126,954 matches
-
piele în toată grozăvia lui. Comunismul a călcat în picioare toate principiile. Exista de exemplu o lozincă: "Modestia, principala calitate a unui comunist". Foarte bine, dar Stalin, Mao, Ceaușescu - nu au respectat-o. Totul s-a făcut... ca fațadă. La început s-a mai făcut cîte ceva pe plan social. Trebuia să-i dai poporului una, alta, că altfel nu se putea: chirii ieftine, educație gratuită, îngrijire medicală gratuită, ceva trebuia dat. După aceea însă, toate s-au deteriorat. Treptat, treptat
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
om privilegiat. Am fost persecutată de la cartea mea de debut care a fost făcută dușmănoasă, a fost arsă ș.a.m.d. Le-am fost întotdeauna antipatică. Ce ciudat! Tocmai eu care eram chiar de bună credință și eu care la început eram o convinsă - ei bine, ei nu m-au iubit. Dar totuși eu am fost liberă, liberă în comportări, cu prietenii, chefuri, poezii umoristice la adresa cui nu trebuie, pe care le citeam în cercul de prieteni de ziua mea, amici
Nina Cassian - "Partidul comunist nu m-a iubit niciodată, a fost o dragoste neîmpărtășită" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/14932_a_16257]
-
ca să nu văd cum mișună viermii, prin saci de gunoaie abandonați, răvășiți în voie de cîini, pisici și aurolaci. Duminică, 28 iulie, am crezut că o nouă eclipsă poate fi urmărită de la noi din țară. Cerul negru apăsa, tăcut la început, cu burta peste oraș. La un semn, pe care l-am pierdut, s-a dezlănțuit potopul. Apa curgea de peste tot și nu găseam, în agitația și frica mea de mărunt pămîntean, corabia lui Noe ca să mă salvez. Mi-am zis
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
alt eveniment notabil, oricât aș căuta. Astfel încât mă mulțumesc cu însuși Praful de care ea, lungită pe pat cu Codul manierelor elegante în mână, râde văzându-mă prăfuit în halul acela, ca un claun în arena circului... Aveam încă de la începutul carierei mele de observator o mare curiozitate pe care nici nu știam la ce aș fi putut să o folosesc... Lăsând la o parte ideea scrisului, pur teoretică. Pe urmă, încet, încet, foarte încet, încet de tot, ca să zic așa
18 mai 1963 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14978_a_16303]
-
al artificialului mediatic asupra naturalului sportiv. Nu știu la ce performanțe ajunsese televiziunea franceză de sport în anii '60, cînd scria Barthes, dar știu cum arată astăzi la televizor Turul Franței, pe care îl urmăresc, de ani buni în fiecare început de iulie. Și trebuie să mărturisesc că interpretarea (ușor ostilă, vădit ironică) a eseistului francez nu mi se mai pare corectă. Sigur că imaginea manipulează. Dar oare n-o face și cuvîntul? În afara acestei supuneri naive față de un cod de
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
sudat în tot. Ca și cum ar fi ultima noapte înaintea unei lungi, lungi călătorii. Ai biletele în buzunar și în sfârșit totul este împachetat. Dar mai stai puțin simțind apropierea țărilor îndepărtate, cum totul e în tot, fiind în același timp început și sfârșit, simțind cum aici și acum e în același timp, plecare și sosire, simțind cum moartea și viața sunt puternice ca vinul în cineva!" Mă vizitează imagini din altă viață, din acea viață la început, aici, la Stockholm, când
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
fiind în același timp început și sfârșit, simțind cum aici și acum e în același timp, plecare și sosire, simțind cum moartea și viața sunt puternice ca vinul în cineva!" Mă vizitează imagini din altă viață, din acea viață la început, aici, la Stockholm, când locuiam cu Renè în apartamentul lui Ingegerd Granlund. Imaginile vin deodată, când nu mă aștept, la fel ca acea lumină albă, ca o fantomă pusă peste albul vechi al dulapului cu haine, acum plin de albume
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Gherasim, Mitroi, Dup, expoziție organizată la Mogoșoaia de către Centrul de Cultură Palatele Brâncovenești de la porțile Bucureștiului. Această acțiune face parte dintr-un proiect mai amplu, inițiat de criticul și istoricul de artă Doina Mândru, directorul Centrului, iar expoziția propriu-zisă constituie începutul unui șir de manifestări cu o structură asemănătoare. Adică de evenimente construite pe schema expozant/invitați, indiferent dacă expozantul își invită colegii, își invită discipolii sau își invită maeștrii. (P.Ș.) Să facem o expoziție la Mogoșoaia, o acțiune specială
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
ieși această expoziție pe care cei trei artiști excepționali, dar care nu au în mod obligatoriu multe lucruri în comun, o vor deschide într-un spațiu care este deja cel de-al patrulea expozant, din moment ce el a reușit, de la bun început, să-și impună tematica și perspectiva morală. În loc de epilog: Expoziția s-a deschis, în sălile de la parter ale Palatului brâncovenesc, în ziua de 21 aprilie, iar participarea publicului a fost copleșitoare. Cei trei artiști, în pofida doliului care a mocnit în
Marin Gherasim și invitații săi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15279_a_16604]
-
progresie cu teme variate presupun o supratemă: pulverizarea sensului din poem înseamnă, de fapt, și o criză la nivel existențial: "n-ar fi însemnat totuși nimic nici o promisiune, nici o garantare a vreunui sens salvator" și "pentru că nu ai de la ce început s-o iei/ sunt tot timpul niște resturi accidentale/ cu care te schimbi cum ai schimba o vorbă" sau "Vorbim limba sării și nimeni nu înțelege tot/ asta ne-ar mai lipsi". Realitatea - sau ce-a mai rămas din ea
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
celebre și poate revolta de specie nu-și are rostul. Și totuși. Insist să cred că jurnalul Tiei Șerbănescu, dacă ar fi fost lipsit de indicația din subtitlu, ar fi deschis o amplă discuție teoretică și poate ar fi marcat începutul unei alte clasificări de gen. Prima asociație care mi-a venit în minte a fost cu o carte îndepărtată geografic și anume cu romanul non-ficțional al unei scriitoare americane de origine chineză, Maxine Hong Kingston. De ce mi se pare importantă
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
reușita ei depinde în mod absolut de fiecare dintre noi. Valul de căldură și de energie pozitivă care a venit dinspre sală anul acesta a fost resimțit în mod benefic, ore și ore, în atitudinea și comportamentul relaxat, ca la începuturi (sau ca la prima ediție de la Sala Palatului) ale lui Ion Caramitru. Un adevărat tur de forță călăuzit de bucurie, șarm, de ochii buni ai celor prezenți. Au trecut zece ani de cînd încercăm acest exercițiu al dialogului și al
Nevoia de celălalt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15303_a_16628]
-
și aceea a lui Marcel Proust, există o întâlnire între acestea, măcar în punctul de unde amândouă dezvoltă o critică a snobismului, văzut ca dimensiune sufletească. Pe drept cuvânt subliniază Eugenia Tudor-Anton contribuția fondatoare a Hortensiei Papadat-Bengescu în proza românească a începutului de veac XX, alături de aceea a lui Liviu Rebreanu și Camil Petrescu, pe de o parte, și a lui Mihail Sadoveanu, pe de alta. Mai apropiată ca spirit de a primilor doi, prin obiectivare și răceală, i se pare exegetei
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
nu încape îndoială că l-ar fi interesat pe Valeriu Cristea, autorul eseului excepțional despre Spațiul literar, ar fi meritat să fie dezvoltate. La fel și acelea despre "femeia prizonieră, femeia captivă", astfel cum apare mai ales în prozele de început ale Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și în teatru. Într-o scurtă addenda la volum, autoarea spune câteva lucruri despre experiența raporturilor sale cu cenzura de odinioară, în calitate de editoare a Hortensiei Papadat-Bengescu. Nefasta instituție procedase intransigent, potrivit oportunităților politice, eliminând din textele
Noi cărți despre "marea europeană" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/15269_a_16594]
-
din suferință și amintirea ei, ci și din ignoranță (Și viceversa e valabilă, mă refer la cei care știu totul despre Gulag și nimic despre Holocaust). Poate că însăși pasiunea cu care intelectualii (nu numai evrei) s-au angajat dintru început pe meterezele comunismului stalinist tot pe ignoranță a fost bazată. Și desigur că mai tîrziu nu le-a fost ușor să recunoască chiar față de propria lor conștiință că s-au investit cu trup și suflet în implementarea crimei și minciunii
Dialog despre erori by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15287_a_16612]
-
pentru un stat. La data divorțului, regina avea 19 ani, Struensee sub 30). Optimismul lui Enquist, legat de victoria finală a iluminismului și rațiunii, care plasează totul într-o perspectivă oarecum hegeliană, e însă subliniat inclusiv de o scenă de la începutul romanului, care se plasează în timp după căderea lui Struensee. Comparația provine din raportul unui diplomat englez care a avut prilejul să îi întâlnească pe cei doi în timpul unui spectacol de teatru. în timpul discuției pe care o reproduce Enquist, regele
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
e nici un dubiu: că doar și dom' Isărescu e om și nu degeaba a fost proptit de către cumătrul Iliescu înapoi la Banca Națională. Șmecheria rezultă nu din retezarea zerourilor, ci din timing-ul avut în vedere de către doctorii în finanțe: începutul lui 2003. Adică un interval oarecum neutru, când urgența camuflării minciunilor din campania anterioară a mai pălit, iar vremea amorsării noilor minciuni electorale încă n-a sosit. Dacă Banca Națională vizează în felul acesta "însănătoșirea" leului - și nu, cum cred
Leul copt și paraiul bun by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15312_a_16637]
-
generației '27 e un mesaj trecut prin filtrul exilului - al exilului extern sau al exilului mai aspru, mai dureros, mai eroic, cel intern. E un mesaj în care spiritul anilor '30 e repudiat. Cele două vizite despre care pomeneați la început, la Tîrgul de Carte de la București, n-au fost, totuși, singurele dumneavoastră vizite în România. Prima oară, în 1994, cînd am fost la București pentru "lansarea" primei ediții a Amintirilor în dialog, al cărei co-autor, Ion Vianu, era și el
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
le legitimez pe rând, într-o ordine stabilită nu tocmai la întâmplare. 1. Versul cel mai arid Observând structura morfologică a cuvintelor care compun acest vers, nu se poate să nu fii izbit de caracterul absolut arid, non-poetic, al acestui început de poem. Expresie devenită celebră, acest vers cuprinde trei verbe și un adverb: un imperfect al indicativului (nu credeam), un prezent al subjonctivului (să-nvăț), un infinit scurt (a muri) și un adverb de timp (vreodată). Nici o figură de stil
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
modalitățile lirice istorice care i-au succedat, - absența completă a tropilor este bătătoare la ochi. Numai că nici cititorul obișnuit, nici criticul literar nu se simt nici o clipă derutați de o atare ariditate, și nu refuză să se angajeze, dintru început, în dimensiunea lirică a textului. În același timp, versul citat beneficiază de o arhitectonică perfect "închisă", de o construcție verbală atât de echilibrată, încât ne dăm seama că nici una din vocabulele care-l compun nu ar putea să fie dislocată
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
constând exclusiv în scandarea pe care o dă succesiunea accentelor. Aș putea să spun că o schemă muzicală fără corp, ca o epură, se impune în absența oricărei carnații sonore. 2. Versul cel mai filosofic Adoptarea metrului antic invită, de la început, la acceptarea unui anumit tip de lirism caracteristic sensibilității clasice a Antichității. Personal, susțin că această sensibilitate este de tip intelectualist, întrucât favorizează latura noțională a cuvintelor. De altfel, având în vedere morfologia acestora - trei verbe, plus un adverb - nici
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
al lui: e pur și simplu mărturisirea unei trăiri la limita intelectului. Dacă nu ar fi urmat de întregul său cortegiu de strofe - care își răsfrânge îndărăt efectul liric asupra aridității sale prozaice, - acest vers nici n-ar părea un început de poem, ci mai curând un exord al unei expuneri de analiză psihologică. Într-un anumit fel, acest vers se înrudește cu lirismul din "Glosă". Numai că acolo expresia este cu totul impersonală, ca aceea a unei observații asupra "mersului
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]
-
De unde impresia de neconstruit, de libertate ce te dezorientează; deși intriga se supune unui plan riguros, superior, intuitiv. Timpul și spațiul se contopesc, se confundă, - de cele mai multe ori, eroii nu disting, nu separă lucrurile, percepând lumea într-o nediferențiere de început de lume... O plasticitate extraordinară. Ideile, noțiunile sunt expuse prin comparații surprinzătoare. După fiece mișcare sau gest, urmează, ca un tic: "Ai fi zis că..."... "ca și cum"... într-o permanentă sforțare de a spațializa expresia ori gândul. Și toți eroii cărții
Din nou, Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15323_a_16648]
-
la baza raporturilor dintre știință și literatură. În acest context, autorul vorbește despre "ecouri" - influențe ale acestei teorii se regăsesc în operele lui Elias Canetti ("măștile acustice") sau ale unor scriitori ca Hugo Balls, Rudolf Blümners și Kurt Schwitters. La începutul secolului 20 a fost cultivată o nouă sensibilitate pentru elementul acustic prin creațiile sonore, știința vocii, practica radiofonică și a filmului sonor. Bela Balász și Fritz Lang se confruntă cu acest fenomen și constată, unul la nivel teoretic, celălalt prin
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]
-
atât de mult și de consecvent, de-a lungul tuturor perioadelor de creație, studii despre sonoritate și limbă, limbă și corp, limbă și număr, proverbe și expresii. Limba nu reprezintă pentru el doar o simplă unealtă în mâna autorului, ci începutul a tot ceea ce înseamnă gândire și scriere. Deja din 1929 postula necesitatea unei "doctrine a sunetului" în sensul neștiințific al teoriei culorilor concepută de Goethe. Această insuficiență trebuia să fie satisfăcută de Lauda vocalelor. Un impuls esențial în acest sens
Reinhart Meyer-Kalkus - Vocea și arta vorbirii în secolul 20 by Adina Olaru și Ruxandra Năstase () [Corola-journal/Journalistic/15305_a_16630]