1,696 matches
-
foarte bine. Aș vrea să-ți mulțumesc într-un fel pentru amabilitatea dumitale. Încercă să-i strecoare o hârtie de 25 de lei. Șoferul se feri râzând. ― Lăsați! Dacă se poate, aș vrea un pahar cu apă. Pe masă strălucea încărcătorul uitat de inginerul Ionescu. Sprâncenele i se arcuiră. Scarlat părăsi ascunzătoarea. ― De ce nu-l poftiți înăuntru, domnule Dragu? E un tip onest! Merită cu prisosință recunoștința dumneavoastră. CAPITOLUL V TENTATIVĂ DISPERATĂ Șoferul își bălăngănea mâinile privind rătăcit în jur. Bătrânii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
jur. Bătrânii uitau speriați fără să scoată un cuvânt. Melania Lupu clipea ca și cum o lumină prea puternică i-ar fi supărat ochii. " Ești îngrozitor de neatentă, fetițo! Ar fi trebuit să-ți dai seama de la început că tânărul acesta poate observa încărcătorul. Șoferul își umezi buzele: ― Nu pricep... ― Ai priceput, băiete! Ai priceput foarte bine, rânji Raul Ionescu. Acum o să le ții puțină companie dumnealor. Așa se întîmplă când ești prea perspicace. ― Sânt în timpul serviciului, domnule. Mașina a rămas afară... Trebuie să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Atinse într-o piruetă urechea motanului care sări pe bufet, dând jos un maldăr de farfurii. Dascălu țâșni de pe scaun urlând. ― A! Descărcă arma în direcția cotoiului fără să-l nimerească. Gloanțele se isprăviseră și cârnul scoase din buzunar alt încărcător. ― Gata! interveni Scarlat, luîndu-i de umeri. Ne-am distrat destul. Șerbănică Miga se prăbuși moale pe lângă perete. Plângea cu fața ascunsă în palme. Șoferul îi întinse un pahar cu apă. Melania Lupu se aplecă. Șopti sub masă: ― Mirciulică? Hai dragul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pădurar, rugându-l să-i aducă apă de la un izvor din apropiere, într-un bidon pe care îl ținea în mână confecționat dintr-un bostașn. Când s-a îndepărtat pădurarul, subofițerul a scos pistolul, a somat și a tras un încărcător întreg spre bandit. AcestAșa rămas nemșicat cu arma de vânătoare în mână, apoi a pus arma la ochi și cu două focuri l-a rănit pe subofițer fugind apoi în pădure. Subofițerul a scăpat doar cu răni ușoare în piept
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Criminalul, cu sânge rece își dezbracă hainele militare și se schimbă cu un costum de haine al lui Vasile. Într-un buzunar găsește buletinul de identitate al acestuia. Într-o valiză gășită în casă pune corpul automatului fără pat și încărcătoarele cu cartușe. Hainele militare și patul armei din lemn, le pune între cele două victime de lângă lemnele din magazie și le dă foc. Patul armei nu ardea prea bine, așa că îl ia și îl aruncă în wc-ul din curte. Este
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
modest, dimpotrivă, cele două genți fuseseră bine garnisite, și numai cu lucruri de firmă. Nu mică ne-a fost surprinderea, însă, când, la percheziția corporală, pe lângă buzunarele burdușite cu bancnote, infractorul avea șasupra sa și un pistol Bereta și un încărcător cuș șapte cartușe, găsite, după spusele sale, în casa doctorului, fapt confirmat de acesta din urmă. Atenționdu-l asupra gravității situației în care intrase, era recidivist și urma să fie învinuit de comiterea unui concurs de infrac țiuni, Gorgică fu de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
care ducea de la Komba la Meguro. — Am învățat cu mulți ani în urmă. — Ce-ai de gând cu matahala asta de francez? — Îl putem folosi în locul bătrânului. Fiind străin, o să ne fie mai ușor, răspunse Endō în timp ce vâra gloanțe în încărcătorul pistolului pe care-l ținea în mână. Magazinele de pe stradă, văzute din mașină, păreau doar niște pete de lumină. Nimeni nu și-ar fi putut imagina că bietul Gaston era în mașină și tremura de frică. Intenționase să bea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
venea nimeni. Dar nici unul dintre aceștia nu-i semăna nici măcar pe departe și nu-i fusese prezentat ca tată. — Tata are un Beretta n-n-nouăzeci și doi și un e-em do-doisprezece cu-cu-cu douăzeci și două d-de lovituri În Încărcător, și asta Înseamnă o mi-mitralieră automată și de astea are ne-nevoie când muncește, mitr-mitraliera Îi trebuie atunci c-când are ne-nevoie să tragă fă-fără să se oprească - explică. Și când lucrează are chiar și un spray pa-paralizant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
tăcerea. Undeva În stradă radioul unei mașini pompa la maxim melodia momentului, Lumină, te simt aproape, cânta Elisa, răsuflarea nu minte,/ În atâta durere,/ nu-i nimic greșit,/ nimic, nimic. — Trebuie să faceți ceva imediat, spuse Emma neliniștită. Are trei Încărcătoare pline În dulap. Și-a ieșit din minți, e periculos. Nimic, nimic. Vom deschide o anchetă, Îi spuse amabil sergentul, trebuie să confirmăm veridicitatea acuzațiilor dumneavoastră. — Ce mai este de verificat? țipă Emma. Uitați-vă la mine! Sergentul refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În clipa aceea. Poate simțise tăcerea corpului pe care el Însuși Îl crease. Poate simțise chemarea sângelui. Asta Îi oprise mâna? De ce nu trăsese și celelalte focuri? Era un pistol 7+1. Dar nu le folosise. Două cartușe rămăseseră În Încărcător. De ce? Buonocore se gândea la viața tenace a fiicei de sub masa din verandă, În timp ce Își punea costumul negru de mire? Viața aceea frântă și nouă pe care i-o dăruise. Brancardierul Închise portiera și, trecând prin fața agentului Împietrit, spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sosit momentul, și a scos din cârpă un uriaș revolver. Unul ca ăsta nu mai văzusem, era cu mult mai mare ca ale milițienilor, și țeava-i era mai lungă, și tocul armei avea altă formă, bunicul i-a scos încărcătorul și mi-a pus în mână pistolul fără gloanțe, spunându-mi să iau seama, că e un Luger, și că acest pistol, de douăzeci și cinci de ani, n-a mai fost văzut de nimeni, și să am grijă, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pentru mine, dar n-ai ce-i face, asta-i armă, nu glumă, ca alea de doi bani, cu aer comprimat, cu care tragem noi aiurea-n tramvai la școală, mi-a luat apoi pistolul din mână, i-a montat încărcătorul, iar când mi l-a înapoiat, mi-a spus să am grijă, că acum arma e încărcată și cu siguranța trasă, și să apăs pe trăgaci numai când îmi spune el, acum să mergem lângă părul din curte, dacă stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
atunci mâța, isprăvindu-și treaba, a început să scurme cu labele-n iarbă, și atunci bunicul mi-a șoptit s-o iau la țintă, iar eu, ținând pistolul cu amândouă mâinile, am început să-l înalț, așa cum mă învățase, din cauza încărcătorului, era acum cu mult mai greu, iar când, în cele din urmă, am țintit-o, am simțit că mâna-mi tremură ușor, dar degetul mi-era strâs pe trăgaci, și atunci bunicul a rostit, acum, și atunci am apăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de același calibru, preferatul forțelor speciale. Se Întoarse spre Lucas și Își Înfipse privirea În ochii lui. - Le-am găsit la marginea falezei. - Mi se părea mie că le-am rătăcit. - Ce s-a Întîmplat ca să-ți golești jumătate din Încărcător? - Spune-mi mai bine de ce te-ai Întors. - Nu te mai plînge. Fără mine, acolo rămîneai. - L-ai sunat pe Noël Legoff, așa e? I-o reteză aruncîndu-i pe pat o pungă de plastic. - Aveai dreptate. HÎrtiile găsite În biroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ochii și se Îndreptă, Încă năucă. Aplecat deasupra ei, Ryan o observa. Ea dădu să se tragă Îndărăt văzîndu-l că ținea În mînă propria ei armă de serviciu. - Dă-i drumul! El zîmbi și Începu să scoată liniștit gloanțele din Încărcător, aruncîndu-le peste bord. - Calmează-te, singura crimă pe care am comis-o vreodată am plătit-o vreme de treizeci și cinci de ani și mi-a ajuns. Cu un gest neașteptat, Îi Înapoie arma. - Poftim. Marie șovăi, o apucă, apoi acceptă mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mâna în geantă după mobil, cu un fior de teamă. Ecranul e mort. Probabil că s-a terminat bateria. Mă uit la el frustrată. Probabil că ieri am fost atât de terminată că am uitat să-l încarc. Îmi scot încărcătorul, îl bag în priză și apoi în telefon. Începe imediat să se încarce. Aștept să apară semnalul... însă nu apare. Fir-ar să fie, nu am semnal. Mă traversează un val de panică. Cum am să sun la birou ? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sufletești a omului aflat la război. Desenasem mai bine decât am bănuit. Kraft, ignorându-mă pe mine și blana mea de leopard, s-a apucat iar să tragă. Folosea un Luger mare cât un obuzier de asediu. Acesta avea însă încărcătorul și diametrul țevii pentru gloanțe de calibrul 22 și scotea niște pocnete slabe, cu efect opus celui așteptat. Kraft a mai tras o dată și, dintr-un sac cu nisip aflat în stânga, la șaizeci de centimetri de capul țintei, a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nimeni, desigur, nu avea vreo idee de unde ar fi putut veni și nimeni nu observa nici când erau azvârlite Înapoi În valurile care le aduseseră pe plaje. Tonul cărții publicate de partidul Verde Îl irita; informațiile Îl Îngrozeau. Dădeau numele Încărcătorilor de nave, dădeau numele companiilor care-i plăceau și, mai rău, arătau fotografii cu locurile unde fuseseră găsite aceste reziduuri ilegale. Retorica era acuzatoare, iar făptașul, potrivit spuselor autorilor, era Întreg guvernul, mână În mână cu acele companii care produceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
vină să-l recupereze când va putea. În timp ce așteptam taxiul pentru aeroport mi-am amintit deodată de peripețiile din acea noapte. Totul fusese atât de viu Încât părea Îndoielnic să fi fost doar un vis. Pretextând că mi-am uitat Încărcătorul În cameră, am cerut Înapoi cheia de la recep- ție și am urcat Înapoi scările. Telefonul din cameră era la locul lui, pus În priză. Nu m-am putut abține să verific dacă tabloul din fața patului putea culisa În perete. Am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vină să-l recupereze când va putea. În timp ce așteptam taxiul pentru aeroport mi-am amintit deodată de peripețiile din acea noapte. Totul fusese atât de viu încât părea îndoielnic să fi fost doar un vis. Pretextând că mi-am uitat încărcătorul în cameră, am cerut înapoi cheia de la recepție și am urcat înapoi scările. Telefonul din cameră era la locul lui, pus în priză. Nu m-am putut abține să verific dacă tabloul din fața patului putea culisa în perete. Am răsuflat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
e Încuiat. A intrat Zuca. Tu?, a Întrebat-o, el, din capul oaselor. Da. Eu. Îți explic Îndată. Peste zi, după ce, pe Ciocio, l-au dus, unde l-or fi dus, polițiștii aceia, au venit alții, cu mașini și cu Încărcători, și au confiscat tot porumbul furat, de el și de tine, o Întreagă toamnă. I-am Întrebat, de ce nu te-au luat și pe tine. Și? Miau zis că tu ești nevinovat. Că, doar, el e vinovat. Că, tu, ești
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
strigă cineva? Parcă era vocea lui”. Trase un sertar de la noptiera pe care era așezată lampa de noapte și scoase telefonul din husă. Apăsă cu destulă emoție tasta centrală și privi înfrigurată ecranul. Nu indica nimic. Oftă lung și căută încărcătorul telefonului în același sertar. „Iată! De peste trei ani am grijă să-l încarc zilnic și... Pentru ce, oare? Dacă ar fi dorit... mă suna de multă vreme... Plătesc o cartelă aiurea, doar să mă aflu în treabă... Unde ești tu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în treabă... Unde ești tu, Tinul meu drag? Este posibil să mă fi uitat? Nu, nu cred și nu voi crede niciodată. Voi păstra telefonul până mă vei suna... și o să-l păstrez și după aceea...”, hotărî Laura, în timp ce introducea încărcătorul în priză. Ajunsă în baie, se îndreptă mai întâi la oglindă. Se examină și observă semnele de oboseală din jurul ochilor. „Offf! Iar trebuie să-mi dau cu prostiile acelea să ascundă cearcănele... Cine le vede merge cu gândul la prostii
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
am ajuns la lucru, inginerul își făcea cruce; nu-i venea să creadă ce se întâmplase, își dădea seama că e ceva necurat la mijloc însă nu-și închipuia de unde am luat utilajul. Bănuia că am făcut rost de un încărcător de pe undeva dar de unde?. Un coleg venise echipat de drum, cu geanta de voiaj în mâini. Vroia să plece înaintea noastră. Ne calmează șeful: - Nu pot să vă dau drumul, ar ieși scandal dacă se află, trebuie să vă mai
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
oaselor, Întinzându-și picioarele lungi băgate În blugii murdari de pământ (râdea Încetișor, și așa o auzise Faulques depărtându-se), Își potrivise geanta cu camerele foto și o luase la goană În spatele saharianului, pe când celălalt luptător golea o jumătate de Încărcător, trăgând În pozițiile marocane, iar Faulques o fotografia cu motorul la 3,4 fotograme pe secundă, Înaintând zveltă și rapidă pe nisip, aidoma gazelei cu ale cărei mișcări o asocia În fiece moment. Și când, În fine, Îi venise și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]