951 matches
-
cu distracția spunea colegilor: „Gata, mâine aveți ore, să vă pregătiți și să fiți cu capul limpede.” Deoarece comuna, școala de centru ducea lipsă de spațiu de școlarizare, Vasile Totolea pune în lucrare planul aprobat de a face o școală încăpătoare cu locuință pentru director, cu laboratoare și spații anexe pentru învățământ. Din pădurea comunală a fost tăiat lemnul de stejar, cioplit de meșterii din sat în curtea colii vechi și transportat și cu elevii din clasa a VII-a la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și buni era o licărire minunată: — M-a nedreptățit, căci și eu știu ce înseamnă să visezi. Am și eu viziunile mele. În felul meu sunt și eu artist. Cu toții am tăcut o vreme, iar Tiaré și-a scotocit buzunarul încăpător și a scos o mână de țigări. Ne-a dat câte una la fiecare și am fumat tustrei. În cele din urmă a zis: — Întrucât ce Monsieur se interesează de Strickland, de ce nu-l duci să-l vadă pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cărui vârf se prăbușise de demult. Acum răsărea dintre rămășițele zidurilor ca o ultimă santinelă a unei armate dispărute, Înecată de clădirile mai recente care Îl depășiseră spre zona rurală. În jurul structurii circulare, la nivelul solului, fusese construită o sală Încăpătoare, cu grinzi solide din lemn, unde se afla bucătăria și unde erau găzduiți drumeții mai săraci, pe niște paturi grosolane, destul de late cât să Încapă trei persoane. De partea cealaltă, străduța se oprea Într-o zidărie fără mortar, dincolo de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe acolo e blocată și nu mai poate câștiga teren de acțiune. Mâna vrea să intre, dar singurul loc în care ajunge este o pungă de popcorn, proaspăt inventată în America și plină de prisos și abundență, pentru că e foarte încăpătoare. Înaintarea spre țâțe, atât de des exersată, e curmată de data asta în fașă, deoarece Conny, scumpa de Marianndl, tocmai trebuie să dea un examen la Conservator. Când ești cu ea, transpiri în timpul liber, ceea ce e mai plăcut decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cuprinsă, în ultimul timp, din ce în ce mai des de muțenie; uneori răbufnește iar și mătură tot ce‑i iese în cale. Astăzi stau amândoi întinși pe patul Annei și se strâng în brațe; vântul realității a fost deviat și direcționat spre bucătăria încăpătoare, ce seamănă cu o cameră țărănească, iar aici, la ei, bate vântul trecutului. Poate că Rainer va încălca un tabu, tabuul incestului, ca să vadă dacă se întâmplă ceva, dar totuși n‑o face, motiv pentru care trebuie să se prăbușească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nervii, ci trebuie să te dăruiești fărădelegii cu sânge rece, starea de surescitare trebuie evitată. Ai dreptate (Anna), fiindcă prin asta fărădelegea ar trece pe planul doi, când de fapt ea trebuie să rămână obiectivul principal. În lada țărănească foarte încăpătoare, în care ar intra și un porc întreg tăiat, se află multe jucării stricate din perioada copilăriei, care au fost păstrate, așa cum se păstrează totul în casa asta și se transmite mai departe, în deșertul de plumb al adolescenței, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
salveze poziția narcisică - aceea de‑a fi comis ceva ieșit din comun. Acum caută să ascundă cadavrul tatălui, pentru ca acesta să nu fie văzut de cum intri pe ușă. Târăște gâfâind pachetul de carne sângerândă și‑l îndeasă în lada țărănească încăpătoare, din care a trebuit să îndepărteze mai întâi o mulțime de catrafuse inutile, ca să încapă și cadavrul. E atât de mult sânge peste tot, încât Rainer nu poate să mai ascundă și celelalte cadavre. Îi cedează nervii. Iar Rainer eșuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
locului. Înăuntru erau numai pereți cu lambriuri maro închis și pardoseală din piatră. Lângă bar, cu marea sa pompă pentru dozarea berii, făcută din ceramică galbenă, în vârful căreia stătea figurina unui soldat din secolul XVII, se afla un scaun încăpător făcut din plăci de faianță verde, maro și galbenă, cu figuri și capete turnate în relief. Oferea priveliștea unui tron foarte rece și neconfortabil, iar pe el era așezat proprietarul barului, Warnstorff, un bărbat cu tenul palid, brunet, îmbrăcat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
răspunse comandantul. — Excelent, zise pedagogul. Noi nu primim decât copii care nu știu nimic. Iată, de pildă, în acel dreptunghi notat cu 1 sunt copii din clasa I. Urmăriră cu toții mâna pedagogului și descoperiră jos, puțin în dreapta turnului, un dreptunghi încăpător în care vreo duzină de copii se jucau printre trenulețe electrice, tobogane, sumedenie de căsuțe, mingi, păpuși, jucării, care de care mai atrăgătoare. — Dar nu prea învață! observă Getta 2. — Nu-nvață absolut deloc, dar tocmai asta urmărim. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
eram la plivit.” — Și ce s-a întâmplat cu extramediocrul? întrebă Amărășteanu. — Nimic, răspunse bătrânul. A predat aritmetica la școala de lângă lotul de căpșuni. A predat până-a murit. Fu adusă, pe un cărucior cu roți din lemn, ciorba. Farfuriile încăpătoare din aluminiu erau trecute din mână-n mână spre fetișcana pistruiată care, cu o mișcare dibace, le umplea până la semnul scrijelit pe interior și le dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul roșietic, o duse la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
în pas cu amiaza care calcă strâmb, peste muțenia albă din jur. Simt în spate răsuflarea tăioasă ca de stilet, a vântului zămislit de Făurar în tainița văzduhului alb. Câteva dâre răzlețe și timide promit zile senine, descărcate din desagii încăpători, țesuți la stative străvechi, în tinda înflorită a primăverii. Cine știe, dacă vor rămane doar promisiuni.. Poate că lacrimile fierbinți ale rugăciunilor au escaladat zidurile albastre și au depus solia în anticamera Creatorului.
F?urar by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83353_a_84678]
-
sau fluierul în drum Durerea divizată o sună-ncet, mai tare... Dar piatra-n rugăciune, a humei despuiare Și unda logodită sub cer, vor spune - cum? ... n-ar fi decât pentru a vă da ideea (fr.). Ar trebui un cântec încăpător, precum Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. GRUP E temnița în ars, nedemn pământ, De ziuă, fânul razelor înșală; Dar capetele noastre, dacă sânt Ovaluri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
expresiei literare. În matematică lucrurile nu se înfățișează mult diferit. Următor pletorii de producții naive (aceasta înseamnă: intuitiv-constructive, necritice) apare nevoia unei luări în posesie mai directe și mai puternice a realității matematice, prin elaborarea unor scheme abstracte cât mai încăpătoare, tipare comune ale unor teorii diferite ca materie. Galois (1811-1832) este inițiatorul acestei direcții, prefigurată de altfel în opera lui Gauss (1777-1855). * Cei care privesc din afară matematicele văd esența lor în calcul. Resturi ale învățămîntului elementar sau familiaritate cu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
creației. În Timbru, poetul atribuie capacitatea de a cânta nu numai instrumentelor muzicale, imperfecte, ci și obiectelor, elementelor, spețelor. Totul e să nimerești expresia, tonul potrivit, superb comparate cu foșnetul apelor mării sau cu imnul paradisiac: Ar trebui un cântec încăpător, precum/ Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare./ Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare/ Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum." Cel de-al doilea ciclu, Uvenderode, ar corespunde, zic interpreții, etapei alchimice albedo (opera la alb; eliberată de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să simtă adînc într-însul, Nastă lume trecătoare, După ce-i desăvârșit Și să-și vadă la picioare Acest dar neprețuit .* Copilăria și-a petrecut-o în satul natal ,într-o vale închisă de dealuri împădurite, în locuința părintească modestă , dar încăpătoare și gospodărească, care nu era lipsită de o anume eleganță rustică. Căsuța de la Ipotești, avea o arhitectură pur românească cu un pridvor care îpărțea umbra și lumina pe din două creându-i lui Eminescu când era copil, un spațiu mental
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
pentru o vreme; „Pe Argeș în sus” se așternuse praf de tăcere, Și peste „Lancrămul” cufundat în mare durere; „Oul dogmatic” - plecat „După melci” într-un „Joc secund”; „Monolog în Babilon” - supărător de profund; Undeva se adla un coș mare încăpător În care cădea câte un cap „visător”. Nu s-a făcut vid, au venit din ce în ce mai mulți, Toți aroganți, prea-plini de sine și prea...des culți; Clovnerii, comic involuntar, imn de parade Se lăfăie copios prin librării, pe estrade. Ne-a
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
150 de locuri. Aparatul de zbor mi se pare mult mai prietenos ca ambianță decât fratele mai mare (A340-300) cu care venisem de la Singapore. Părea chiar mai elegant. Spetează și șezutul fotoliilor erau din piele-piele. Foarte confortabile și mult mai încăpătoare. Totul nou! Pe mijloc un singur culoar care despărțea cele două rânduri de locuri. Câte trei fotolii pe fiecare parte. Primele trei rânduri din față, pe amble părți, deci 18 locuri în total, sunt alocate celor care călătoresc la clasa
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
sfântă chiar dacă intră în ea mulți păcătoși, că biserica de aia e făcută, că păcătoșii care intra să-și facă acolo antene pentru Dumnezeu." (12 ani) „Dumnezeu se înțelege mai ușor cu copiii mici, ca cei mici au suflet mai încăpător. La oamenii mari e o înghesuială de rele ca nici n-ai unde să stai." (10 ani) „Biserica nu iubește plăcerea, că plăcerea îți aduce să spui mereu că mai vrei, pe când mulțumirea îți aduce să spui că-ți ajunge
JURĂMÂNTUL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363851_a_365180]
-
și mai multe pisici. Pe unul dintre paturi era zestre mătușii așezată frumos până în tavan alcătuită din covoare și coverturi țesute în război, presuri multicolore din coade și perne de puf noi înfățate în fete albe cu colturei. Bucătăria era încăpătoare iar sobă de lut cu plita ocupă un sfert din ea. În fața ei trona mărul cel mare, mărul domnesc . În fiecare an când ajungeam la țară acesta era plin cu roade ce se făceau mari și roșii, iar de jur împrejurul lui
DIN CARTEA RAIUL IN CARE AM FOST de DORINA STOICA în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362925_a_364254]
-
o analiză atentă, Dreptul la timp se constituie într-un document fundamental al resurecției poetice românești din 1965, în dreptul de a exista al noii generații poetice, totodată conținând și o Ars poetică, „țintind “, pare-se, holopoemul de dincolo de imperios-barbianul „cântec încăpător, precum/foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare “: Îmi învățam cuvintele să iubească, /le arătam inima/și nu mă lăsam până când silabele lor/nu începeau să bată. Le arătam arborii/și pe cele care nu voiau să foșnească/le spânzuram fără
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
să se oprească un moment: / de acolo, din fructul ermetic al copilăriei, / îi sosea un semn, amintirea liniștitoare / a unor indicibile prezențe, / și fu nevoit să-și întoarcă privirea ca un posedat, / când simți că viața întreagă era prea puțin încăpătoare / pentru a face loc unei asemenea clipe)” (Iluminare). Toate aceste buchete de flori pastelate, cu miresmele lor specifice, ni le oferă și ni le pune la dispoziție traducătorul Eugen Dorcescu într-un regal neasemuit care invită la confort spiritual și
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
învăluit în nimbul de lumină, cum mi s-a arătat și mie. Citindu-i cărțile numite, m-am edificat asupra faptului că poetul Ionel Căpiță își are inima pe măsura voiniciei trupului ce o poartă, în care (spre deosebire de alte trupuri încăpătoare) încape o "cantitate" inestimabilă de dragoste. O dragoste generalizată, adică pentru toate cele lăsate de Dumnezeu spre a fi iubite și cântate. Dar poetul Ionel Capiță, dezvăluindu-ne dragostea sa în vers, nu face risipă de cuvinte, fiindcă el oferă
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]
-
Aceasta este situația: pentru copiii Bihorului, trimiși aici, în Oradea, la învățătură, trebuie să se facă numaidecât slujbe aparte pentru că nu e cu putință să fie și ei aduși deodată cu ceilalți credincioși la Sf. Liturghie, din pricina lipsei unei biserici încăpătoare. Numai motivul acesta de-a fi, și tot ar îndreptății deplin hotărârea P.S. nostru Episcop, de a ridica o catedrală în Oradea. Dar mai sunt și alte motive. Neamul nostru a fost întotdeauna un neam credincios. Cercetătorul atent și fără
DESPRE EPISCOPUL NICOLAE POPOVICIU AL ORADIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360812_a_362141]
-
pornit-a. Și spre a fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n munți la stână. Și i s-a dat în păstorit O turmă de mioare, Iar pentru somn și locuit Colibă-ncăpătoare. Mergea cu turma la păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe un
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
consumat-o plimbându-le și prezentându-le stațiunea. O cunoșteam bine și, culmea, chiar acel hotel l-am recunoscut, grație altor "întâmplări" al căror principal subiect am fost cândva. Am mâncat la restaurantul hotelului și am dansat pe o terasă încăpătoare și elegantă pe marginile căreia o jardinieră bogată în culori și prospețime, foarte bine întreținută, încânta privirile turiștilor de orice fel... A fost frumos, însă eu trebuia sa plec la Constanța. Locuiam la căminul Institutului și a doua zi mă
SECVENŢE DE IERI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364126_a_365455]