549 matches
-
se pare că e golul unui tunel minuscul prin care cineva mă privește intens, pândindu-mă dintr-o altă planetă. Când îi mărturisesc toate astea, ea râde sau, mai exact, surâde și arată ca și cum, întâmplător, o zeiță s-ar fi încarnat în trupul unei femei. Dacă petrec o zi întreagă departe de atracția ochilor acelora care mă fascinează permanent, devin pe neașteptate bătrân și slab. Fără supravegherea lor, simt că nu mai suport viața și fiece lucru mă neliniștește. Numai datorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
dezafectarea vechilor clădiri, aflate în paragină, în locul lor fiind plasată o fântână arteziană, care azi nu mai funcționează. „electrizează“ pur și simplu pe cel „setos de magie ca buretele de apă“. În fine, cel de-al treilea, prietenul mai mare, încarnează „duhul romantic“ însuși, insuflând în jur idei și fantezie. E, așadar, perioada privilegiată a existenței sale, ocrotită și străjuită de „dragoni“, adică de maeștri, de autorități cu aură regală, simboluri vii ale creativității, dătătoare de ordine, echilibru și inspirație. De
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și cântă simfonia bucuriei. Încă ascult concentrat starea de grație a versurilor: Mulțumescu-ți, Doamne, lucri noapte, zi să mă pot în tine însumi oglindi și Opt milioane patru su' de mii de lighioane-n foc și-n apă s-au încarnat ca mie tu să-mi vii, făptură-a celor vii în veci Regină și Marie-a vieții mele blândă foarte, fără greșeală, fără Timp și Moarte, curăță-mi gândul morții de otravă (Cezar Ivănescu). Azi, la masa cu poeți de sub
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ne Întrebăm dacă imaginea respectivă nu aștepta, cumva, de câteva secole bune, În subconștientul creștinătății. În fond, Maria Magdalena, reconstruită acum după modelul vetero-testamentar al Poporului desfrânat Întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, Încarnează mitul creștin Însuși, structurat În trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician și filozof convertit la exegeză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
pe care-l taxează drept „diavol”, prin gura lui Isus Însuși. Există un conflict permanent Între Isus și Iuda, care, În realitate, reflectă conflictul dintre Bine/Lumină/Adevăr, pe de o parte, și Rău/ Întuneric/Minciună, pe de alta. Iuda Încarnează Răul absolut. El nu mai are nici o șansă de mântuire, e marele inamic terestru al Fiului. Mai mult, autorul celei de-a patra evanghelii Îl descrie ca pe un hoț, iubitor pătimaș al banilor. Tot de aici, și numai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Iuda Îi părăsește furios, restituindu-le banii; apoi „a plecat și s-a spânzurat”. Luca oferă o altă versiune asupra morții lui Iuda, Întrucât el are o altă viziune asupra actului Însuși comis de acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda Încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
nu poate fi nicicum maculată. Iuda se Întinează pe sine Însuși, neînțelegând dimensiunea deopotrivă mesianică și mistică a Cinei. El nu Înțelege că moartea sau trădarea nu mai reprezintă piedici În fața mântuirii după ce ai gustat din Împărăția lui Cristos. Iuda Încarnează umanul, preaumanul reducționist al vieții pământești. Ajungem În felul acesta la a doua interogație: motivul pentru care a hotărât să-L predea Sinedriului pe Isus. Nu vom ști niciodată sigur ce s-a petrecut În sufletul ucenicului. Poate s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
care nu-L recunosc ca Fiu al lui Dumnezeu, negându-I minunile, totuși evidente. Novațian (preot roman din sec. al III-lea) este autorul primului tratat despre Sfânta Treime. După valul de persecuții anticreștine din vremea Împăratului Deciu (249) Novațian Încarnează atitudinea rigoristă față de lapsi, adică față de cei care au căzut În păcatul apostaziei, Închinându-se la zeii păgâni. Novațian și susținătorii săi nu recunoșteau valoarea pocăinței apostaților, cerând, pentru ei, un nou botez. Este ales papă de către preoții raliați la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
drag, și trăiești, împreună cu el, fiecare secundă, fiecare misiune de război, primejdia morții care stă la tot pasul, tensiunea pilotului și momentele de relaxare, de satisfacție. Ion Profir, chiar dacă nu a căzut în luptă, ci s-a sinucis după război, încarnează, în ochii mei, tipul eroului. Câteva considerații, în corpul lucrării, ne arată cum gândea: "...Datoria este ceva mai mult decât datorie; vreau sa spun că ea presupune o inițiativă personală, singura care poate să-i dea un sens, pe acela
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cu un simbol (scoicaî cusut pe mantie. în loc de toiag, poate avea în mână o spadă în formă de cruce, ca apărător al unui popor creștin împotriva ocupanților musulmani, mauri. Personajul religios și biblic în același timp (sfântul apostol Iacobî se încarnează în trupurile noastre de oameni obișnuiți, așa cum s-a încarnat în istoria spaniolilor. Pelerinajul exprimă un sens al existenței terestre, al creștinului, dar și al musulmanului pios în drum spre Mecca. însă omul caucazian născut din mitul lui Prometeu se
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
avea în mână o spadă în formă de cruce, ca apărător al unui popor creștin împotriva ocupanților musulmani, mauri. Personajul religios și biblic în același timp (sfântul apostol Iacobî se încarnează în trupurile noastre de oameni obișnuiți, așa cum s-a încarnat în istoria spaniolilor. Pelerinajul exprimă un sens al existenței terestre, al creștinului, dar și al musulmanului pios în drum spre Mecca. însă omul caucazian născut din mitul lui Prometeu se încăpățânează să nege camino, să transpire din greu pentru a
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
un simplu instrument justificativ, pus în slujba puterii... Bineînțeles că Marele Șef, conducătorul suprem, trebuia să se alinieze la o suită de regi, voievozi, figuri eroice. Istoria era deci în slujba Marelui Șef, iar nu invers. Exact! Pentru că Marele Șef încarna, hegelian vorbind, istoria, piscul ei cel mai înalt. Or, derulat pe mai bine de jumătate de veac, acest aspect a dus, în adevăr, la o saturație în raport cu abuzul de istorie, mit, figuri proeminente, oraculare, susceptibile de a fi, la un
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
așa cum explică Stéphane Courtois, "Trebuie să introducem imediat o distincție între practică și doctrină ... Totuși, comunismul despre care vorbim nu se situează în cerul ideilor. El este un comunism cu adevărat real, existent într-o epocă dată, în anumite țări, încarnat de lideri celebri Lenin, Stalin, Mao, Ho Si Min, Castro etc. (...)"209. În continuarea Introducerii sale la Cartea neagră a comunismului, Stéphane Courtois își motivează demersul său ce putea deveni ne-popular în unele medii intelectuale: Or, crimele comunismului n-
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
pur spirituală, imaterială, dincolo de cuvânt, limbă care nu poate fi pătrunsă decât mistic de aleșii lui Dumnezeu. Iată două citate în acest sens: „Încurcarea mistică a limbilor prin coborârea lui D-zeu din cer denotă limbile spirituale după înălțarea cuvântului încarnat și semnifică predicarea Evangheliei în comunitatea bisericii” (p. 188); „După cum îmi apărea mie, confuziunea limbilor însemna mistic reunirea limbilor în Biserică și a fiilor risipiți ai lui Adam, prin cuvântul Sfintei Evanghelii, în unanimitatea carității, în mărturisirea adevăratei credințe a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
invocarea gesturilor arhetipale se întâlnește în baladele fantastice și în basme, unde eroii parcurg sensul invers al istoriei și se confruntă cu însuși dușmanul creației. „Sacrul nu se limitează doar la conduita povestirii, ci este trăit pe un plan ludic, încarnat în manieră sensibilă și figurativă, pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Desfășurarea recuzitei din cadrul obiceiurilor de iarnă, a gesturilor fixe și incantarea structurilor lexicale moștenite transportă întreg auditoriul, dar mai ales pe destinatarul precis al colindei, în chiar inima
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este cu toate acestea făcută sensibilă prin efecte existențiale multiple”. Și fiindcă „e o categorie a sensibilității”, sacrul se instituie prin intermediul transmisiei orale a folclorului, dar „nu se limitează doar la conduita povestirii, ci este trăit pe un plan ludic, încarnat în manieră sensibilă și figurativă, pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Maniera dramatică prin care instanța povestitoare creează o nouă realitate, cea trainică din punct de vedere magic, este emanația directă a acțiunii relatate, căci „manifestarea sacrului întemeiază ontologic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lumii. Caracterele formale „nu ar putea constitui o problemă estetică decât ca mijloc de pătrundere a acestei viziuni” care, în ultimă instanță, este adevărata sursă a satisfacției estetice: „O operă ne place nu fiindcă exprimă Frumosul în sine, ci pentru că încarnează o viziune asupra lumii, adică un sens profund al existenței.” Multe și interesante sunt însă noutățile pe care le aduce lucrarea privind cele mai variate probleme ale esteticii: geneza procesului de creație, rolul inconștientului înnăscut și dobândit, ca și acela
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
proprie alegându-și modelele de referință chiar în momentul în care ordinea economică le impune șomajul și o existență precară. La unii, individualismul se concretizează în autointerogație, în revendicări identitare și în reînsușirea subiectivă a tradiției. La alții, el se încarnează în violență ca mod de a-și conferi un statut, „a fi cineva”, a exista cu orice preț în ochii altora și în ai săi. În societatea de hiperconsum, violența nu se mai construiește pe modelul tradițional: ea funcționează când
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
le garantează consumatorilor că vor fi glamorous, adică invidiați pentru fericirea lor15. Ceea ce altădată inspira temeri a devenit acum un argument benefic vânzării, un sentiment tratat cu ironie și dezinvoltură. Televiziunea, revistele ilustrate, presa people etalează zilnic spectacolul celor care încarnează plenitudinea vieții. Prin mijlocirea fotografiilor și a reportajelor superlative, mass-media nu doar exaltă modelele de viață fericită, dar chiar se străduiește să-i facă mai frumoși pe cei mai frumoși, mai dezirabili pe cei mai dezirabili, mai fericiți pe cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
știm mereu că Unul e-al țării noastre pisc Și, suportând oricâte înfrângeri personale, Să ne urmăm Eroul, cu orice fel de risc. Să ne urmăm Eroul, spunându-i adevărul, Să ne urmăm Eroul, la bine și la rău, Să încarnăm în viață, în luptă cu dușmanii Lumina comunistă a spiritului său.“ („Laudă omului“, Flacăra, 21 septembrie 1978) „Partidu-i România crescând din sine însăși, Partidu i lupta noastră și jertfa pentru nou, Partidu-i puntea noastră spre lume și spre mâine, Partidu-i
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un loc izolat, departe de traseele zgomotoase ale lumii contemporane. Oameni puțini pe străzi, trafic scăzut. Ai senzația că traversezi un oraș aciuat într-o amintire culturală a cuiva, în care personaje livrești și figuri istorice demult apuse s-au încarnat în trecătorii ce îți ies în întâmpinare. Doar vestimentația s-a schimbat. Mai multă animație găsim pe Rua Augusta, rezervată integral pietonilor: case cu trei caturi, așezate într-o simetrie perfectă, și omniprezentul pavaj, alb și negru, ca un preș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
trei aure , adică trei corpuri subtile, desigur acelea eteric, astral și intelectual. Corpul sufletesc, care pentru omul mediu actual este încă în fază incipientă, ca și cele superioare, inexistente încă, nu este perceput. Corpul sufletesc, deci și entitățile care se încarnează într’un astfel de corp (zei de ordinul 2 (v. fig. II.16, II.18)) este/sunt invizibile; tot așa, corpurile de subtilitate superioară. În acest sens, în Bhagavad-gita (XI.8), Krishna spune: “tu nu mă poți privi cu propria
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
însă perceput de clarvăzătorul de ordin superiorarată că “numai sfinții pot vedea spiritele”. Adică, entitățile spirituale pot “vedea” alte entități spirituale, așa cum acelea fizice pot vedea pe altele, tot fizice. Corpul sufletesc, care este la urma-urmei corpul în care se încarnează o entitate de ordin spiritual superior (zei de ordinul 2 − v. fig. II.16, II.18) poate fi “văzut” doar de către un clarvăzător de ordin superior, adică de către un om aflat în pragul saltului calitativ în regnul semizeilor, primul regn
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
cultúri, anume cu atât mai lungă cu cât credința/filosofia lor caracteristică e mai elaborată . Față de cifrele amintite mai sus, ce coincid cu cele indicate de filosofia hindusă (elaborată), indigenii australieni susțin un interval de doar două generații (bunicul se încarnează în nepot). Părerea noastră în această privință este că, cu cât preocupările, concepțiile unei personalități au devansat mai mult epoca vieții, cu atât reîncarnarea va fi mai târzie. Iar dacă depășește timpul rămas până la Big Crunch-ul viitor, personalitatea și implicit
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
lor ce înglobează totul, ele conduc umanitatea pas cu pas către o ordine socială perfecționată pe pământ”. De fapt, aceste entități îndrumă omenirea realizându și în același timp sau, mai bine zis, tocmai prin asta, propriul progres; asta, pentru că se încarnează în planul intelectual (ca zei) la care au acces (doar) mental oamenii. Aceste entități valorifică astfel fluidul intelectual, realizând premisa recuperării avansului artificial obținut și al saltului calitativ următor. Din punctul de vedere al evoluției Universului, a participa la evoluția
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]