce încălecară într-o clipită scaunele și începură să bată sacadat în tăblii chiuind și scandând: „Vot-ki! Vot-ki!”. Din mijlocul lor se desprinse unul mai înalt, roșcovan, cu șapca dată pe ceafă; zărindu-l pe hangiu, se duse cu pași mari spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
DOAMNA ȘTIUCÎ Deodată, conversația spătarului și a lui Barzovie-Vodă fu întreruptă de chemarea plină de o bucurie reținută a pescarului creștin: „La masă!” Cât ai zice pește, sumedenia de Agarici și micuța Știucî năvăliră în jurul unei mese lungi de brad încălecând lavițele fixate pe stâlpi groși în pământ, înșfăcând lingurile scurte într-o copilărească gălăgie și pofticios freamăt. Slavă domnului, tacâmuri erau destule, așa că mica busculadă sfârși în veselie: copiii apucară lingurile și cu o dexteritate uluitoare, începură să le învârtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
astea au mai rămas pe mine”; „să nu te puie sfântul să te-ncurci cu vreuna pe-acolo, c-apoi n-ai ce mai veni acasă” și altele și altele. Din izbă apărură bătrânul ataman Vasia și fiul său Petka, încălecară și ieșiră în uliță. Când ajunseră în mijlocul călăreților, Vasia ridică mâna. Se făcu liniște, încetă și gânguritul copiilor. Atunci Vasia lăsă mâna să-i cadă și spuse cu temutul său glas: „Davai!” Porniră în trap mărunt, trecând pârâul ce trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să trimită doi slujitori înainte la Ieși, să vadă dacă zvonul e adevărat, iar dacă el se adeverea, să-ncerce să afle cum ar privi boierii pământeni o a doua venire în Scaun a lui Barzovie-Vodă. Zis și făcut: slujitorii încălecară și a doua zi dimineață spătarul Vulture și Cosette, ieșind să se spele puțin la un pârâu ce curgea pe sub deal, îi zăriră pe cei doi intorcându-se dar nu singuri, ci însoțiți de un întreg alai boieresc. Spătarul Vulture fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ostatici: Stați liniștiți! spuse. În două zile se rezolvă totul. — Fă tot posibilul să fie așa. Și te rog, să fie anunțate familiile noastre. — De asta mă ocup eu - trase o înjurătură: Canalie mizerabilă! Uite în ce ne-a băgat! Încălecă pe motocicletă, continuând să înjure, și după câteva clipe părea că zboară pe întinderea nisipoasă, urmând ceea ce începea să fie un drum perfect conturat. Gacel și Suleiman îl însoțiră cu privirea multă vreme, iar în cele din urmă Suleiman spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe propriul meu tată, care are mai mulți bani decât ar putea cheltui într-o mie de vieți, dar continuă să riște să ajungă la pușcărie numai ca să mai adauge câteva zerouri la conturile lui bancare. — „Călărețul care încearcă să încalece două cămile ajunge să se rostogolească pe jos“, spune proverbul. — Tata sare de pe una pe alta ca un apucat, dar, în ziua când va cădea, noi, mama și cu mine, vom suporta consecințele; și pe noi banii nu ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
la ochi cu o năframă și-l obligă să se aplece, ca să poată ieși fără să se lovească de stânci. — Ce vrei să-mi faci? îngăimă italianul, când își dădu seama că se află afară. — O să vezi! Îl ajută să încalece pe o cămilă, îl legă strâns de șa și, obligând animalul să se ridice în picioare, porni la drum ducându-l de dârlogi printre încâlcitele cărărui ale întunecatului masiv stâncos. După aproape o oră se opri, făcu animalul să îngenuncheze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
avertizați că vehiculele trebuie să înainteze cu foarte multă prudență, ca să nu riște să-și distrugă cauciucurile. Acum însă, era obligat să-l parcurgă fără nici un alt însoțitor decât o cămilă proastă, pe care nici măcar nu era în stare să încalece. O privi cu atenție. Era un animal răpănos, respingător și aproape scheletic, cu ochi triști și buze băloase, atât de neprietenos și indiferent, că ai fi putut să-ți imaginezi că nu are creier sau că puținul pe l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a adus-o acasă, a așezat-o În sufragerie, proptită de bibliotecă s-o poată privi În voie din fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de calitățile ei fizice, nu știu cît de des o va Încăleca, dar deocamdată se lasă În voia amorului platonic și Îi scrie poezii „Trei prieteni vechi / au cărat o bicicletă din pod / un pod ca oricare altul / așezat deasupra raiului / pentru că orice pod Își are raiul său / și bicicleta avea două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
circul ăsta! Nina, vino aici, strigă domnul Fischer ca un nebun. Un râs sacadat ieșea din el în timp ce urca scările cu portarul după el. Acum realitatea începuse să semene cu o vrajă. Totul se putea transforma în contrariul său. Dudu încălecase deja pe bicicleta lui, începuse să râdă și el nebunește. Primise ce-și dorise atâta timp în viață - o fată după placul inimii. Ea aștepta un copil răsărit în corp cine știe cum, poate chiar din iubirea lui intensă pentru ea, ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fi vrut să arate lumii întregi urechile lui de pisică. O femeie în colțul străzii îl privea curioasă. Dudu îi trimesese o bezea. Era fericit, devenise tată datorită urechilor lui de pisică. Asta nu era chiar atât de rău, dimpotrivă! Încălecase din nou pe bicicleta lui ruginită, încercând să facă opturi în dreptul casei Ninei. Inima lui veselă era bântuită de un presentiment. Își amintise brusc visul de azi-noapte. Visase un drum, acest drum, cel al iubirii care nu duce nicăieri. Extraordinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
-n.a.) țesută din lână neagră cu dungi roșii. N-am știut ce altă denumire să dau acestei din urmă îmbrăcăminte, căci totul constă dintr-un șorț lat de trei până la patru picioare, legat în jurul șalelor, așa încât capetele să se încalece într-o parte. Îmbrăcate în felul acesta, femeile mu pot face decât pași mici; de aceea obișnuiescă să ridice un colț pentru a-l băga în brâul din jurul mijlocului. Pe partea de josă a trupului poartă pantaloni scurți sau întregi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acestor zdrențăroși! răspunse șeful străjerilor, aruncând o privire disprețuitoare către mulțimea ce trecuse de poartă. Iar dacă scapă de tâlhari, au grijă hangiii noștri să termine treaba! adăugă el cu un rânjet. Dante mai urmări puțin grupul din priviri, apoi Încălecă din nou. - Unde trebuie să descărcăm daravera? Întrebă bargello după ce parcurseseră vreo sută de pași prin cetate, de parcă de abia aștepta să se descotorosească de Încărcătura aceea de hârburi. - Însoțește-mă până la Palatul priorilor, la San Piero. Sacul să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
regiunile bântuite de păgâni, unde bazele oamenilor noștri se află exact la o zi de mers una de alta, și orice șovăire Înseamnă să te surprindă noaptea În câmp deschis, departe de orice scăpare. În acele locuri, se obișnuiește să Încalece câte doi pe un singur cal, pentru ca al doilea să se odihnească și să fie gata pentru restul marșului. - Orice pământ e ostil, În felul lui, murmură Dante. Știi ce s-a Întâmplat la hanul dumitale, cu măcelărirea tovarășului vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
borcan de murături. Nu, de domnul Popa nu zice nimic. - Nu zice nimic, înseamnă că n-a pățit nimic. - Din mulțime și-a făcut apariția o femeie de o asemănare izbitoare cu Maica Tereza... - Da, tu, Maica Tereza! - Care a încălecat cu siguranță pe motocicletă, dispărând cu tot cu necunoscuți din ochii înlăcrimați ai martorilor hierogamiei. - Da, au dispărut. Poliția? Nu știu. Ce-a zis poliția? - Nu scrie. Dar o să zică în curând. Gabrielescu se ridică hotărât. Afacerea asta părea un caz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tăi umflați (Ca șerpi tari, cocliți de bale, Mai cocliți ca șerpii frați Din fântâni municipale) Și picioarele în coji, Numai noduri, numai dâre, Unde ani și ger, răboj Încrustară: cu satîre! d) Sună noaptea, fund de tuci. Tu ajungi, încaleci zidul, Scoți din traistă trei lăptuci, Pâinea oacheșe, ca blidul. Peste mlăștini somnul spulberi. Duhul mlăștinii adie, Un oraș se-ngroapă-n pulberi Depărtat, ca de hârtie. Și tu plângi că Cel-de-Sus N-are grijă de sărace, Că ți-e
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Sau luceferi. Mi-e dor de Făt Frumos din vremea când eu eram Cosânzeană. Mi-e dor de Zmeul Zmeilor. Și de Muma Pădurii mi-e dor... Mi-e dor să chem ploaia. Mi-e dor să-mblânzesc vântul. Să încalec fluturi ca să fur cheile Raiului. Mi-e dor de mirosul de gutui. Mi-e dor de picioarele mele înghețate în opinci și ciorapi aspri de lână, din vremea când mergeam la colindat pentru un pumn de nuci și o straiță
FLORICA BRADU. ÎN ALIPIRE AFECTIVĂ CU CERUL SUFLETULUI… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364451_a_365780]