533 matches
-
între patru pereți. Ieși în prag. La o sută de metri distanță, marea era albastră și liniștită, foarte diferită de monstrul înspumat și înfuriat din ziua anterioară, și un soare strălucitor și puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și se bărbieri pe uscat, cum făcea de când își aducea aminte, cu ajutorul hangerului său foarte ascuțit; apoi luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nu mai vorbesc de faptul că făcea echilibristică pe un cub Înalt de un metru. Avea o expresie de beatitudine pe chip, iar mâinile Îi erau ridicate deasupra capului, de parcă s-ar fi rugat la soare. Mi-am continuat cu Încetineală drumul prin Înghesuiala densă. Dansatorii nu erau doar drogați, ci pluteau deja de-a binelea, plus că erau cu siguranță lipicioși din cauza transpirației. Când pui laolaltă un număr mare de oameni care dansează, le dai droguri care-i fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
inspiră. Numai Djahane Îl leagă de realitățile dramei Înconjurătoare, ea Îi relatează, În fiecare seară, veștile de pe front, zvonurile de la palat, pe care Khzzan le ascultă fără prea multă tragere de inimă. Pe teren, Înaintarea lui Alp Arslan este lentă. Încetineala unei trupe prea numeroase, disciplina aproximativă, bolile, mlaștinile. Și rezistența, uneori Înverșunată. Un bărbat, Îndeosebi, Îi face viața grea sultanului, este comandantul unei fortărețe aflate nu departe de fluviu. Armata ar putea s-o ocolească, să-și urmeze drumul, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-l Împiedice pe el să ne ucidă? Cadiul nu știe ce să spună. Nizam suspină. Urmează o scurtă tăcere stânjenitoare. — Ce ne sfătuiești să facem? Nizam este cel care pune Întrebarea. Abu Taher are ideea pregătită, o enunță cu Încetineala declarațiilor solemne: — E vremea ca steagul selgiucizilor să fluture deasupra Samarkandului. Chipul vizirului se luminează, apoi se Întunecă. — Cuvintele tale cântăresc cât greutatea lor În aur. De ani de zile nu Încetez să-i repet sultanului că imperiul trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de-adevăratelea! În acel moment, bărbatul cu sabie revine, țopăie zgomotos În jurul lui Baskerville. Ultimul Încremenește, cu un bobârnac face să-i cadă pălăria, descoperindu-și părul blond, despicat cu grijă, pe partea stângă, de o cărare, apoi, cu o Încetineală de automat, cade În genunchi, se Întinde la pământ, o rază Îi luminează fața de copil umbreb și pomeții strălucind de lacrimi, o mână din preajmă aruncă asupra costumului său negru un pumn de petale. Nu mai aud mulțimea, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cu care o răsfoiești aproape că nu trebuie să existe loc, și dacă-ți umezești degetele trebuie să le duci vertical la buze, ca și cum ai fărâma azimă, atent să nu pierzi nici o firimitură. Cuvântul trebuie mâncat cu cea mai mare Încetineală, Îl poți muia și recombina numai dacă-l lași să ți se topească pe limbă, și fii atent să nu-l scapi pe caftan, pentru că dacă se evaporă o literă, se rupe firul care-i menit să te unească cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era În același timp știință a combinării literelor și știință a purificării inimilor. Logică mistică, lumea literelor și a Învolburării lor În permutări nesfârșite este lumea beatitudinii, știința combinării e o muzică a gândirii, dar ai grijă să umbli cu Încetineală și cu băgare de seamă, pentru că mașina ta ar putea să-ți provoace delir, nu extaz. Mulți dintre discipolii lui Abulafia n-au știut să se păstreze pe pragul acela foarte gingaș ce desparte contemplarea numelor lui Dumnezeu de practica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ofereau herboristică, budism, astrologie. I-am revăzut, puțin cam veștezi, cu câteva fire albe În păr, cu vreun pahar de whisky În mână, ce mi se păru că era același baby de acum zece ani, pe care-l degustaseră cu Încetineală, câte-un strop pe semestru. „Ce-i cu tine, de ce nu te mai arăți pe la noi?” mă Întrebă unul dintre ei. „Cine sunteți voi acum?” Se uită la mine ca și cum aș fi fost plecat o sută de ani: „Păi, departamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o creativitate mărgini ă la șoareci. Dintre toți membrii echipajului, era singurul fericit, deși nu putea fi declarat inocent. Ce păcat că niciunul nu avea calificarea necesară, având în vedere timpul liber pe care-l aveau la dispoziție! Fiindcă, în ciuda încetinelii scurgerii impulsurilor mentale datorate hibernării, aveau parte de mai mult răgaz decât zece profesioniști. Visul devenise, vrând-nevrând, principala lor ocupație. Adormit, închis în congelatoare, un echipaj în hăul cosmic nu putea decât să doarmă și să viseze. În materie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ginei din oglindă era sprijinită de umărul meu, pe când a celei reale își purta degetul cu unghia dată cu lac transparent, sclipitor, atingând direct pe sticla rece fruntea mea, coborând de-a lungul nasului, stăruind pe buze, urmând apoi, cu încetineală, linia gâtului, până se opri în piept. O linie de abur ușor îmi secționa acum figura, stropii mărunți tremurând o culoare roșiatică. Mâna aceea fantomă și totuși reală se îndreptă apoi spre fruntea Ginei din oglindă, se opri cu degetul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
O privea pe prietena ei cum se rujează, cum își face pleoapele, cum își dă, într-un colț de oglindă, cu o pulbere roză peste obraji. Puia era tot ce-ar fi vrut ea să fie vreodată. O iubea cu încetineală și devotament, ca pe o mamă, ba mult mai mult. Dar noi rezolvam mai ușor problema Puiei, numind-o pur și simplu o fandosită. Ne luam însă după ea fără să vrem și de multe ori șterpeleam și noi de-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aprinde lumânările de stearină. în spatele jilțului doamnei Mironescu, lumina pâlpâindă scoate la iveală un postament alb, rotund ca o coloană, și, așezat pe el, un bust de zeu antic. Un Poseidon, un Jupiter tonans ? Iarăși pașii moi ai madamei Ana, încetineala gravă cu care mâinile se întind spre platouri, spre farfurioare, fălcile mișcându-se fără foame, fără grabă, fără lăcomie. Binecuvântata aromă a ceaiului. Cu un frou-frou incitant, cu pași ușori, Sophie trece de la unul la altul. Chipul ei grav și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
s-au umflat gâlcile... Profesorul surâde, dar o ușoară grimasă de vinovăție îi tremură în colțul gurii. Simte umbra de pe chipul soției sale care s-a uitat stăruitor la el, apoi la pendulă. Continuând să vorbească, începe să așeze, cu încetineală, hârtiile în pomieră. Nu, pe ea nu are cum s-o înșele cu vesela lui logoree, de ea nu-și poate ascunde nici neliniștea mai adâncă. Se poate încrede în intuiția ei așa cum se încrede în sănătosul ei simț moral
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Se ținea, cu deznădejde, de marginea capotei. Dar chiar în clipa în care atinse mașina, o simți că se scufundă, înghițită încet de mâl. Se lovise de ceva cu genunchiul. Una dintre portiere era deschisă. Își amintea acum cu câtă încetineală oarbă bâjbâia prin interiorul mașinii, ținându-se cu o mână de portiera deschisă și străduindu-se să-și aducă picioarele la nivelul podelei. Colțul portierei îl izbise în obraz. Stella ieși din mașină ca o creatură care alunecă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
groaza, dorul chinuitor după prețioasa făptură pierdută. Speranța îl amăgea mereu cu petice de spumă albă, printre valuri. Începu să scoată țipete isterice. Își spuse: „Am nevoie de ajutor, trebuie să-i fac să vină!“. Porni să înoate, cu îngrozitoare încetineală, îndărăt, spre țărm. Emma lăsă fetele să i-o ia înainte. În absența lui Tom, tovărășia lor îl stânjenea și, evident, erau și ele stingherite. Pearl și Hattie începură să zburde ca niște școlărițe în vacanță, râzând în gura mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fel de îmbrăcăminte. Doar m-am gândit la toate astea. Nu mai țin minte de ce“. Trase de pânza albastră, întunecată. Dar era prea greu și prea groaznic să-i mai scoată cămașa. Se ridică întâi într-un genunchi, apoi, cu încetineală, în picioare, și intră în cameră, strecurându-se iar pe lângă pat. Rămase o clipă în încăperea care arăta atât de diferită și de ciudată acum că-i plecase patul din centru. Se îndreptă spre fereastră, examină mânerele și de astă-dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
trebuia să facă ceva! Nu putea s-o lase nepedepsită! În odaie nu era beznă. Chiar deloc. De afară, din noaptea geroasă, intra pe fereastră luna plină. Repetentul după ușă Bate toba la păpușă... Femeia străină întindea mâna cu o încetineală mieroasă și c-un zâmbet superior. Îi provoca o arsură în partea de jos a lobului urechii drepte. Nu te apăra nimeni, nimeni! Doamna Bruda trecea fără să-i dea vreo atenție. Era directoare, dar fără nicio obligație. Bătrânul în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
doar să cunoaștem adevărul din cele scrise de cei care au călcat cândva pe această glie... Cu alte cuvinte, culegem țăndări din ceea ce a fost cândva... Când călugărul și-a încheiat “discursul”, am pus mâna pe clanța ușii și, cu încetineală de melc, am deschis-o. Parcă îmi era frică să nu-i răvășesc firul gândurilor... Înainte de a păși pragul, am îndrăznit să spun: ― Noapte bună, sfințite. Mâine voi fi aici, la ceasul potrivit. ― Te aștept, fiule - mi-a răspuns călugărul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
voie bună. Cu grijă să nu mă împiedic de cine știe ce, am ocolit masa și m-am așezat lângă Zâna. În clipa următoare, o mână caldă, vibrând ca un diapazon, s-a culcușit sub palma mea așezată pe genunchi. Cu o încetineală de melc, am strâns-o în căușul palmei, timp în care Zâna a slobozit un oftat abia perceptibil... Simțeam cum toată ființa ei freamătă... Pentru o clipită, privirile noastre s-au întâlnit. Un fulger mi-a străbătut inima. De când doream
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o ia vijelios la vale, lovindu-se când cu ceafa, când cu bărbia de fiecare treaptă, sărindu-i ochelarii și prăbușindu-se însângerat chiar la tălpile noastre. Cum naiba să nu rămâi meduzat?! Ce m-a șocat a fost anestezia, încetineala, calmul țicnit cu care am acționat, într-un soi de pedanterie hipnotizată, ca la ralentiurile scenelor de groază din filme. Iar noi parcă eram de mult în plin război, obișnuiți cu toate ororile. Tania i-a pus numaidecât geanta sub
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ghici că doriți un păhărel de rachiu de ienupăr. Iată, îndrăznesc să sper că ma înțeles; felul în care a dat din cap trebuie să însemne că argumentele mele l-au convins. Se duce într-acolo grăbindu-se cu o încetineală de înțelept. Aveți noroc, n-a mârâit. Când refuză să servească, e de-ajuns să mârâie o dată: nimeni nu mai insistă. Numai marile animale au privilegiul de a fi, după voie, în toane bune sau rele. Dar îngăduiți-mi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
mică mișcare înainte. Lina, în pripă, se apropie de catafalc, își ridică voalul, îl lăsă iar și se retrase. Rim oscila nehotă-rît. Trebuia sau nu să se apropie? Sta astfel, bălăbănind capul și brațele ca o pendulă. Preotul, plictisit de încetineală, îi făcu un gest de invitare. Livid, Rim se apropie și aplecă de formă capul peste coroane. Printre flori picurau încet stropi greoi, ce se prelingeau din sicriul asudat. Lui Rim acum îi zbârnâiau picioarele ca niște coarde slabe. Se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lectură. Pe urmă, a renunțat. A preferat să deschidă larg ferestrele bibliotecii pentru a urmări cum se formau, neliniștitoare, pe cer și dispăreau hieroglifele albe desenate de pescăruși, în vreme ce pendula cu ramă de sidef din perete măsura timpul cu o încetineală bolnavă. La câteva zile după asta, Maria a năvălit pe ușa bibliotecii. Îi sticleau ochii de răutate când l-a anunțat pe Julius că "bătrînul bețiv" nu mai colinda tavernele din Asybaris. Îi lăsase o scrisoare "doamnei Nelly" în care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fiindcă În ziua cînd a plecat Cinthia, Încă de cum s-a lăsat seara, toate Încăperile palatului au devenit niște vase comunicante ale tristeții și durerii lor profunde. Vase uriașe asemeni unor lacuri În care acum cădeau picături, rar, cu o Încetineală exasperantă, una cîte una, tic-tac, tic-tac, tic-tac, mai era o jumătate de oră pînă la plecare; ei ascultau muți, nemișcați, asemenea bolnavului scăldat În sudorile febrei, care descoperă drumul somnului printr-o respectuoasă acceptare a insomniei și Încearcă să adoarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
O pastorală grăbită s-ar semăna unei curse imaginare, care nu onorează demnitatea mesianică a lui Isus Cristos, dar care răvășește oameni și lucruri. 3. Pasul măgarului și intrarea regală a lui Cristos în Cetatea sfântă. Măgarul de la Paști, cu încetineala și constanța pasului său, cere preotului (și nu numai lui) să lase obiceiul ne-plăcut al unei pastorale obositoare și stresante, care nu are ni-mic în comun cu zelul de a purta împărăția lui Dumnezeu și Cuvântul lui Dumnezeu
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]