759 matches
-
cu o mână obosită, pentru lungi Înghițituri gânditoare și dezamăgite. Buzele lui discută cu sine Însuși, cu Djahane, cu Nizam. Cu Dumnezeu, mai ales. Cine altcineva mai poate stăpâni acest univers care se descompune? Doar În zori, istovit, cu capul Încețoșat, Omar se abandonează, În cele din urmă, somnului. Câte ore a dormit? Un zgomot de pași Îl trezește, soarele, aflat deja În Înaltul cerului, se strecoară printr-o despicătură a perdelei, Îl silește să-și apere ochii. Îl zărește atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În câteva zile se vor obișnui cu situația, vor ședea cu o resemnare amară la căpătâiul celor dragi, în diverse departamente ale spitalului, amintindu-și numai din când în când de uimirea lor pentru scurte momente, ca de niște fragmente încețoșate, dintr-o copilărie de mult uitată, fără sens, aproape, fără a mai ține minte motivul pentru care le-ar fi fost atât de dragi. În timp ce mă aflu departe de el, departe de picioarele lui paralizate, departe de ochii lui închiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
părăsească la mijlocul vieții, tocmai în momentul în care nu mai sunt nici destul de tânără pentru a-mi întemeia o familie nouă, dar nici destul de bătrână pentru a aștepta să mor. Încerc să îmi amintesc alți bărbați, dar nu reușesc, siluete încețoșate stau în fața ochilor mei, nu îndrăznisem să mă uit cu adevărat la nimeni, îndrăznisem să deschid un singur ochi de-a lungul întregii mele vieți, celălalt fusese tot timpul bine închis de frică, un lipici purulent și gălbui îl ținuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
aceasta plantată de ea înăuntrul meu va prinde rădăcini și va crește și voi reuși apoi să cred toată ziua, poate chiar și toată noaptea, iar atunci voi fi fericită. Deja mă imaginez fericită, în fața ochilor mei flutură o amintire încețoșată, trebuie doar să întind mâna și să o prind, din clipa în care o voi atinge, nu mă va mai părăsi niciodată, obrajii mi se lipesc de urechi într-un zâmbet larg, care nu mi se șterge de pe față nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi dezvelise goliciunea, rușinea, o lumină intensă pornește de acolo, o rază singuratică de soare se reflectă în ea, lungă și subțire asemenea tăișului unei săbii, privesc șocată în sus, ce anume se putea vedea din stradă, doar o siluetă încețoșată, doar membre imposibil de recunoscut, ce a văzut el oare în dimineața aceea, imaginile oferite de creierul său furios, venite de la granițele sufletului său, iar eu, asemenea unei bestii îmblânzite de la circ, cresc sărind prin cercurile de foc pregătite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mari și s-au mutat undeva în suburbii, lăsând în urma lor apartamente ieftine, camere pe care întreprinderile le închiriază angajaților, magazine ce nu se lasă mutate și câțiva indivizi ce se cramponează de proprietățile lor, de familiile lor. Totul părea încețoșat și murdar de parcă ar fi fost învăluit în fum provenit de la țevile de eșapament. Am mers pe jos cam zece minute până am ajuns la benzinărie și acolo am luat-o la dreapta, pe o străduță cu magazine. Pe la mijlocul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mașinuțe pentru copii. Ne-am așezat pe un podium ca să privim ploaia. Hai, vorbește, spuse Midori. Știu că vrei să-mi spui ceva. Nu vreau să mă scuz, dar am fost cu-adevărat deprimat atunci și creierii îmi erau parcă încețoșați. Nu eram capabil să observ nimic. Am înțeles că, de fapt, tu erai cea care mă ținea la suprafață abia după ce nu ne-am mai văzut. În clipa în care te-am pierdut, nu am mai fost capabil să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să mă-mbăt și să ies urlând pe străzile Parisului. Mă opresc în fața piramidei de la Louvru și țip până vin jandarmii să mă ducă acasă cu forța. A doua zi vuiește Sorbona: iarăși s-a matolit Beligrad! Deodată ochii lui încețoșați și demenți se aprind. Mă înșfacă de antebrațe. Mâinile încep să-i urce - îmi pipăie brațele, umerii, pieptul. - Ma foi, Michel, darr ai niște mușchi terribili. Cum ți i-ai forrmat? Trragi la coarrnele plugului? Îi răspund tulburat că, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nimeni strânși în liniștea noastră până la sosirea lui Fufi care însemna prânzul și consecințele sale Când Gheorghe dădu primii muguri prin martie, iar doctorul Iolescu ieși la jogging în spatele vilei dimineața de tot, așteptat acum de doña Zornescu în aerul încețoșat ca după explozie, gâfâind o jumătate de oră după șef cu cheile clănțănind în buzunarul drept și monezile de 5 pesetas în celălalt, cu Fufi la rând mâine în fularul ei jilav pe gură să nu-i înghețe hohotul. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a stânga umerilor săi, precum o baterie învolburată de bandiere cavalerești, de asalt. O strună pocni... Afară? În mine? Aripi largi mă cuprinseră, line, Răpindu-mă tandru în sus și decis Și-ntr-o clipă, fui în Paradis! îi tremură încețoșat, Poetului, amintirea unor stihuri izvodite, ca și atâtea altele, la beție. Poezia, poezia, poezia... Ce este poezia? Poezia este atunci când... Instantaneu, el realizează că are pielea de găină, cordul-sloi, părul țeapăn-măciucă, iar dinții i se lovesc de-a surda, între
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca atunci când erau adânciți în hipersomn. Încă buimăciți de această bruscă schimbare de mediu, se scuturară mai întâi, istoviți, de baia criogenică care le protejase corpul. Serul analeptic nu va întârzia. Într-un timp secund, se aflară goi, cu mintea încețoșată, iar lichidul care-i acoperea nu era decât un vag substitut al acelor piei artificiale care se numesc veșminte. ― Isuse, murmură Lambert, cu gura încleiată, ștergându-și cu scârbă fluidul lipicios de pe umeri și șolduri. Mi-e frig! Făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
toate neamurile pământului. Ne-am pupat la despărțire, i-am dat adresa mea și-am rămas cu o senzație de leșin toată seara. Nu mi-a scris niciodată. Dar în noaptea aceea, după ce rătăcisem ore întregi pe străzile roșii și încețoșate, am avut visul despre care ți-am povestit și apoi mi-a sângerat alunița. Se făcea că o vegheam pe Ester, care murise și zăcea acum pe o masă neagră, într-un sicriu fără capac. Vițe roșii de păr îi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ocupații nevinovate: înotul, cumpărăturile și rugăciunile. Cu o zi în urmă, când se aflase la Bowcock toate luminile se stinseseră subit din cauza unei pene de curent. Sălile interioare ale magazinului, în care abia de răzbea lumina după-amiezii, deveniseră dintr-odată încețoșate de parcă s-ar fi lăsat o pâclă. Diane, care-și plimba degetele peste niște bijuterii ieftine, fără intenția de a le cumpăra, le lăsase brusc din mână. Cum se afla în centrul uneia dintre sălile laterale, privind cum se mișcau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
manifestarea irepresibilei apetențe a poetului pentru frumos, pentru luxuriant, pentru decorația abundentă, pentru armonie etc., ale căror semne le caută în orice respirare a celor făcute și a celor ce ar putea fi, pentru că, în poezia lui, chiar și umbrele încețoșate se metamorfozează: se împlinesc / Cum o lacră sub pleoape, iar procesul acesta de zămislire este continuu, de vreme ce, Din manuscrise, semințele de mirodenii / Umplu ceriul cu o uriașă explozie, fiecare dintre ele încolțind apoi și dând lumină, asemenea unei supernove, încât
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
îngroșa de-l puteai tăia cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în picioare în fața tejghelei, unde erau serviți în pahare mici, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și trimise un porumbel voiajor la cele trei legiuni cantonate în taberele din afara orașului, ordonând ca două dintre ele să atace când vor fi pregătite. Și apoi se așeză palid, dar potolit, urmărind spectacolul de la fereastra care dădea în întinderea încețoșată a orașului Linn propriu-zis. Totul era confuz și ireal. Majoritatea navelor invadatoare dispăruseră în spatele marilor clădiri. Câteva stăteau în câmp, dar păreau moarte. Era greu să deslușești ce lupte aprige se dădeau în vecinătate. La ora nouă sosi un mesager
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
unei cacofonii absolute. Simfonia zorilor: claxoane și strigăte, fluierături batjocoritoare, fâșâituri, alunecări, arpegii și game. La ora asta, riscul să fie arestat pentru vagabondaj era mic. Se opri la capătul cel mai îndepărtat al parcării de la MotoRest, își închise ochii încețoșați și ascultă. Cântecele se făceau auzite, matematic, melodios, cu temele lor complicate modificându-se lent. Unele erau la fel de ușor de cântat ca orice melodie umană. Începu să țină socoteala, atent la strigătele care se țineau lanț, fiecare fiind un solo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
copiii ăia de căcat, doar ca să se mai vadă? Doar ca să, cum ar veni, să-i fie prieten sau o chestie de-asta? Doar din cauza chestiei care s-a întâmplat când erau ei mici? Barbara dădu din cap, cu ochii încețoșați. Mark întinse mâna, s-o consoleze. — Cea mai tare carte învechită pe care-am citit-o vreodată. Nu c-aș fi înțeles-o eu pe toată foarte bine. Îl ducea în plimbări lungi, sub soarele verii. Rătăceau împreună, arși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
anumite cuvinte. — Ce cuvinte? — Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Dacă mă voi rătăci, o să închid ochii și-o să-mi întorc capul. Munro ridică jaluzelele. în fața lui era o priveliște cu depărtări mișcătoare și încețoșate, soarele strălucind printre ele. Șiruri înzăpezite de nori despărțeau lanțuri înzăpezite de munți, iar ceruri argintii erau atît de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între pantele abrupte ale unui canion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
circular din sticlă în peretele din spate. Dedesubt atîrna un microfon subțire. îl aduse la divan, trăgînd un fir subțire după el, se așeză și zise: — Aici Ozenfant. Arată-mi camera doisprezece. Neoanele din tavan se stinseră și o imagine încețoșată se arătă pe ecran, după toate aparențele, un cavaler în armură gotică, întins în efigie pe o piatră de mormînt. Imaginea deveni mai clară și văzură mai curînd o șopîrlă preistorică pe o masă de oțel. Pielea îi era neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd eu pot merge, tu ești obosit, și cînd eu am nevoie să mă odihnesc, tu tragi de mine. Chiar ești obosită, Rima? — O, nu. Deloc. Eu, obosită? Ce idee ciudată. — Bine. Atunci, hai să mergem. Cînd porniră, la orizontul încețoșat începu să se ivească la stînga lor, și un glob de lumină galbenă lunecă sus pe cer, din spatele unui munte întunecat și prăpăstios. — Luna? întrebă Rima. — Nu poate fi luna, se deplasează prea repede. Globul avea toate caracteristicile lunii. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că iubirea nu trebuie să lase semne. Mi-ești dat cu împrumut ca o carte de la bibliotecă și-amîndoi o știm. Bine dacă ne iubești pe amîndoi, însă nici unul din noi nu trebuie s-o arate pre limpede. în oglinda mea încețoșată lași urma a doi dinți pe piele umărului tău și, evident, repede îmi zîmbești luminos și limpede, de parc-ar fi în regulă. Prieteni din nou, în baia asta, isprăvim să ne spălăm de iubire. McCABE, BRIAN Cap. 48, par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
abordată în singurul mod rațional posibil: prin analiză și comparare. Până atunci, ideile lui fuseseră vagi și fără vreun temei real, neliniștitoare prin simplul fapt că noul său creier nu-și manifestase încă nici activitatea, nici reacțiile. Totuși, prin ecranul încețoșat al raționamentelor sale, speranța reușise să-și trimită sclipirile, conferindu-i, în momentele cele mai grele ale scurtei sale cariere, aroganța și forța unui potențial salvator al civilizației. Undeva în ființa sa, poate în întregul său sistem nervos, se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
mocnit, undeva jos, departe în spatele lui. Imediat, în față, începură să se profileze vag în ceață contururile reședinței prezidențiale. Când aeronava aproape că ajunse la verticala palatului, Gosseyn acționa mecanismul de deschidere a ușii. În clipa următoare cădea traversând obscuritatea încețoșată. 19 "Leibnitz a formulat postulatul continuității, sau al acțiunii infinit vecine, ca pe un principiu general , din acest motiv el n-a putut admile legea gravitației lui Newton, care implică o acțiune de la distanță." Parașuta antigravitațională era în întregime un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
De sute de ori încercase să-și imagineze invazia de pe Venus. Cum a fost atacată deodată, din toate părțile, planeta cu arbori colosali și climatul veșnic paradisiac. Cum au căzut din nori agresorii în număr atât de mare încât cerul încețoșat al marilor orașe, pe care el nu le văzuse niciodată, probabil că se întunecase de mulțimea lor. Cum milioanele de oameni dezarmați fuseseră surprinse de soldații super antrenați, dotați în cantități nelimitate cu tot armamentul imaginabil. Personal, lui nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]