371 matches
-
sticla, iar Kay aduse alta din bucătărie. Îi scoase dopul și-l lovi pe Lee în piept. Când cupele se umplură, m-a cuprins entuziasmul și mi-a scăpat: — Pentru noi. Lee și Kay se uitară la mine cumva cu încetinitorul și am văzut că toți trei aveam mâinile libere pe masă, la câțiva centimetri una de alta. Kay observă și ea și-mi făcu iar semn cu ochiul. — De la ea am învățat cum să fac cu ochiul, mărturisi Lee. Mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la fel de goi. Nu existau nici un fel de pereți despărțitori, iar mesele de lucru ale jurnaliștilor se revărsau unele peste altele. Teancuri de hârtie, bilețele galbene și măzgălite se scurgeau de pe un birou pe următorul, ca Într-o avalanșă filmată cu Încetinitorul. Monitoarele computerelor licăreau sub lumina becurilor din tavan, iar posesorii lor, cocoșați deasupra tastaturilor, concepeau știrile de a doua zi. În afară de omniprezentul bâzâit al computerelor și de murmurul copiatorului, redacția era ciudat de tăcută. Logan se repezi la prima persoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că acel pumn Îmi aparținea și că lovea o formă desfigurată, fața lui G., decât când acesta a strigat: „Luați-l de pe mine, că mă omoară...“. În acel moment, lovitura s-a oprit În aer; refac exact timpul filmat cu Încetinitorul al loviturii nefinalizate, pentru că subconștientul meu dezlănțuit a fost reîntors din starea de latență chiar prin mărturisirea Înfrângerii de către G. M-a cuprins o stare ciudată: Învinsesem, G. se declarase mai slab, acest lucru era suprema mea satisfacție socială. Adversarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
percheziției, a primului atentat la integritatea libertății mele absolute; În acea Împrejurare, am trăit și sentimentul distanțării, pe care Îl are un personaj pe cale de a deveni personaj fictiv. Îmi apar concret toate imaginile Întâmplării, ca și cum ar fi filmate cu Încetinitorul; devenisem dintr-odată hiperlucid, deși până atunci eram adormit, Întârziat În decizie, am avut brusc revelația violenței asupra ființei mele și m-am dedublat. Nu copilul ce sta În fața omului matur și-și deșerta secretele l-a păcălit atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
m-am plictisit și am deschis ochii și am constatat că era ziuă și că În cameră cernea o lumină neverosimilă, o lumină prăfoasă, artificială ca Într-un film vechi a cărui peliculă este foarte uzată. Cineva mă filma cu Încetinitorul În timp ce visam și, concomitent, se uita În imaginile visului meu ca Într-o cameră obscură. (marți) Mă văd În oglinda din spălător, azi, după cinci zile de rămas În cameră, Într-o imobilitate aproape totală. Am terminat de citit Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
desprinzându-se de pe corpul ei în mișcare, cădeau pe nisip. Mi s-a părut că vreau să ridic un braț s-o opresc, dar n-am reușit să fac nici un gest. Totul era nemișcat, congelat. Ea singură se mișca cu încetinitorul. Prins în blocul meu de piatră, așteptam sfârșitul. Trecu și nici măcar nu am găsit curajul s-o urmăresc cu privirea, îmi simțeam gâtul blocat din cauza șocului. Îmi rămânea însă în ochi mirajul ei, figura aceea istovită care se apropia împrăștiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cât și pentru Nina. Și poate chiar cu oarecare amuzament detașat sau un fel de ironie regală. Era oare posibil ca el să ceară și să primească de la Nina raportul amănunțit după fiecare Întâlnire? Stăteau oare și derulau comedia cu Încetinitorul chicotind Împreună cu simpatie și milă? În urmă cu două-trei zile o dezamăgise pe Nina pe covorul din casa ei, iar azi-dimineață, din cauza Annettei, o deziluzionase din nou, În patul său. I se strânse inima amintindu-și cum Îi mângâiase fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
muște, căcatul din groapă și umplând cu el hârdaiele până la margine, pentru transport, pentru ca la scurt timp după aceea, proaspăt dușat și aliniat în formație pentru primirea armelor, să refuze din nou să pună mâna pe carabină: parcă filmată cu încetinitorul, văd arma cum cade și se lovește de pământ, ridicând un nor de praf. La început îi puneam întrebări, încercam cu binișorul, căci de fapt ne plăcea de el, de „ciudatul de Heini“: „Apuc-o și gata, strânge și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
luna plină, pe un ger de crăpau pietrele. Un cor a cântat jurământul celor de la Waffen-SS: „Când toți își pierd credința, noi credincioși rămânem...“ La scurt timp după asta am devenit martorul unui fenomen în cursul căruia, mai întâi cu încetinitorul, apoi repede și în sfârșit accelerat din cale-afară, ar fi fost perceptibilă prăbușirea Marelui Reich German ca haos organizat. Dar oare realizam eu sfârșitul care se pregătea? Îmi dădeam eu seama ce anume se întâmpla cu noi, cu mine? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
aeroporturile abandonate, așteptând mai mult poșta de campanie, care nu a sosit însă, decât tancurile promise? Această perioadă îmi apare ca un film imposibil de datat și parcă fragmentat, alcătuit din segmente de acțiuni diferite, care se derulează când cu încetinitorul, când mult prea repede, ba înainte, ba înapoi, rupându-se tot mereu, pentru ca apoi să fie vorba, cu alte personaje și într-un cu totul alt film, despre coincidențe alcătuite altfel. În orice caz, ca personaj cu contururi ferme am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a curmezișul peste un câmp ale cărui brazde proaspăt arate ni se lipeau de tălpile cizmelor, se desprindeau, se făceau la loc, așa că acum, sub rafalele de arme automate și în lumina unei rachete explodând pe cer, alergam parcă cu încetinitorul, așadar o secvență prelungită de film, până când un șanț, care mărginea ogorul, ne-a oferit adăpost. Rusul sau, cum spuneam noi, Ivan, nu a întreprins nici o încercare de a ne găsi. Răpăitul a încetat. Nici o altă rachetă care să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
iadeșul, ceea ce i-a îndată curaj să se lanseze într-un discurs mai lung. El a lăudat umplutura de castane și ne-a povestit, în timp ce mâncam, Annei, mie și celor patru copii uimiți, când în ritm accelerat, când iarăși cu încetinitorul, basmul său care nu voia să se mai termine despre omul neterminat și pe parcursul căruia ajungea de la Thomas Müntzer la Karl Marx și, derivat din mesajul mesianic al acestuia, la Old Shatterhand, prin urmare la Karl May; imediat l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care se ajunge la acel pas de deux care încheie totul: comic-vulgar, departe de orice rigoare clasică. Această schiță, care nu a ajuns niciodată pe scenă, s-a transformat mai târziu în proză narativă și a adus, prin salturi cu încetinitorul și pe parcursul unor momente pantomimice, o mișcare abruptă de film mut în primul capitol din Toba de tinichea. Ne iubeam pe noi și arta. Iar atunci când, la jumătatea lui iunie, ne aflam la marginea alminteri pustiei Potsadmer Platz și vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și studia cei o nouăzeci de metri de teren deschis care-l separau de DH-7. — Cum arată? E liber drumul? — Liber, confirmă Beth. Norman se urni din loc. Mergea cât de repede putea, dar avea senzația că se mișcă cu Încetinitorul. Curând simți că nu mai are suficient aer și Înjură. Ce s-a Întâmplat? — Nu pot să merg repede. Se uita tot timpul spre nord, așteptându-se din clipă În clipă să vadă strălucirea verzuie a calmarului apropiindu-se, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ar fi trebuit ca trompetele celeste să se pornească să sune? Oare ar fi trebuit ca dintr-odată să văd lumea în nuanțe de roz? Oare ar fi trebuit să merg sau, mai degrabă, să alerg ca să-l întâlnesc cu încetinitorul? Pentru ca apoi el să mă ridice încet în brațe, să se învârtă cu mine la piept, amândoi zâmbind ca niște idioți fericiți? Nu. Având în vedere că era vorba de mine, a trebuit să mă cuplez direct la sistemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Îl lovește-n stomac, În splină, În testicule, peste urechi, Îl Împușcă, Mickey În timpul ăsta bea liniștit gin la tejghea și trage și el În alți doi cetățeni bețivi și-n ospătăriță, după care aruncă o secure frumos filmată cu Încetinitorul, cu camera de luat vederi pe umăr În spinarea unui om care dorea să fugă de-acolo cu mașina, tinerii sînt oarecum furioși, ca-ntotdeauna, din nou desene animate, ea-l momește pe-un mecanic auto la o cunilincție pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face sex de scriitor cu o Gwyneth din care se vede un pic din sînul drept, așa-și poartă Viola Paltrow bustul, un pic, cu totul altfel ar fi stat lucrurile cu Marilyn În poziția Julietei. Am revăzut scenele cu Încetinitorul, apoi cadru cu cadru, nu m-au impresionat pentru că n-aveau cubulețele de gheață ale incursiunilor psihologice dintr-un alt film de rezistență, care dura tot nouă săptămîni și jumătate. În schimb m-a impresionat paralela subită dintre ficțiunea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Packardul lui Sid parcat lîngă trotuar. La ușă un ciocan de alamă cu aspect de box. Treizeci de secunde. Nici o mișcare. Jack Încercă ușa, care nu cedă. Împinse un umăr În țîțÎni și ușa ieși din balamale. Mirosul acela... Cu Încetinitorul: scoate batista, scoate pistolul, cotul pe perete, Întrerupătorul. Nici o amprentă. Întrerupătorul Împins În jos, luminile aprinse. Sid Hudgens măcelărit pe covor, covorul Îmbibat, pe podea o baltă de sînge lipicios. Brațele și picioarele tăiate și așezate În unghiuri stranii față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
conducă Încet și parcă lîngă intrarea din spate, Întrebînd apoi politicos la recepționer unde poate găsi grupul domnului Cooley. Recepționerul Îi răspunse: — Apartamentul El Presidente, etajul nouă. Îi spuse „Mulțumesc“ atît de calm, Încît totul Începu să se desfășoare cu Încetinitorul și pre’ de o clipă, avu senzația că Înoată. Urcă treptele parcă Înotînd contra curentului. Micuța Kathy Îi tot spunea „OMOARĂ-L!“ Apartamentul: uși duble, filigran de aur - vulturi, steaguri americane. Apăsă clanța și ușile se deschiseră. Lucruri de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
și desfăcându-și brațele încrucișate să-i facă un semn, strigându-i vorbe care nu s-au mai auzit, evitând să se gândească la imaginea asta, pe care a derulat-o de mai multe ori, ca în filmele urmărite cu încetinitorul din dorința de a descoperi un detaliu ce va fi ascunzând ceva, i se părea că se află într-o pâclă coborâtă de mult timp din care ieșea exact în măsura în care se îndepărta de țărm și de aerul sărat, dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
imposibil de descris dintre somn și trezie, cu mintea amorțită, dar conștientă încă, rememora ultimele luni, ca într-un vis, probabil pe alocuri chiar în vis, întrucât întâmplările erau ușor modificate, spațiul ușor ireal, ca într-un film proiectat cu încetinitorul și printr-o lupă, dezvăluind, numai astfel, chipuri hidoase și umbre ascunse de sclipirile luminii. Un fel de blow up. Nimic altceva decât ce se petrecuse între ei doi, privind imaginea, aducând-o sub lupă, înțelegând-o, tresărind, aproape treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se evaporă. În loc de un patrician cu părul alb care se Îmbracă de la Brooks Brothers, cum mă așteptam eu, mi se arată un tip sportiv, tuns scurt, senzual, cam de aceeași vârstă cu mine, cu un zâmbet ce se dezvăluie cu Încetinitorul à la Geroge Clooney, și care Îi cuprinde Întâi ochii Înainte ca gura să fie destinsă complet. La naiba. La naiba. Ei bine, Kate Reddy, spune Abominabilul Abelhammer, e o adevărată plăcere să asociez o imagine cu toate cifrele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e urgent. Dar cine e? Lorraine se reține să spună. Stă acolo În ușă, cu un aer jenat, și-ntr-un final Îmi șoptește ca pe scenă: —S-a recomandat ca Percy Pineapple. Guy Își dă ochii peste cap cu Încetinitorul Încât ți se pare că practic se uită În interiorul propriului craniu. Momo Își privește atent pantofii. — Cine dracu’ e Percy Pineapple? Întreabă Rod prietenos. Decid să bravez: A, da, e vorba de Percy Pineapple, pachetul de acțiuni din domeniul divertismentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și țăndări după o altă zvârcolire nocturnă a monstrului din pardoseală, însă totul era la lo cul lui, pașnic și neatins. Mi-am încălzit cu gesturi nefiresc de lente niște supă - ai fi zis că-mi derulam singură gesturile, cu încetinitorul, să nu deranjez monstrul ascuns din somnul lui neștiut. Mi-au trebuit câteva minute, de pildă, până să aprind araga zul, pentru că mi se tot stingeau chibriturile de cum le aprindeam și nu mă înduram să le arunc așa, abia arse
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
N-aveam. Îmi consumam ultimele optsprezece secunde din viață, ca operatorul de pe Air Kazah 1907, înainte să se ciocnească la 4500 de metri de Boeing-ul saudit, deasupra aeroportului din New Delhi: conștient de catastrofă, incapabil s-o evit. Muream cu încetinitorul. Între mecanica picturilor lui Varo și mecanica dezastrelor aeronautice se țesea o legătură subtilă, dar durabilă. O studiasem pe Internet, privindu-i tablourile. Ea îmi declanșase frica. Spațiul se fragmenta, cursul firesc al mișcării părea fracturat, un detaliu infim venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]