3,982 matches
-
în loc în prelată cu cuțitul pe care-l avea la șold, pentru ca razele lunii pline de afară să poată pătrunde înăuntru. Șoferul a încercat să protesteze în legătură cu tot ce i se petrecea sub ochi, disperat că muncitorii care ajutaseră la încărcat dăduseră bir cu fugiții fără să stea prea mult pe gînduri, dar s-a trezit brusc cu un pumn în nas, în timp ce foaia de parcurs îi era smulsă dintre degete, făcută bucățele, și apoi aruncată în vînt. Vă faceți de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Ascultă, încearcă Bătrînul, să-l aducă cu picioarele pe pămînt, mica ta comoară s-a tras în tiraje de zeci de mii de exemplare. Și mai gîndește-te încă o dată dacă lucrurile s-au petrecut exact așa. Atmosfera devine tot mai încărcată, începe să citeze Bătrînul cu o intonație de actor, de parcă s-ar fi aflat în mijlocul acțiunii. Ora 14, marșuri militare pe calea undelor, cîntece patriotice, Radioul își face încă datoria, se aud pîrîiturile discului intitulat sugestiv „Apărăm pămîntul țării“. Pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
toate cele bune chiar acum, am spus. Fără îndoială că vreau să vă văd. Nu știu de ce-ți închipui că aș putea fi nemulțumit. Mă tem că nu mai am nimic să-i ofer lui Georgie în afară de o conștiință încărcată. Tu ne poți vindeca pe amândoi. Foarte sincer, sunt absolut încântat. Trădarea și minciuna izvorau de pe buzele mele cu o ușurință uluitoare. Sufeream îngrozitor. — Ești formidabil, Martin, spuse Alexander. Vrei să-i dai tu vestea Antoniei? — Sigur că da, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fost deja Învățat să o asocieze cu prohibiția. În caz contrar, cred că e pregătit să facă orice. — Oi fi eu austriac, dar nu sunt catolic. — N-are nici o importanță. Ce nu-mi place e că rușinea presupune o conștiință Încărcată. Dar de ce-ar simți un copil așa ceva? Odată cu trecerea timpului, crește, și atunci timiditatea e mai adecvată. Asta Înseamnă rușine fără moralitate. Dacă ești timid, nu ai nici un cenzor dindărătul frunții. E ca și când ai umbla dezbrăcat pe Întuneric. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
materialele confiscate din domiciliul ei, am găsit un caiet În care domnișoara Wilms pare să-și fi notat Întâlnirile și alte chestiuni importante. Interesante informații, deși puțin cam criptice. Până nu demult, prietena dumneavoastră pare să fi dus o viață Încărcată, mai mult ca sigur. Deschise dosarul de pe birou și luă și caietul. Frunzărindu-l aparent la nimereală, mai Întâi de la Început, apoi, de la capăt, citind câteva cuvinte Într-un loc, descifrând câteva adnotări dincolo, Manetti murmură, apoi declară: — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi fie greu, mi-am spus, recapitulând rapin o serie de reacții posibile Înainte de a mă hotărî s-o salut În maniera reținută dar jovială, rezervată pentru momentele În care conștiința Încărcată se amestecă cu bunăvoința. După ce am comandat, m-am lansat Într-un monolog despre politică, sporturi moto și filme - aruncate alandala, fără vreo logică sau coerență, mai mult să o convingă pe Dora și poate și pe mine, că lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să-l fi descoperit. Jumătate de oră mai târziu, mi-am verificat peruca Într-o vitrină și am simțit că pulsul Începe să-mi bată din ce În ce mai tare - nu la fel ca mai demult, când mă Îndreptam spre Madame cu inima Încărcată, aproape sărindu-mi din piept, ci mai degrabă lin și făcându-mă să transpir, simțind Înțepătura clară a fricii. Apoi am traversat strada și am intrat În Hotelul Kreuzer. Toate arătau la fel cum Îmi aminteam: covoarele uzate, florile moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cam așa ceva. Suntem în primele ceasuri ale după-amiezei, în primăvara anului Patru. Pe straturile de pământ din fața blocului nostru se înalță flori cu tulpini timpurii. Ferestrele sunt larg deschise, lăsând să pătrundă în apartament aerul înmiresmat, plăcut al primăverii - aer încărcat de electricitatea pe care o degajă vitalitatea mamei: a terminat spălatul săptămânal și a întins rufele la uscat; a copt un chec marmorat, însângerând frumos de tot - oricum am da-o, tot la sânge ajungem! și la cuțit! - însângerând, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
venind spre el când alunecase pe acoperiș. Privi În sus prin zăpada care cădea, un etaj, două etaje, trei etaje, și iată geamul luminat de la studioul lui Herr Kolber - patru etaje, iar silueta clădirii se pierdea În cerul cenușiu și Încărcat. Ar fi fost o cădere urâtă. — Der Kaffe mit Milch, spuse el. Amestecă gânditor În cafea. Josef Grünlich, omul destinului. Nu avusese nici o altă soluție, nu ezitase nici o clipă. O urmă de nemulțumire Îi umbri trăsăturile când se gândi: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în continuare în oraș. Oamenii se roagă în genunchi să fie încă o dată martorii unei apariții. Dom’ sergent își împreunează cazmalele și se preface că se roagă, trăgând cu ochiul în lături, pe fereastră; tocul pistolului e deschis, cu arma încărcată și pregătită pentru o partidă de tir la țintă mobilă. După ce a terminat de scris pe cer, Fecioara Zburătoare a făcut bezele spre mulțime. A făcut semnul păcii cu două degete. A planat până deasupra copacilor, strângându-și fusta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
adevărat... o dură, nu-i așa? Ideea că poate să i-o tragă lui Dan, să-l penetreze cumva, o făcuse agresivă, o transformase într-o violatoare... Dur, dar adevărat. Hai să fim serioși, dacă îi dai cuiva un pistol încărcat și îi oferi și o țintă - silueta unui om - e clar că va trage, nu crezi? Ar fi naiv să ne imaginăm altceva. Carol simțea structura tubulară, forma prelungă, de coloană, rigiditatea propriului penis. Eram blocați într-un tunel. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
bocesc în tigaie. Din aceeași rădăcină ne-am tras noi doi, De ce oare mă prigonești cu atâta neomenie!" Regele Cao Pi a înțeles că frățiorul său, Cao Zhi făcea în poezie aluzie la el, așa că s-a simțit cu sufletul încărcat și a renunțat de-atunci pentru totdeauna la gândul de-a mai încerca să-l omoare. Din gura a trei persoane poate ieși un tigru În literatura chineză există o poveste care demonstrează că o minciună larg răspândită poate fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
înfățișau mereu alte tipuri de roman, pe care le-aș fi putut adăuga la lista mea, dar fie nu eram sigur că voi reuși, fie nu prezentau pentru mine un interes formal destul de puternic, iar schema cărții era oricum destul de încărcată și nu voiam s-o extind. (De pildă, de câte ori nu m-am gândit: de ce eul narator trebuie să fie întotdeauna un bărbat? Și scriitura „feminină“? Dar există oare o scriitură „feminină“? S-ar putea imagina oare, pentru fiecare exemplu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și exhibiționistă și de sfidare; o ceremonie a unui cult secret și sacrificial, oficiat de Irina, care e în același timp divinitatea, profanatoarea și victima cultului. Povestirea reia firul întrerupt; spațiul pe care trebuie să-l parcurgă acum e extrem de încărcat, dens, nepătruns de teama de abis; între perdelele cu desene geometrice, pernele, atmosfera impregnată de mirosul trupurilor noastre goale, sânii Irinei, abia înălțați deasupra toracelui slab, sfârcurile brune, mai potrivite pe un sân mai plin, pubisul strâmt și ascuțit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
frământat, n-ați primit scrisoarea? Ne pare rău, însă, că trebuie să vă anunțăm, în scrisoare se explica totul, am trimis-o deja de câtăva vreme, poșta e totdeauna în întârziere, o veți primi fără îndoială, programele editoriale sunt prea încărcate, conjunctura nu e favorabilă, vedeți că ați primit-o? Și ce mai spunea? Mulțumindu-vă de a ne fi dat manuscrisul la citit, vom avea grijă să vi-l restituim, ah, veneați să vă luați manuscrisul înapoi? Nu, nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
fără păr, îmbrăcată doar în cenușă și-n cușca de fire metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului, răsucindu-se pe-o parte, cu țeava spre mine, spre Brandy, spre Evie, care plânge. Nu c-aș fi vreun animal de laborator, detașat, programat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sau să-i dau telefonul lui Seth. Seth zice: — Te rog să nu crezi nici un minut că aș putea să te înjunghii în somn. Și-n telefon, tata strigă: — Încearcă numa’, domnule. Am o pușcă aici și-o s-o țin încărcată și aproape de mine zi și noapte. Zice: Ne-am săturat să vă lăsăm să ne torturați. Zice: Suntem mândri că suntem părinții unui fiu gay mort. Și Seth țipă: — Te rog, pune telefonul jos. Și eu fac: — Aht! Oahk! Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Sari înapoi la noaptea în care eu și Brandy am pornit în călătoria asta, noaptea în care am plecat de la hotelul Congress cu Brandy conducând așa cum poți conduce doar la două jumate noaptea într-o mașină decapotabilă, cu o pușcă încărcată și-un ostatic c-o supradoză. Brandy își ascunde ochii în spatele ochelarilor Ray-Ban, să poată conduce în intimitate. Glamour, instantaneu de pe-o altă planetă în anii ’50, Brandy își trage o eșarfă Hermès peste părul roșcat și-o leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai mici cu un număr în speranța că vreun maniac sexual singuratic își va scoate pula la iveală - dacă asta-i muncă de detectiv, atunci, sigur, Manus era detectiv. Pentru că frumusețea e putere, așa cum banii sunt putere, așa cum o armă încărcată e putere. Iar Manus, cu înfățișarea lui frumușică, maxilarul pătrățos și pomeții înalți, ar putea apărea pe un afiș pentru recrutarea naziștilor. Pe când Manus încă lupta împotriva criminalității, într-o dimineață l-am găsit tăind coaja de la o felie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
În momentul în care aparatul se declanșează, lumina cade pe senzorul CCD sau CMOS; pixelii sensibili la lumină din componența acestuia generează un semnal electric analogic. Senzorul de imagine este, așadar, o unitate analogică. Aceasta operează cu fotoni și electroni încărcați și descărcați sub acțiunea luminii. Semnalul electric analogic care iese din senzor conține „date electrice”, transmise unui procesor de imagine ce funcționează ca un convertor analogic-digital. Acesta captează impulsurile electrice (care sunt transformate în timpul procesului în tensiuni electrice de ordinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
Era o dimineață însorită, se anunța o zi foarte caldă. Bica trebăluia prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și borcane. Dan și Luana o priveau cu mirare. Iar duci mâncare la azilul de bătrâni? Săptămâna trecută ai fost acolo, încărcată precum Scufița Roșie. Bica pregătea, de data aceasta, pachete pentru câteva rude de la țară și voia să le trimită prin sora sa care pleca de dimineață într-acolo. Copiii s-au oferit să ducă ei plasa burdușită. S-au urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
insistență. Se ținu după ea prin toată casa, insistând să afle motivul stării de apatie. Luana se răstea, se plângea de dureri de burtă, voia să fie lăsată în pace și amenința că va pleca înapoi la Iași. Simțind atmosfera încărcată, ca într-o zi de vară toridă când vântul uită să mai adie, Sanda vedea plutind în jur furtuna. Când se dezlănțui, avu o forță devastatoare. Primele cuvinte ale fetei îi confirmară îndoiala. Mamei nu-i veni să creadă. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să-l plătească. Ceva, însă, din toată discuția, îi ușurase sufletul. Prezența Iulianei, femeie ca și ea, capabilă de aceleași trăiri, nu-i mai păru atât de angelică. Porniră să alerge alături de copii și Luana se întoarse acasă cu bateriile încărcate, așa cum nu sperase. Cu două zile înainte de expirarea concediului medical, ea intră în biroul lui Daniel Liga. Îl găsi cufundat în hârtii. Când o văzu, se lumină de o bucurie sinceră și se ridică în picioare. Doamnă Noia! Ce bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o diplomă de studii superioare îi era imperios necesară în carieră și ajutată de Ștefan prin relațiile pe care le avea, Luana se reînmatriculă la facultatea de textile, curs fără frecvență, hotărâtă să-și termine școala. O aștepta un an încărcat și greu dar la sfârșitul acestei munci asidue urma să se bucure de recunoașterea unor ani de școală pe care, până atunci, nimeni nu avea să-i ia ca atare. La sfârșitul lui octombrie au pierdut o licitație "Nor", ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]