496 matches
-
Poetului: „Domnul, când în inimă îl ai, e ca o floare/ ce tânjește după a soarelui căldură,/ O, lumină, vino din adâncurile zilei de neînțeles/ ca pe-al meu mal să sălășluiești. Apleacă-te, inimă, apleacă-te soare de pe culmi,/ încețoșat într-ale ochilor străfunzimi,/ apleacă- te deasupra unei flori de neatins/ apleacă-te deasupra unuia din trandafiri.” Toată dragostea este îmbrăcată la Karol Wojtyła într-o frumusețe suavă, ca la toți marii poeți ai lumii: începând de la Dante și Sfântul
Revelația divină by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/2639_a_3964]
-
e frică că am făcut CSAT pentru tine?" - Ai văzut, mă bade, îmi zice mustrător prietenul, ce înseamnă știința de a fi popular și intim cu...? Care cacofonie, doamnă Coryntină? Din păcate, e seara unui sfârșit de noiembrie atât de încețoșat, încât, abia-abia se zărește luminița slabă a vreunei emisiuni de televiziune realizată în altă parte decât pe platourile mogulului Hades. - Fratrele mieu, îmi zice Haralampy citind peste umăr ce-am scris, te paște o tristețe iremediabil-topârceniană, condimentată cu boabe de
Pandora și televizorul by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10085_a_11410]
-
e un flashback, funcționînd ciclic și terminîndu-se rotund, exact unde începuse. Acum, poate fi un cerc vicios sau unul virtuos/z, eu optînd pentru ultima (dublă) posibilitate. În accepția comună, flashbackul are niște caracteristici limpezi: e scurt, eventual cadrele sînt încețoșate pe la colțuri ca să sugereze separația temporală de rest, și are - cel mai frecvent - rol ilustrativo-explicativ față de firul narativ prezent & principal. Ei, întoarceți pe dos toate aceste trăsături specifice și aveți în față manevra lui Radu Muntean. O manevră de altfel
Turnesolul Rrrrevoluției by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10183_a_11508]
-
și insensibilitatea individului care nu vrea să-și sacrifice bietele certitudini? Și măcar dacă lumea «pozitivă» ar fi atât de fermă și bine cimentată prin raționalitate! Căci, iată, aceiași fizicieni perplecși se întreabă de nu cumva uriașe efecte de oglinzi încețoșează reprezentarea spațiului cosmic așa cum îl vedem noi. Tot ei, după ce au admis că unda poate fi și corpuscul, observă versatilitatea particulelor neutrinos, sau traiectoriile inverse ale unor planete, iar mai nou insinueauză că până și gravitația ar putea să fie
În adâncul emoției by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/5755_a_7080]
-
s-a uitat la zmeu chiondorâș. Acesta îl scotea din sărite cu stăruința, îndrăzneala și calmul lui netulburat. Pe dinăuntru începuse să-l răscolească o mânie care se înăsprea grabnic, dând în clocot și care-i înfierbânta măruntaiele și-i încețoșa gândurile. Chibzuind, așa aprins, că nu avea cum să-l evite, Anghel Furcilă a tras cu sălbăticie aer în bojoci, și-a făcut curaj strângând din dinți și din câteva întinsori de pas, a ajuns piept în piept cu zmeul
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
înainte-i, lățindu-se între pleoape clipi des și reuși să ajungă cu privirea printre draperii, pînă la încîlceala de crengi din fața geamului, apoi și mai încolo; nu ploua propriu-zis, nu se auzeau picături pe acoperiș, poate doar burnița ușor, încețoșînd imaginea; vreo frunză din prim-plan tresărea abrupt, ca de o revelație sau de-o spaimă, eliberată de greutatea picăturii ce o covîrșise, reașezîndu-se într-o nemișcare mai înaltă" (CXXXV). într-un univers guvernat de implacabilul concret, aparența e lege
Extaz și materie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11298_a_12623]
-
ca tine, eram un flăcău brunet cu ochi căprui, bunicul îmi povestea tot ce-ți povestesc eu acum. Aaaa... deci de la el știi toate acestea. Și cu obrajii lui îmbujorați mă sărută bunicul meu pe frunte, iar ochii îi erau încețoșați când îmi spuse: Ce mare te-ai făcut, fata mea! Parcă ieri erai un ghemotoc. Păi trebuia să cresc și eu, bunicule. Daaa, așa e! Deodată se aude o voce strigând din casă: Haideți la masă! La desert avem plăcintă
ANTOLOGIE:poezie by Andreea Floricu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_676]
-
des, penele deveneau tot mai negre și mai puțin mătăsoase. Pasărea își pierdea bucuria de a trăi. Într-un final, când nu a mai putut rezista, a hotărât să-și părăsească cuibul. Pentru că aripile îi tremurau și privirea i se încețoșase nu a putut zbura prea departe. A aterizat pe malul unei ape unde se jucau niște copii. Aceștia au fost surprinși să vadă pasărea și s-au întrebat ce s-a întâmplat cu ea, cum de nu a plecat în
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
grozav, dar pe ceilalți îi enervează. — Care e ocupația ta preferată? am continuat seria întrebărilor. — Ador să pictez ascultând muzică. Așa se nasc pe pânze visele mele. Tu ce alegi? Scrisul și plimbarea. Nu pricep. Sunt două lucruri diferite, se încețoșă Ioana. — Nicidecum. Mă plimb cu gândul pe foaia albă pe care scriu, uneori ajung în ținuturi necunoscute, alteori mă întorc nostalgică în locurile de demult. Care e visul tău de fericire? — Să devin mai altruistă și să mă împac cu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
atitudinii noastre. Și, totuși, nu primim niciodată aici vreun om de-al ei. Continuăm să ne luăm foarte în serios principiile. Făcu o pauză de parcă ar fi așteptat din partea lui o înțelegere totală. Dar McAllister văzu din confuzia care-i încețoșa ochii că propria-i față trebuie să fi fost la fel de lipsită de expresie ca și gândurile. Oamenii ei! Fata rostise aceste cuvinte ca și cum s-ar fi referit la cine știe ce personaj și asta ca răspuns direct la cuvântul "polițist" folosit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ar putea fi numai fantezie. Nu uitase de sfaturile pe care i le dăduse Hedrock: mijloace de a detecta amăgirile produse pe cale mecanică. Și foarte curând văzu că, dacă-și îngăduie să privească încăperea cu coada ochiului, toată scena se încețoșează în mod ciudat, în special la marginile câmpului ei vizual. I se păru că vede silueta unei femei și sugestia generală făcea ca încăperea să i se pară mai mare decât i se înfățișase la început. Lucy zâmbi, merse către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
mari, ușor leneviți de alăptare. Avea ceva din simplitatea și liniștea unei icoane. Părea că respiră lumină, pe care o sorbea cu toți ochii porilor, ca pe un abur străveziu. Cămașa de borangic nu-i ascundea trupul, ci doar îl încețoșa, făcându-te să mijești ochii, ascuțindu-ți privirea pentru a încerca să deslușești granița aceea incertă dintre lumină și trup. Despina nu se pieptăna și nu se farda niciodată la oglindă. Singurul lucru pe care îl făcea pe măsuța din fața
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
casa parohială. Avea o cană de apă prin tindă. O să se întindă și o să se roage în gând. Luminat și înțelept o să fie când o să ia decizia. Găsi cana clocotită și apa mai puțină. Pentru câteva secunde, gândul negru îi încețoșă mintea și se mustră pentru scăparea sa. Porni o rugăciune în timp ce lepăda veșmintele. În al treizeci și treilea an al preoției sale în sat, în ziua întăi a lunii lui cuptor, popa Cucoș, fiu de preot din tată
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ți-s dragă și dacă ții la mine, nu mă nenoroci. Ai milă de mine. Varvara scăpase brațul de buruiană pe care vroia săl bage în sac și apucă brațul băiatului. Ochii ei plesneau a plâns, cele două stele se încețoșaseră, iar fața i se trase ca înainte de moarte. Florin o privi o clipă și se sperie de chipul de dinaintea sa. Aruncă secerea și cu mâna îi dădu ușor fetei coada pe spate. O trase ușor către pieptul lui puternic și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
îmbrăcat neglijent, dar în același costum, în aceeași tunică fără decorații cu care-l văzuse deci nu se înșelase -, parcă venea sau mergea la un bal. Îl văzu limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i încețoșa creierul, dându-și seama că de fapt numai el îl sărutase pe frate-su. Tom doar își atinse pe-o parte și pe alta obrajii fierbinți și țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ei și pot fi văzuți, mai mult ca o promisiune a întâlnirii viitoare, când se vor regăsi din nou singuri și-n elementul lor. Ce minune purificatoare săvârșise-n ea noaptea aceea! Reținu fața lui palidă, topită de dragoste, ochii încețoșați de nesomn, încercănați, cu privirile duioase, mângâietoare, cu ceva nesigur în ele, ca și expresia de recunoștință și triumf a gurii lui. Asta-i dădu cel mai mare curaj să întâmpine și să înfrunte inevitabilul: întâlnirea cu bătrâna. Ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau luciri de cristale. Pădurea se legăna văzută prin sticlă aburită, încețoșată pe margini. Frenezia inefabilă și aproape iluzorie care învăluia totul, irupând în lumină, făcea dorința ei neastâmpărată și nerăbdarea ei dureroasă. O gaiță îi strigă ceva de pe-o creangă de stejar, dar ea nu-i dădu nici o atenție și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
singurătății sale fericite și misteriosul eden al civilizației moderne, din care se izgonise pentru totdeauna. Pentru totdeauna! Îngustă ochii să filtreze soarele arzând violent, în barele transversale, și privi așa mult, înfiorată de ispita chemărilor spre necunoscut, până ce totul se încețoșă, clătinându-se deasupra și-n jurul ei. Într-o pornire neînțeleasă, ca o dorință de-a pipăi nepipăitul și de-a converti irealul în real, întinse mâna, să se sprijine de suplețea stâlpului țâșnit din zăpadă, dar și-o trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Dar o s-o dăm pe mîna lui Lanark. Un radio făcu pling-plong. Ozenfant luă aparatul din buzunarul vestei și apăsă pe buton. O voce anunța că pacientul doisprezece se transforma în salamandră. — Repede! zise Ozenfant. Camera doisprezece. Camera doisprezece era încețoșată din cauza vaporilor care se încolăceau ieșind din ciocul dragonului, care se închise brusc. Din calotele ochilor izvorau raze strălucitoare, iar silueta părea cuprinsă de convulsii. Ozenfant strigă: — Fără lumină, vă rog! Vom examina doar căldura. Imediat se lăsă un întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Da. Proiectilele erau însă foarte subțiri; nici nu se văd găuri în rogojinile alea pe care ei le cred acoperiș. ― Dar dacă, deviate de acoperiș, seringile astea ar fi căzut alături? Ar fi văzut și... Isidor se opri cu mintea încețoșată de nenorocirile pe care le-ar fi adus contactul clonelor cu asemenea artefacte tehnologice. Crey zâmbi cu condescendență și privi spre tavanul sălii de consiliu a stației orbitale. ― Am știut încă de la bun-început că Sfântul Augustin cel Nou, care veghează
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
năstrușnici și frumoși, ființe pe care îți este imposibil să nu le iubești. Oameni mici, perfect formați, care gânguresc și pe care îți vine să-i strângi la piept toată ziua. Avea desigur amintiri din copilăria fragedă, dar ele se încețoșau cumva ori de câte ori încerca să coboare dincolo de vârsta de patru ani. Iar Maria îi spusese că un copil mic e cu totul altceva. Stin era tată. Dar n-avea habar ce înseamnă asta. Pentru o clipă îi fulgeră prin minte că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
păru chiar că el rămăsese în șa doar fiindcă ea îl ținea în brațe. Se întoarse și îi fu de ajuns o ocheadă ca să înțeleagă că nu aveau nici o șansă. — Ne ajung! îi strigă. Waltan era disperat. Privirea i se încețoșa, iar goana calului, cu zguduiturile ei, făcea durerea insuportabiă. Simțea cum îl lasă puterile și cum crește în el o teribilă senzație de greață. Urmă o cotitură și imediat după ea intrară în galop pe un pod de lemn, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cu fierbințeala focului fiecare fibră, îl proiectă într-o clipită la câțiva pași distanță. Inima i se opri, iar lumina lăsă imediat locul întunericului. 16 Când Balamber își veni în simțiri, furtuna încetase. Deschizând ochii, constată că privirea îi era încețoșată. La început, îi veni greu să limpezească imaginea fâșiilor de nori albăstrii ce alergau, pe deasupra sa, către răsărit, scăldați în lumina portocalie a unui nemaivăzut apus; sub mângâierea vântului, frunzișul primăvăratic, proaspăt, al copacilor tremura, lăsând să cadă stropi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să meargă în șir indian, înconjurați de mărăcinișul des și de ochiuri de apă stătătoare, prin care doar câteva mici punți din trunchiuri putrezite permiteau trecerea de la un ostrov la altul. Cu puțin înainte de apusul soarelui, aerul începu să se încețoșeze ușor deasupra acelui peisaj deprimant, dar nicidecum nelocuit: din când în când, puteau auzi bufnitul câte unei rațe sau, dintr-odată, bătaia frenetică din aripi a unei perechi de lebede, care, fără să le dea atenție, zbura razant aproape de nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se aruncă dincolo, chemându-și cu glas puternic oamenii. îl urmară și alții. Tocmai atunci o suliță turingiană, trecând prin cămașa de zale, îi străpunse pieptul. Durerea fu cumplită și copleșitoare și totuși de curtă durată. Vederea i se încețoșă, picioarele i se îndoiră, nu mai auzi nimic. Se lăsă întunericul. în timp ce cădea, mâna unui bagaud apucă însemnul și îl purtă înainte. Turingienii se risipeau, legiunea bagauzilor învinsese. 28 Cu excepția câtorva pauze de scurtă durată, huruitul bătăliei continuă să răsune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]