1,243 matches
-
fantasticului să-i genereze un surâs cât de mic. În timp ce pulsul bărbatului crește impetuos,ea rămâne calmă,concentrată la munca ei, fiind detașată de existența clienților care li se adresează colegelor. Clar...ea nu-i dă nici o atenție și pace. Încăpățânat, ca un catâr el continuă dezbaterile începute data trecută, vine cu alte argumente despre piața valutară potrivnică debitorilor, se întreabă și întreabă auditoriul, își răspunde singur sau primește scurte aprecieri de la celelalte funcționare sau de la directorul sucursalei. Nimic, nimic de la
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
Oare de ce lumea nu se prăbușește, ca eu să mă topesc sub ruinile mâniei tale?! Sau poate legile cosmice sunt de vină că norii negri se dezlănțuie, acoperă dragostea pe care o aveam cândva” Ah cândva...! Tu continui cu inima încăpățânată eu îmi rup degetele, n-am ce să fac. Dragă, încă lumea se învârte și liniștea ta mă frământă până îmi rupe inima! VINO! (Eja!) Ticăitul orei sparge liniștea melodie posomorâtă, așteptare!... Vino te rog cu vântul dorului! Depășește coroanele
ÎN TRADUCEREA LUI BAKI YMERI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384093_a_385422]
-
dar, colț de rai! Până au venit cei cu șantierul construcțiilor de blocuri, cu gropile lor, cu noroaiele și sonetele care băteau pământul, bubuind zi și noapte. Îl chemase pe tata la primărie să cedeze curtea și casa. Raiul lor. Încăpățânat, n-a vrut să cedeze. Era muncitor la Combinat. I s-a promis apartament la bloc. Degeaba! A fost lăsat în pace vreo trei ani, până s-au ridicat blocurile din jur. Ce frumoasă era curtea noastră, plină cu flori
CAPITOLUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383075_a_384404]
-
el, n-o va face nimeni și, mai ales, pentru că știe că ele, de fapt, sunt făcute pentru a fi ”imposibile de spus”. Pariu asumat, pariu câștigat! Cuceritor, ca farmecul pe care nu întâmplător l-a inclus în titlu, britanicul încăpățânat ia taurul de coarne și ne face cadoul cel mai frumos posibil: cel care ne redă pe noi înșine nouă, naturii noastre intrinsece, pe care n-am uitat-o, dar poate am ... marginalizat-o puțin. Dintre evenimentele care punctează viața
Drumul fermecător, cronică la cartea Along the Enchanted Way – A story of Love and Life in Romania, autor William Blacker [Corola-blog/BlogPost/92969_a_94261]
-
Lesne a ne codi la muncă, la efort, la migală și răbdare. Lesne a da vina și a urî pe neobosiții dascăli, care vor să ne crească frumoși și drepți, cu tulpinile fără strâmbături, noduri și răsucituri. Mereu refractari și încăpățânați în a deprinde binele și adevărul, lesne a deprinde răul și facilul, crezând că așa e bine. Mai grav, că în nesăbuința noastră, cu aparenta inocență și candoare îngerească, săvârșeam unele fapte rele cu o poftă și plăcere de neînțeles
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
atenție, dup-aia mai vorbim! Așa fac. Oaaa! Aici un înțelept de-al lor scria negru pe alb: „Dacă separarea soției de dormitor nu dă rezultate și aceasta continuă să fie neascultătoare, atunci ea intră în categoria femeilor reci și încăpățânate și trebuie reeducată prin pedepsire. Ea trebuie bătută, dar în așa fel, încât să nu-i fie rupte oasele sau să-i fie provocate sângerări”. Pe înțelept îl chema Abdul-latif Mushtahiri, adică om serios, nu glumă. Se vedea și după
URAAA! TREC LA ISLAM de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383165_a_384494]
-
nimic. Mă convinsesem de la „trei, trei”. Și iarăși am început cu mai mult sârg : -Bună ziua la Ajun!...Doi, doi! Dar țipetele noastre plângărețe tot nu înduioșară pe indiferentele gospodine care refuzau să vină la poartă măcar cu doi bolindeți. Încăpățânatele! Măcar să vadă și ele cum arată niște amărâți de colindători cu traista goală. Petriță iar răbufni înciudat : -Măi, ce mama dracului e cu ghinionul acesta? Nici doi bolindeți, mă? Nici doi bolindeți? Parcă e un făcut! Atunci se aprinse o
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Cain a dovedit-o. Orașul acesta de rândași poate să devină, oricând, unul de revoluționari. Micimea încearcă să înghită Mărimea. Din vale au venit argați: slugi la slugile mele. Strecurați în patul stăpânilor, zămislesc bastarzi. Nici cai, nici măgari: catâri încăpățânați. Și violenți, efect al unei metisări nefericite. Sunt gata să-mi ia gâtul în orice clipă. Îi simt infinit mai străini și mai nemernici decât pe ultimul localnic pur: acesta știe că tatăl lui a mâncat pâine de la tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dacă băiatul moare, nu va mai fi cine să te apere și toată vina va cădea asupra ta. — Negociezi din ce în ce mai bine. — Asta pentru că am un bun adversar. — Ce vrei să spui cu asta? întrebă celălalt, deranjat. Că ești cel mai încăpățânat interlocutor cu care m-am înfruntat vreodată. — Nu mă supăr, pentru că ești oaspetele meu și nu ne este îngăduit să ne supărăm pe oaspeți orice ne-ar spune. — În cazul ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îngăduit să ne supărăm pe oaspeți orice ne-ar spune. — În cazul ăsta renunț la acest drept, pentru că dacă nu accepți ceea ce-ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile. Gândește-te puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
accepți ceea ce-ți propun vei dovedi că ești mai încăpățânat decât un catâr. — Ce-i ăla catâr? Cel mai încăpățânat animal de povară. Mai rău decât cea mai rea cămilă în călduri. — Nu cred că există o ființă mai încăpățânată decât o cămilă în luna aprilie. — Un tuareg intransigent... - insistă pilotul. Și hai să terminăm cu prostiile. Gândește-te puțin și recunoaște că propunerea este bună. — Nu trebuie să mă gândesc. Sunt de acord! — Slavă Domnului! Te interesează să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de data asta, cămila nu părea dispusă să-l ajute, mișcându-se mult mai leneș ca de obicei. Își legă de mână capătul căpăstrului, de teamă ca nu cumva din neatenție sau într-una din multele dăți când se împiedica, încăpățânatul animal s-o rupă la fugă pierzându-se în noapte, și i se părea că totul uneltea împotrivă-i, pentru a nu-l lăsa să înainteze pe cât de repede și-ar fi dorit. Temperatura începu să scadă. Începu să bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
voastre! Eu o întind! Împinse pasagerii, ca să se așeze cât mai comod posibil în elicopter, își ocupă locul și, câteva clipe înainte de a pune în mișcare rotorul, arătă cu degetul direct spre Gacel, cu un gest prietenos. — Ești cel mai încăpățânat tip pe care l-am cunoscut vreodată! Dar mi-a făcut plăcere să te cunosc. — Și mie la fel! — Baftă...! O să aveți multă nevoie! — Și tu la fel. Baftă...! Cei patru membri ai familiei se dădură la o parte, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
portocaliu. — De acord! îngăimă. Mi se pare corect. Aisha nu se putu stăpâni și i se aruncă în brațe, în vreme ce Suleiman se mulțumi să schițeze un ușor zâmbet de satisfacție, în timp ce spunea: — Sunt încântat că francezul ăsta a fost mai încăpățânat ca tine. Ce facem acum? Plecăm cât mai repede. — Cu o singură cămilă...? observă Suleiman. Femeile nu vor suporta trei zile de mers. — Și ce soluție avem? — O să mă duc la Sidi-Kaufa și mă întorc cu un camion - răspunse Suleiman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ignoră semafoarele cu nerușinare / nu-și dorește limuzină și jur / n-a brevetat Încă iarba artificială / deși mai știe cîte ceva despre păduri; / statuia din centru a fost schimbată / orașul se leagănă Într-un scrînciob de fum numai această capră Încăpățînată / dă lapte și nu se-ntreabă cum“. Dar ce ne facem cu cel Îndrăgostit de Ezra Pound? Unde ar putea fi locul lui În afara poeziei? „O voi, puțini, cei fără ajutor din țara mea / grămadă Îngenuncheată // Artiști aruncați și nimiciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
prelungirea firească a lui în dimensiunea veșnică. Rita n-a divorțat niciodată, dar a trăit cu Sașa și copilul - așa încât căsătoria cu Feifel s-a scurs de la sine, ca apa în nisip. - Trebuie să învăț totul de la început, repeta Feifel încăpățânat. Era singur, sărac și, în adâncul ființei, liber. NEBUNUL LUI EMANUEL O, oamenii bătrâni, cei care se apropie de pragul luminos al morții! Gândurile și acțiunile lor mi se par pline de mister. Până în ultima clipă ei se țin strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spui! îl corectă Cristi, ținând neapărat să precizeze acest lucru. Așa-i cum zici tu. Ce importanță mai are? Avem un creștin nou, ardelean de-al nostru. Numai pe jumătate, iar dacă judecăm după locul nașterii, e moldovean sadea. Tot încăpățânat ai rămas! oftă Pop, turnând în pahare. Îți place ție să mă contrazici, dar nu-i nimic, m-am învățat cu tine. Scotocise în muntele de bagaje cu care venise și scosese de acolo o nouă sticlă de pălincă. Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
urbane mari. Cam așa stăteau lucrurile, iată cu ce problemă se confrunta el aici, în târgul acesta prăpădit și la așa o distanță de casă. Iar colac peste pupăză, mai avea de a face și cu un șef de poliție încăpățânat și orgolios care ținea cu dinții să păstreze nepătată reputația comunității pe care o avea în grijă. Cristi își întinse picioarele ca să se mai dezmorțească puțin. Habar n-avea cât este ceasul dar probabil că se făcuse târziu. Își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
spre lacul a cărui margine se zărea acolo. Pieptul îi tresărea în ritmul respirației repezi. Hai! îl îndemnă ea din nou într-un târziu. Nu mai trebuie să rămânem aici. Vreau totuși să înțeleg ce s-a petrecut, spuse Cristi încăpățânat. Așa ceva nu mi s-a mai întâmplat niciodată. Ți-am spus să mergem! Nu-i bine să mai rămânem aici. Deocamdată am scăpat dar hai să nu ne forțăm norocul. Ileana îl luă braț și porni spre casă. Mergând, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
N-aveți decât să vă plimbați ori să stați de vorbă cât vă poftește inima. Mie personal, îmi placi și după cum văd eu că stau lucrurile nici ea nu te-ar trimite la plimbare. Dacă ai fi ceva mai puțin încăpățânat și ți-ar place pălinca noastră, chiar n-aș avea nimic să-ți reproșez, spuse Pop zâmbind în colțul gurii. Ei, asta-i acum! exclamă Cristian. Hai să nu mai lungim vorba! Începe să-mi pară rău că am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
în casă? Ai căpiat? Cine e nebun să țină dinamita în casă, cu nevasta și copii umblând slobozi pe acolo? Am înțeles, deci unde o ținea? Dacă nu în casă, atunci unde? Avea el o ascunzătoare. Moșule, ești atât de încăpățânat, încât simt că-mi pierd mințile cu tine. Ascunzătoarea asta era afară, nu-i așa? Mă rog, nu neapărat aruncată sub cerul liber dar într-un spațiu neîncălzit. Așa e? No, sigur că da, dar ce contează? Cristian, care rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sâcâiți, dacă nu se prefera, și mai simplu, și cu mai multă eficiență, să fie trimiși la naiba. Firește, comunicatele de serviciu predate de agenții poliției secrete superiorilor lor camuflau aceste afronturi, escamotau aceste vicisitudini, mulțumindu-se să insiste asupra încăpățânatei și sistematicei lipse de spirit de colaborare, de care sectorul populațional suspect continua să dea dovadă. S-ar putea crede că această ordine a lucrurilor ajunsese la un punct întru totul asemănător aceluia în care doi luptători dotați cu puteri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
același ton, le oferă aceeași știre și, și unul și altul, radio și televizor, cu mici intervale, informează că, la ora șapte fix, va fi transmis un comunicat al șefului statului adresat întregii țări și, în special, așa cum era normal, încăpățânaților locuitori ai orașului capitală. Deocamdată chioșcurile încă nu sunt deschise, e inutil să se coboare pentru cumpărarea ziarului, la fel cum nu are rost, deși unii, mai moderni, încercaseră deja, să caute în rețea, cea de internet, previzibila ocară prezidențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mijloace de exprimare scrise, auditive și vizualizabile disponibile, fie subordonate, fie concurente, trebuiau să convingă populația capitalei că, din nenorocire, era din nou oarbă. Când, după câteva zile, ploaia se opri și cerul se înveșmântă din nou în albastru, numai încăpățânata și, în sfârșit, iritata insistență a președintelui republicii pe lângă șeful său de guvern reuși să facă să fie adusă la îndeplinire amânata primă parte a planului, Dragul meu prim-ministru, spuse președintele, luați aminte bine că n-am renunțat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
frust, declarând că nu știe nici un fel de detalii. La rândul meu nu puteam să nu-i acord onorurile cuvenite, presupunând că circumstanțele banale ale întâlnirii ar fi împiedicat-o să-mi dea amănunte; dar ea s-a arătat foarte încăpățânată. — Îți repet că habar n-am de nimic, îmi spuse ea ca răspuns la întrebările mele agitate, dar apoi, dând nepăsătoare din umeri, adăugă: Se pare că o tânără persoană de la o ceainărie din City și-a părăsit postul. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]