2,188 matches
-
lirice peste poate, aducînd a parodie de Mircea Micu după Fănuș Neagu. Iată o mostră din stilul redactorului-șef: "Cînd trec cocorii e un foșnet cald în închipuirea noastră de îngeri orfani, și transparența frunzelor e un delir perfid al închipuirii și închinării..." Și din cel al adjunctului: "Fiicele Evei aprind felinarele voluptății doar cu o singură rază de păcat... și ce păcat că Păcatul ne-a fost dat ca o clipă de mister... Atunci Edenul n-are definiții dar nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9670_a_10995]
-
Liviu Dănceanu Muzica nord-americană savanta contemporană este înainte de toate autotrofă. Cea care i-a livrat pe Ives, Cage sau Crumb se hrănește singură din tradiții parțiale ori din propriile-i fantasme și închipuiri. Ofuscarea confratelui european e de înțeles, dar din multe puncte de vedere ilegitimă. "Cum adică, muzicile noastre, pline de armături solide, ca să nu mai spunem cât de impecabil lucrate, nu pot fi luate drept modele de acești yankey nestăpâniți și
O. K. by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9689_a_11014]
-
2001 și intitulat "Despre realitatea bazei subiectului în nuvela Nasul de Gogol". Mărturisesc că, la început, mă înfuriai nițeluș. Nu mai poate omul să aibă fantasme, geniu, povești că se trezesc unii și alții să zică că nu fu năstrușnică închipuire, ci palpabilă faptă. Asta, de bună seamă, însă, nu diminuează cu nimic născocirea lui Gogol - căci, toți, pentru ficțiuni, cam de la realitate pornim - lumile care se deschid citindu-l și văzînd, de ce nu, un spectacol-bijuterie. Un fel de manifest pentru
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
nici un scrupul să voteze la unison, gata să înlăture cu violență elementul impur care le tulbură liniștea. Am prilejul să vorbesc frecvent cu parlamentari din partea de vest a țării. Ce-am reușit să aflu în ultimii doi ani întrece orice închipuire, în materie de abuzuri, manipulări, amenințări sau șantaje. Fără să am posibilitatea să fac studii aprofundate, îmi dau seama că marea majoritate a acestor oameni - altminteri, mândri de pleznesc de statutul lor de "aleși ai nației" - sunt niște amărâți care
Mistica parlamentară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9786_a_11111]
-
visele sale le bănuise a fi nemaipomenite dar, a constatat cu bucurie că „Viața bate filmul”! Purta un halat grena care trecea deasupra genunchilor și care avea ca „din Întâmplare” ultimii doi nasturi descheiați lăsând la vedere dar și În Închipuire o fustă roșu-carmin mini, chiar foarte mini, care Îi lăsa pulpele descoperite până cu mult mai sus de genunchii foarte frumoși. Cine a spus că În anii ’70 nu se purta minijup?! În timp ce privea pedalele, băiatul se cutremură la fiecare
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Pâcu confirma adevărul spuselor lui... Nu ne-ai spus însă, gospodarule, de unde știi cum arăta nenea Jănel și cum o plecat din nou la unitatea lui - a reluat întrebarea Vasile Hliboceanu. De unde să știe, omule bun? Din auzite sau din închipuire. Că Pâcu îi în stare să născocească povești de crezi că îi adevărul gol-goluț - a vorbit moș Dumitru, în aprobarea celor din jur. Am spus eu destule povești închipuite sau auzite, dar ce spun eu acum îi adevărul-adevărat, Dumitre. Dacă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai am cu cine schimba o vorbă.” Cum Surcică era vlăguit ca un câine, s-o așezat pe un scaun și o început a-l întreba pe portar: „Spune-mi, omule! Strigoaica ceea era una adevărată sau numai așa, o închipuire?” „O fost adevărată, cum te văd și cum mă vezi.” „Si de unde o venit strigoaica? Eu știu că strigoii ies în cimitire. După miezul nopții.” „Apoi asta n-o venit din cimitir. Era de aici din spital, dintre morții de la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și-au pus mâinile la ochi, să nu vadă întâlnirea dintre bețiv și strigoi. Păi aveau dreptate. Cine are curajul să se uite la un strigoi? a intervenit Vasile Hliboceanu. Măi Pâcule! Chiar era un strigoi adevărat sau îi o închipuire de-a ta? a întrebat moș Dumitru. Dacă nu mă crezi, poți să te duci la culcare, Dumitre. Te-aș crede și nu te-aș crede dar n-am încotro. Trebuie să ascult povestea până la capăt, să văd ce nebunii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe Jean din recapitulare: — Decomand totul. Păcat, aveam chef de-o salsa ca la mama ei! Robert, știi salsa? — Numai sub formă de sos. — Păcat, nici nu știi ce pierzi. Îmi închipui, vrea să fie amabil Robert. — E peste orice închipuire. Dacă vrei, pot să ți recomand un salon de dans în Nantes... Îmi pare rău, dar în prima duminică din lună nu pot să-mi iau liber, îl refuză Robert, privindu-l cu subînțeles. Lionel e puțin dezorientat de răspunsul
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un amestec de vis și rațiune. Voiam prea mult, de asta, poate, mi se luase totul. Până ai apărut tu. Tu cine ești? CEZARA: Ieronim, eu n-am nume, pentru că n-am avut nici ființă; n-am fost decât o închipuire. O închipuire n-are nume. Dă-mi tu unul. IERONIM: Îți voi spune tu, pentru că-mi ești dragă. Și te voi numi Cezara, ca unei domnițe a trecerii mele. (se îmbrățișează) CEZARA: Dacă ai crezut că sunt frumoasă iată frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de vis și rațiune. Voiam prea mult, de asta, poate, mi se luase totul. Până ai apărut tu. Tu cine ești? CEZARA: Ieronim, eu n-am nume, pentru că n-am avut nici ființă; n-am fost decât o închipuire. O închipuire n-are nume. Dă-mi tu unul. IERONIM: Îți voi spune tu, pentru că-mi ești dragă. Și te voi numi Cezara, ca unei domnițe a trecerii mele. (se îmbrățișează) CEZARA: Dacă ai crezut că sunt frumoasă iată frumusețea mea toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de mult că Țanțoș-Voievod, feciorul lui Zarvă-Împărat, mi-ar fi pe măsură, pentru că-i zdravăn la făptură, nebiruit la băutură și are niște mustăți falnice, cum nici în cărțile cu zugrăveli n-am văzut. Însă asta poate fi numai o închipuire; doar Măria Ta știi cel mai bine care soț mi s-ar potrivi, și de asta te iubesc eu așa de tare. PRICINĂ: Bun cuvânt! Vezi bine că numai eu știu nesmintit ce și cum. Și poftesc să aud de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de labirint, prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire din bezna umedă, la soare... În călimara asta nouă roiesc, ca fluturii, imagini ce vor cădea, cândva, inerte, pe câmpul alb al unei pagini; închipuiri neplăsmuite și gânduri negândite încă, pe care stropul de cerneală le-nchide-n noaptea lui adâncă. În ea, tăcute și smerite, stau viitoarele regrete alături de bilanțul zilei și de adresa unei fete; scrisoarea de condoleanțe pe care, poate, o voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mâinile... Ei, ce ați rămas așa? Spuneți ceva! Vorbiți! - i-a îndemnat Costăchel. Tăcerea apăsătoare a rămas neclintită... Voi ce credeți? E mai tare o mână de bezmetici sau obștea comunei? a reluat vorba Costăchel. Obștea îi mai mult o închipuire, Costăchele. Pe ea trebuie s-o aduni și s-o întrebi dacă te vrea, pe când adunătura asta de netrebnici acționează la comandă și este foarte periculoasă - a grăit plin de îngrijorare Petrache. Are dreptate, Petrache - a întărit temătoare Măriuca. Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cerându-le scuze vizitatoarelor: Doamna urmează să se odihnească... ne scuzați, trebuie să meargă în salon. Și-i șopti uneia dintre ele: Nu trebuie să o compătimiți, dânsa este mai fericită aici decât în lumea din afară. Se întâlnește în închipuirea ei cu Răducu, vorbește cu el, și ce mulțumire mai mare poate fi pentru o mamă care și-a pierdut copilul decât bucuria de a-l vedea revenit la viață. Simona, docilă, se agăță de brațul asistentei și porni pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
gânduri. Deodată avu o tresărire. I se păru că pe celălalt mal al râului învăluit în ceață vede o femeie cu un copil de mână peste nisipuri și neguri... După înfățișare, atât cât puteau ochii ei să limpezească depărtările, în închipuirea ei se contura a fi chipul lui Răducu. părea a fi Răducul ei. Unde l-o fi ducând, de ce mi-a luat copilul, copilul meu...?" Cum nu-l putea ajunge, cu ochii înlăcrimați, neputând suporta scena, se întorcea acasă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
cuprins de o poftă necumpătată, se repezi avid, agitat, cu lacrimi în ochi și cu sughițuri puternice, să revadă imaginea nespus de dragă sufletului său. Traseul i se păru infernal, nesfârșit de lung. Dau asigurări că asta era doar în închipuirea bolnavă a lui Anton. În drum, dărâmă și un scrin din lemn masiv (care, de altfel, stătea bine-nfipt). Totuși, într-un final, ajunse. Cu o privire de trădător umplut de căldura căinței, își ridică din cale-afară de temător privirea și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu prea cred. Să ajungi să trăiești, la vârsta luminoasă și plină de vigoare de douăzeci și cinci de ani, o amputație de braț, pentru mulți dintre noi reprezintă o imagine ce nu vrea și nici nu poate să ne încapă în închipuire. Cel tânăr se amuză de moarte, iar cel bătrân o tratează serios. Lucrul acesta nu numai că nu este de mirare, dar este și foarte firesc. Osvald, însă, deși era tânăr, se gândea acum la moarte mai mult decât oricine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
totalitate lucrului pe care îl făcea, găsi în el cea mai mare desfătare. Întotdeauna, diversitatea în muncă este minunată și extrem de dorită, iar imaginarea a ceea ce se poate întâmpla cu toți oamenii, care trebuia să apară în textele sale literare, închipuirea a milioane și a milioane de combinații posibile, din care trebuia să aleagă doar pe una singură și pe cea mai potrivită, pentru Osvald era cea mai încântătoare diversitate. Se simțea mistuit, aproape înghițit, de munca pe care o depunea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ce se întâmplă în jurul lui, îi era suficient să facă dragoste cu iubita lui, cu ea se simțea ca pe un altar, dragostea îi spăla creierul, se simțea generos, puternic, curajos și curat. Dar știa că toate acestea sunt doar închipuiri, că viața e un rahat mare, că ne depravăm cu toții cât putem, numai să nu simțim cum ne scufundăm în mlaștina în care colcăim ca viermii, cineva de lângă el îi atinsese mâneca de la sacou, era o toamnă superbă, cu un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
delirant de necontrolat în patul din dormitorul pustiit. Umbra legănată de vânt a liliacului din dreptul ferestrei, pe care o vedeam cu ochii închiși dincolo de perdea și draperie, mă înspăimânta, acaparatoare și hidoasă, provocându-mi dese coșmaruri până adormeam. Aceste închipuiri de teamă m-au urmărit multă vreme, până la reunirea membrilor familiei. Dar au rămas de neșters resentimentele, față de instanțele de judecată comuniste, ca și antipatia provocată de uniformele milițienilor și de mașinile lor negre, cu numărul de înmatriculare „mic”, identice
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
spune, până la momentul adevărului, viața merge mai departe și ne trimite provocări, speranțe și dezamăgiri, să tragem învățături din greșelile și durerile noastre, duse totuși până la o limită a răbdării umane. În urma acestei compuneri indigeste a vieții postdecembriste, menită în închipuirea noastră să ridice vălul misterului acestui „El Dorado” mioritic, în care guvernele au jucat barbunca privatizării, nu-mi mai rămâne decât să exhibez și eu primele versuri ale imnului național: „Deșteaptă-te, române, / Din somnul cel de moarte” clinică! * Grădina
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
celelalte state. 3. O altă exigență definitivă spune: „Dreptul internațional trebuie să fie limitat la condiții de ospitalitate generală”. Pe o astfel de cale este posibilă realizarea unei Constituții internaționale. Kant arată că ideea unui Drept internațional nu este o Închipuire fantastică și exaltată a dreptului, ci o Întregire necesară a codului nescris, precum și a dreptului de stat ca drept al ginților, spre dreptul public al omului În genere și astfel spre pacea eternă. Kant argumenta posibilitatea păcii eterne viitoare ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
atâtea primăveri, lipsit de orice fel de obligații. Intră în biroul său modest din șantier purtând masca unei mâhniri de care nu se putea elibera în mediul în care se afla. Se simțea parcă urmărit de o umbră nedeslușită, o închipuire? Era ca o fantomă cu chip nebulos, abia conturat ce-i seconda pașii. În timp ce rătăcea în lumea imaginilor obsedante, îi ieși în cale Lili. Jovială, plină de aplomb, având în voce un alint învelit într-un zâmbet în culori pastelate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
teribil: s-a jurat pe toți sfinții că l-a văzut pe bătrânul negustor de mărunțișuri intrând noaptea la soția mea și că prin ușă a auzit-o pe târfă spunându-i: „Desfă-ți fularul de la gât.“ Asta depășește orice închipuire. Acum două sau trei zile, când am țipat și soția mea a venit până la ușă, am văzut cu ochii mei, pe buzele ei, semnul dinților lui murdari, galbeni și stricați, al colților de măsea prin care ieșeau versete din Coran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]