346 matches
-
cu un urlet. Corl azvârli cât colo castronul și-și petrecu un alt tentacul pe după mijlocul omului care urla. Nu-i păsa de arma atârnată la brâul acestuia. Dar după ce-l azvârli pe Kent într-un colț, își dădu seama, înciudat, că ar fi fost mai bine să-l dezarmeze totuși. Acum va fi nevoit să-și dea în vileag capacitatea de apărare. Furios, Kent își șterse cu o mână fața mânjită, iar cu cealaltă își căută arma. Țeava acesteia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
capacitatea de a controla energiile din afara propriului său organism. Acum nu mai putea face altceva decât să aștepte, cu ochii la pândă, urmările. Kent continua să-l privească pe Grosvenor. - Cine naiba te crezi, de dai ordine? Se răsti el, înciudat. Grosvenor nu-i răspunse. Rolul lui în acest incident luase sfârșit. Într-un moment de criză, rostise cuvintele necesare, pe tonul de comandă care se impunea. Faptul că oamenii care i se supuseseră îi puneau acum la îndoială dreptul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
tot. În realitate însă, noi nu suntem aici ca să ne jucăm de-a prinselea. Ne-am hotărât deci să ținem o consfătuire generală în prezența ta. Și peste o oră plecăm spre pământ. ― Spre Pământ, îngână Gosseyn. Își strânse buzele înciudat. De când era pe Venus nu apucase să aducă la cunoștință amenințarea ce pândea sistemul solar decât unei singure persoane. Și, în cel mai bun caz, această unică persoană ― Amelia Prescott ― transmisese respectiva informație confreeriei detectivilor, ignorând că respectiva organizație nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
arăta zi de zi aceeași față pentru nația sa. Prezența legiuitorilor în șatră îl tulburase nespus de mult pe bulibașă. Nu știa cum de se ajunsese aici. Avusese strania impresie că aceștia îi vorbiseră într-o limbă necunoscută; erau cuvinte înciudate, pline de spinii unor acuzări despre fapte pe care starostele nu bănuise că le purtase prin lume cu șatra lui. I se spusese că se cerea a se face lumină în cazul enunțat și că venise timpul de a se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mai rele, așa să știți voi, Lisandre, și tu Rafiro! Să trăiți cu gândul că e spre folosul lui. Dacă murea atunci când era bolnav și l-am botezat a doua oară, era mai bine!? - Poate era mai bine, năpusti Lisandru înciudat câteva vorbe înnegrite de supărare. - Ești dilo, mo? Ce zisăși? Mo, nu fi godixal . Ce v-a apucat pe amândoi? Nu vedeți mai departe de lungul nasului. Vișinel va intra într-o viață nouă, deosebită de a noastră, dar el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
nu era un bătăuș de profesie. Bănuind că se putea încinge o bătaie în lege între coechipieri, profesorul de educație fizică alergă la locul faptei. Cu greu aplană litigiul, împrăștiindu-i pe beligeranți. Foștii jucători părăsiră terenul mormăind cuvinte neînțelese, înciudați că meciul se terminase cu un scor nedefinit. Mihăiță îl sprijini pe Vișinel să se ridice, încercă să-i șteargă sângele care se închegase deja pe obraji și pe bărbie și așa, braț la braț, ieșiră amândoi în afara terenului de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
minunea, adică amenințarea, își producea efectul și scaiul respectiv scăpa netăiat. Mai târziu, când am sădit doi peri (existenți și astăzi) în timp ce unul, ceva mai mic în talie, îmi dădea roade din ce în ce mai multe, celălalt, crescut buiac nici gând nu avea. Înciudat, într-o dimineață, după ce am admirat puzderia de flori din pomul harnic, mă apropii de cel neroditor încă, spunându-i scrâșnit printre dinți: „Dacă la anul, pe vremea asta, nu înflorești, să știi că te tai și în foc te
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
poveste Pornit din caierul bunicii. Se intercalează diverse cântece adecvate anotimpurilor. La telefon monolog Șerban, elev în clasa a IV-a stă la biroul său și învață. Pe masă ,cărți, caiete. E ora trei după-amiaza. Șerban (numără și enumeră, mormâind înciudat, apoi se repede la telefon): Alo, Alex... Ce faci băiatule? Înveți la geografie? Foarte bine, dă-mi un port la Dunăre în șase litere care se începe cu B. Nu, nu plec la bunici; dezleg niște afurisite de cuvinte încrucișate
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
dea subiectul cutare"... Și, prinși în focul discuției, au uitat scopul pentru care ședeau în fața ușii, cu spatele la cancelarie, fără să mai privească în partea de unde trebuia să sosească profesorul. La un moment dat, unul își amintește de Crăcănel și-ntreabă înciudat: ― Mă, dar ce naiba e cu Crăcănel, de nu mai vine o-dată? La care, un glas nasal și sacadat răspunde din spatele lor, cu o ironie dârză și răutăcioasă: ― Uite-l și pe Cră-că-nel! Nu mai este nevoie, cred, să spun
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
profesorului Caracostea punând următoarea întrebare: ― ...Poți să-mi spui tu, Georgescule, de unde vine cuvântul moașă? Se vede că se citise la Română vreo bucată de lectură în care era vorba despre moașă! ― Nu știu, domnule profesor! a răspuns Georgescu Nicolae, înciudat. ― Nu e nimic dacă nu știi, că nu ești obligat... Poate că știe cineva din serie?! Seria de la catedră, însă, dotată cu un impresionant simț de colegialitate, a ținut cu Nae Georgescu și a tăcut. Atunci Caracostea s-a adresat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mine!" A scris Moscu de zor toată ora. Se mai oprea din când în când, își ducea mâna la frunte a gândire, iarăși scria; Iarăși mai sta în contemplație! Profesorul, văzîndu-l atât de activ, l-a întrebat într-un timp, înciudat parcă de faptul că scrie atât de neobosit: ― Ei... domnule Moscu, merge, merge? ― La perfecție, don' profesor! i-a răspuns Moscu, zâmbind sigur de succesul pe care-l va obține! Dar sfârșitul orei a sosit, fără ca odată cu el să-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Și totuși broscuța și-a continuat orăcăitul obsedant, care semăna mai mult a cârâit de pasăre, spre desperarea profesorului! Ce se întîmplase? Cum eu renunțasem să mai manevrez broasca, de teamă să nu fiu prins, Löbel mi-a luat-o înciudat, șoptindu-mi: ― Dă-o, mă, încoace! O pun sub talpă și-o apăs cu piciorul! Când a văzut că nici așa n-o scoate la capăt, Tânărul a izbucnit, spumegând de mînie: ― Care e bestia care-mi tulbură ora? Atunci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
concentrarea lui Matei în altă parte și-și puse planul în aplicare: deodată ne trezirăm cu el în barul celălalt! Ei, drăcia dracului! "Mă, când naiba a fugit Moscu, de nu l-am văzut, să-l ating?! se-ntreba Matei înciudat. Las-că-l agăț eu la prima ocazie; nu-mi mai scapă!" Dar Moscu scăpă: și la prima, și la a doua, și la a treia ocazie, și la mai multe ocazii, de Matei, care nu mai știa ce să creadă! ― Cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Se pare că acești străini au fost în stare să parcurgă zeci de mii de ani-lumină, să pună stăpânire pe mine și să mă aducă, aici, nu știu unde." "Ei bine", - tonul răspunsului de la îndepărtatul alter-ego era plin de dezgust, mai degrabă înciudat decât respingător - "să știi că ei au pus un fel de stăpânire pe tine, electronic, dinainte de a părăsi nava Dzan. Și, evident, pe urma, au reușit să rezolve problema controlului de la distanță și au acționat". Stând întins, acolo în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
Dar marinarul și revoluționarul Bandura, gâtuit de emoție și cu o voce spartă, Încercă prin acel discurs lugubru În care făcea bilanțul dezolant al unei vieți sărmane, să rămână În contextul nedreptății sociale și al luptei de clasă, rostind vorbele Înciudat, de parcă‑l citea pe Bakunin, și nu se putu abține să nu desfășoare secvențele acelui destin ca și cum răsfoia un album de familie. (Și am impresia că printre acele imagini se amestecau, involuntar, și amintiri ale copilăriei sale.) Un subsol Într
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
la contactul cu lichidul. După ce i se pregătește șprițul, Sandu ridică paharul, iar cei trei prieteni ciocnesc. Constituția mamii lor! Gicu tușește instantaneu, Înroșindu-se la față, stropind cu bere pe o rază de zeci de centimetri, iar Gore rostește Înciudat „Ptiu, drace!” și-și face trei rânduri de cruci. Amândoi se uită nedumeriți la Sandu, În timp ce acesta bea tacticos Încă un pahar cu vin. Le simte privirile Înșurubate În obrajii lui, pune paharul pe masă cu un gest nervos, apoi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Se străduiau să facă o treabă care necesita serviciile electronice ale unui trasor acționat de la distanță. Nedispunând de toate aceste facilități, ei se vedeau nevoiți să regleze problema utilizând instrumente improvizate. Scule proaste pentru o treabă proastă, se gândea Parker înciudat. Și totuși trebuia să se descurce. Până când modulul 12 nu era reparat cum se cuvine și repus în activitate, nu puteau să decoleze. Pentru a părăsi această lume, Parker ar fi făcut reparațiile și cu dinții, dacă era nevoie. Deocamdată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
bine, ține bine! strigă Parker triumfător. Am prins-o, jigodia, am...! Ripley observă animalul prins. Apoi blestemă, și de necaz și de frică totodată. Dădu drumul trăgaciului și luă de jos detectorul. ― Fir-ar să fie! oftă ea. obosită și înciudată. Liniștiți-vă, prieteni, ia uitați-vă! Parker lăsă plasa odată cu Brett. Amândoi recunoscură ceea ce prinseseră și nu puteau să-și înfrângă deznădejdea. O pisică, vizibil contrariată, se zbătea în împletitură și, înainte ca Ripley să apuce să protesteze, pieri în fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
la container, scuipate pe caldarâm, ai senzațiilor acute, rapid pieritoare ca și cum n-ar fi fost! Ai stăpânirii unei situații de bine, încât nici n-ai timp s-o guști. Simți că ți-a trecut vremea pentru așa ceva și o cedezi, înciudat că viața e atât de scurtă și moartea atât de lungă. Cum să nu fie nebuni de fericire gunoierii? Notele proaste din carnetele școlare sau transmise prin e-mail-uri, lacrimile care se scurg prin undele telefoniei, prelingându-se până la cot, culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
kilovolții dorinței și dăruirii totale și, deși fierul tot nu voia să ia formă, îl căli în apa rece a sudorii, nicovala icnea cu aceeași impostație de voce tubată, al II-lea Război Mondial începuse de mult, bormașina rotopercuta fierul înciudat zadarnic, trecu la represalii cu fainul, scânteile luminau Universul incognoscibil, strânse pleoapele încercând să-l taie mai fin după ce tură triodina la maximum, electronii îi deformau și mai tare chipul, polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Nu știu ce poezie spune tânărul, dar ascultă ca proștii și rămân așa, uimiți amândoi, foarte uimiți, că mamă, mamă, cine-o fi ăsta? Când termină recitatorul de la difuzor, femeia își șterge o lacrimă imaginară, văzuși, nene Marinică, mai recită și alții... Înciudată, pune smântâna în păstăile alea, învârtește în cratiță cu oful belelei care a dat peste ea. Uite că se găsi unul de recită mai bine ca băiatul meu!? Bărbatul înțelege situația și tace. Se deschide poarta de la intrarea în curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la gândul de a o suna pe Lissy În fața ei, dar probabil că a văzut deja tot ce se poate vedea la viața ei, nu ? — Bună, zic, În momentul În care răspunde Lissy. Eu sunt. — Emma ! Cum merge ? — Groaznic, spun Înciudată. — Ce vrei să spui ? zice Îngrozită. Cum să fie groaznic ? Ce s-a Întâmplat ? — Asta-i partea cea mai cumplită. Mă prăbușesc Într-un scaun. Totul a Început super. Râdeam și glumeam, iar restaurantul e absolut uluitor, și a comandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
lângă ușă, complet Îmbrăcată, iar acum deja... el... — Stai, reușesc să rostesc. Stai puțin, Jack. Trebuie neapărat să-ți spun ceva. — Ce anume ? Mă fixează cu o privire intensă și grăbită. Ce-i ? — Nu știu nici o șmecherie, Îi șoptesc, ușor Înciudată. — Ce nu știi ? Se trage ușor Într-o parte și mă privește. — Șmecherii ! zic defensivă. Probabil că tu ai făcut sex cu miliarde de topmodele și de gimnaste, care știu tot soiul de... În clipa În care Îi zăresc expresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Vreau să spun că mi-a zis... Mi-a zis totul despre... Ei, oricum. Probabil că n-a avut dispoziția să vorbească prea mult. Ce, e o crimă ? — Ia niște cafea, spune Lissy, Întinzându-mi o cană. — Mersi, spun, ușor Înciudată, iar Lissy oftează. — Emma, nu vreau să-ți stric buna dispoziție. Pare un tip foarte drăguț... — Pentru că este ! Pe bune, Lissy, n-ai nici cea mai mică idee cât de drăguț e. E atât de romantic ! Știi ce mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
personal cred că ar fi o mare greșeală... Se oprește ca să-și tragă sufletul. Aș face exact ce-a făcut și el. Aș face public unul din secretele lui. — Sinceră să fiu... nu e o idee rea deloc, spune Jemima Înciudată. — L-aș umili, spune Lissy, cu un aer ușor răzbunător. L-aș face să se simtă prost. Să vedem dacă-i place. Se Întorc și mă privesc. Dar nu-i cunosc nici un secret, zic. — Trebuie să-i cunoști măcar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]