339 matches
-
așadar, va deveni curînd un neîmpăcat critic al femeii demonice. Nevasta rea este obsesia lui, apropiindu-se În această privință de Creangă. Și romanticii notează seismele de ordin fiziologic pe care le provoacă amorul. Costache Negri vorbește despre turbarea omului Înciudat, contrariat În iubire: „Căci eu zac afară-n poartă În durerea cea mai mare Și-n blăstemuri de turbare”... Mai liric, de o senzualitate mai rafinată, Bolintineanu sugerează, pe lîngă celelalte semne, un por nenumit manifestat prin schimbarea rapidă a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
corbul și-l scutură de pe pene, întinse aripile, ca și cum ar mai fi vrut, măcar o clipă, să prelungească umbrele de pe creștetul cavalerului, apoi își luă zborul, dispărând către miazănoapte. Petrache se gândi, câteva clipe, la ajutorul neașteptat primit din partea luminii. Înciudat încă de nepăsarea corbului în fața strădaniilor lui de a-l alunga, se hotărî să găsească el însuși o soluție. Căută lădița cu unelte, pe care o păstra ascunsă într-un colț, sub ramurile joase ale unui gutui. O deschise și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fiu carte“. Și așa s-a întâmplat că pereții camerei ei s-au umplut de tomuri și viața i s-a multiplicat într-o vraiște de cărți. „Și la ce mai folosesc acum toate cărțile astea ?“, ar fi spus Papi, înciudată, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei. Aerul se făcu translucid și vibră. Ca de obicei, Iacob, fiul lui Zevedei, nu-l auzi intrând. Ridică ochii, nu era nevoie să-l poftească să se așeze și nici alte politețuri nu erau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se împuțina. Până ce rămase, luminos, electronul. „Quod erat demonstrandum“, adăugă Efrem, ca și cum asta i-ar fi ajutat explicația. Sunt situații în care n-ai ce să mai spui... șopti Papi. — Mai bine să bem, spuse Efrem, ridicând paharul, dar observă, înciudat, că se golise. — La drept vorbind, nici nu prea aveam pentru ce să închi năm, spuse Filip, când rămaseră singuri, în drumul spre casă. — Efrem n-a fost prea amabil, îl luă Cosmina de braț. S-o fi gândit că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu se osteniseră să-l deșurubeze. Simți în aer un vag miros de țigară puturoasă care nu lăsa niciun dubiu asupra celui ce pusese la cale dispariția becului. Când flacăra brichetei îi arse degetele, o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului, nu e totul pierdut. Încă se mai găsește câte ceva de furat. Bâjbâi după scaun și, negăsindu-l, se așeză direct pe podea, rezemat de perete. Întunericul fremăta, apoi se coagulă în mogâldețe care începură să-i danseze în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
aduc ceva!" Dar, vai, Indolenta nu făcu nici un astfel de gest. Ieșind din sala de mâncare, zise: - Ți-am pus mâncarea în bufet! (Exista unul, fixat însistemul de boaserie.) Notificarea i se păru lui Ioanide teribil de nedelicată și autoritară. Înciudat, lăsă capul în jos. De câteva ori foamea îl îndemnă să meargă să mănânce, dar gestul de a deschide bufetul, de a se supune ordinelor Indolentei, de a da o reprezentație de înfrîngere îl indigna. Cum, nu i se datora
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lei! . - Păi nu fusese vorba că mi-o lași cu zece lei? - Nici pomeneală! Unsprezece mă costă pe mine. Să vădcine-ți dă plapumă cu zece lei! - Dumnezeu să te-nțeleagă, n-ai o vorbă la locul ei. Clientul se depărta înciudat, cu toate că știa că în altă parte nu e mai ieftin. Plăpumarul îl lăsa să plece, aparent cu indiferență, dacă însă constata că clientul pleacă de-a binelea, îi făcea semn. . - Ei, domnule, nu vii să ne-nțelegem? . - Ce să mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Sofistul nostru, asudând, respirând greu și bombănind plin de nemulțumire, fu redus la a-i reproșa că le sparge întotdeauna în același fel. Dar aplauzele galeriei l-au convins pe Bastiat că această manieră era cea bună, iar domnul Proudhon, înciudat și confuz, se grăbi să abandoneze un partener de duel atât de dur pentru a merge să caute o nouă ceartă cu domnul Pierre Leroux. La puțin timp după aceasta, Bastiat, tot neobosit, publica un volum de Armonii economice. În
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
principiul șaitiosț nașterii și al hranei lor, al traiului și al gândirii lor6. Tot așa, nu este de conceput ca Providența 7, cea care, ca o mamă bună și devotată, zămislește și păstrează toate spre folosul nostru, să se arate Înciudată numai atunci când este vorba despre mantică și să ne-o ia Înapoi după ce ea ne-a dat-o de la bun Început. De parcă nu se mai găseau tot atâția ticăloși, și Încă În număr mare, Într-o populație deja numeroasă și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fără efort. Opoziție sau careu Dispoziție: Energia este fie blocată, fie prost gestionată, iar individul este mereu nemulțumit de rezultatele pe care le obține. Are impresia că inițiativele Îi sunt discutate, criticate, că nimeni nu este atent la nevoile lui. Înciudat, uită să mai depună eforturi, este lipsit de rigurozitate și acționează În mod dezordonat. Nevoia lui de autoritate se exacerbează, dar se manifestă stângaci, dacă nu cumva se simte blocat de teama că o să fie dezaprobat de superiorii ierarhici. Sexual
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
m‐oi îmbăta, Ci doar de sfântul ceas al revederii. Sărutul nu‐i un obicei urât; E o‐nchinare‐ n prag de simțăminte. Și noi ne‐om săruta‐ ndelung, încât De printre stele‐ n purpurii veștminte O să ne strige luna înciudată: ‐ Hei, voi de jos, da ´isprăviți odată!... Sau în aceeași gamă a simțămintelor juvenile, dar mai cerebrală, poezia „Cine‐ i oare?” - de Ion Hobană, din 3 decembrie 1955, despre o tânără învățătoare care a sensibilizat în așa măsură auditoriu încât
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
personajului principal. El reprezintă o privire din interiorul lumii lagărului, care aduce un plus de credibilitate. O singură dată, spre finalul povestirii, se înregistrează o schimbare a centrului de orientare. Acesta nu mai este Ivan Denisovici sau naratorul, ci gardienii, înciudați că deținuții nu reacționează așa cum trebuie: S-au înșirat la rând, câte cinci la început și mai încolo de-a valma. "Hai, despărțiți-vă acolo la urmă!" strigă șeful de pe trepte. Ți-ai găsit, nu se clintesc, diavolii! Nici gând
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
descriu lumea subpământeană, trunchiul și crengile plecate prezintă pământul în toată întinderea sa, iar ramurile din vârf reprezintă cerul în totalitatea sa 317. În mitologia poporului român, Arborele Cosmic, născut o dată cu Universul, este bradul. Legenda spune că "Fârtatul, obosit și înciudat de incapacitatea lui creatoare, a izbit cu toiagul în apele primordiale și în locul acela s-au deschis și s-a ridicat falnic un brad fosforescent" 318. În mentalitatea populară românească, bradul are o triplă semnificație, fiind arbore cosmic, arbore ceresc
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la contactul cu lichidul. După ce i se pregătește șprițul, Sandu ridică paharul, iar cei trei prieteni ciocnesc. Constituția mamii lor! Gicu tușește instantaneu, Înroșindu-se la față, stropind cu bere pe o rază de zeci de centimetri, iar Gore rostește Înciudat „Ptiu, drace!” și-și face trei rânduri de cruci. Amândoi se uită nedumeriți la Sandu, În timp ce acesta bea tacticos Încă un pahar cu vin. Le simte privirile Înșurubate În obrajii lui, pune paharul pe masă cu un gest nervos, apoi
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu cei din fața mea. Și-ntotdeauna, indiferent de nivelul lor de pregătire, am avut aceeași surpriză dezarmantă. La cele mai bune glume 271 ale mele (și care cereau un simț mai subtil al umorului) nu râdea nimeni, pe când, când scădeam, înciudat, nivelul și spuneam ceva demn de folclorul copiilor, mă răsplăteau hohote de râs neașteptate. Nu știu dacă trebuie să trag de-aici o concluzie în privința lipsei mele de umor sau a lipsei de complexitate - fiindcă aici vroiam să ajung - a
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din arborii de lângă fereastră. Auta stătea în picioare, înțepenit. După multe clipe, care părură foarte lungi, îi întinse scrisoarea și-i spuse cu glas ciudat: - Ia-o. Citește-o și tu. CAPITOLUL XV De două zile Auta își mâna măgărușul, înciudat că animalul nu putea să alerge ca o panteră. Sclavului nu-i era frică. Dimpotrivă, o dorință arzătoare îl îndemna să fie cât mai grăbit. Se gândea întruna numai la scrisoarea regelui și la îndemnul pe care i l-a
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Iui. Apoi întoarse capul spre Auta și-l fulgeră din ochi. Scrâșni și spuse printre dinți: - Ai călcat porunca, șarpe! Înspăimântat, Auta se întoarse spre străinul vârstnic și-i spuse în limba adusă din cer, în vreme ce Tefnaht își mușca buzele, înciudat că nu poate înțelege. - Acum, viață nu va mai fi pentru mine. Ei mi-au poruncit să nu vă învăț nici o limbă pământeană, v-am spus... Au să mă ucidă! Străinul îi răspunse, zâmbind, tot în limba atlantă: - Am înțeles
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
nimeni nu ni le dă. Iar la ceea ce numiți voi rege (noi nici n-avem astfel de cuvînt) nu mă pot duce; înțelegi ce s-ar întîmpla... - Dar e corabia regelui, nu e a unui om sărman! îl întrerupse Auta înciudat. N-a făcut-o el, au făcut-o robii... - Atunci e a robilor! spuse Hor. Dacă robii care s-au răsculat vor învinge, va intra în stăpânirea lor. Ei poate ne-ar da-o, însă pentru noi va fi prea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cabinetul împăratului, care ordonă să plece de acolo cei cărora nu vrea să le împărtășească secretul său, cum să fie verosimil că Cinna vine acolo să-i țină o cuvântare Emiliei? Și mai puțin încă faptul că Emilie se plânge înciudată acolo împotriva Împăratului? Iată ce mi se pare o dificultate pe care Domnul Corneille o va rezolva când va dori." Este mai ușor să justifici intrările și ieșirile adoptând un decor de exterior, cum atrage atenția Corneille în Examen la
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
măi Fanachi! Sări ca ars moșierul. ...Poati, n-o vezi tu, da‟ esti! - O fost, boierule... o fost, acu‟ douăzeci de ani, când o ars păn‟ la pământ, Acu‟ nu mai esti! „Îndărătnic om... Doamni iartă-mă!“ își zise țăranul înciudat. „Așa o vrut Dumnezău; i-o luat mințile di tăt! A cui pacati, oari, li tragi, cî el o fost om bun!“ Își zicea el în gând, în timp ce se îndepărtă prin zăpada uscată ca sticla... În urmă, boierul se auzea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de Crăciun, sticlărenii să se desfete cu colinde și petreceri lumești. Roata norocului Badea Vasile se trezise posomorât, cu noaptea-n cap, hăituit de un vâjâit al urechii. „ Pesemne, m-o tras curentul asară, la cazanul popii” își spuse el, înciudat, în timp ce și țesăla mândrețe de boi ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se, cu coada ochiului, la tovarășul ei de peste treizeci de ani, amintindu-și, cu năduf, de sforăiturile lui după orele petrecute la cazanul de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
-i necăjită. Îi mai amintești și de durerile facerii? îl mustră Ileana, ștergndu-și lacrimile cu un colț al pestelcăi. Ba să tăceți voi, se oțărî bărbatul, c-o să-mi dați dreptate! Vai, voi bărbații că tare vă mai țineți, spuse înciudat Ileana, împingându-și afară cumnata. Hai, să te duc acasă! Și cele două femei porniră grăbite de vântul ce se zbenguia printre baticele lor înflorate, îmboldind și pașii urătorilor. Se țineau strâns să nu lunece pe omătul preumblat de cetele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
înfrigurare, rugându-se la icoana Sf. Gheorghe, ca să stârpească dușmanii! Nimic nu mai era ca înainte. Parcă totul se dărâma în juru-i. Se căznea să-și astâmpere gândurile negre, care-l încolțiseră. „Ce-ar fi spus Safta?”, se gândi el înciudat. „O să trecem, bărbate și de hopul ista!” Dar acum era singur. Și cât mai dorise să-și vadă femeia și copiii! Numai visul acesta îl ținuse în viață. În orice clipă, se agăța de amintirea unei mângâieri a Saftei sau
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Fata fusese înfiată la dorința nevestei lui, o femeie frumoasă, adusă din Basarabia. Gheorghe bătu la o poartă mare, care nu lăsa să se vadă locuința sau alte acareturi din jur. Oameni buni, deschideți! Cine-i acolo, întrebă, cu glas înciudat, un băietan supărat, pesemne, că fusese trezit din somnul dulce al dimineții. Eu vin tocmai din Sticlăria și aș avea oarecare treabă cu domnul inginer, spuse Gheorghe. La ora asta, măi omule? se răsti băietanul. D-apoi, domnul trebuie să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mai aminteam însă în nici un fel însuși apartamentul, nu știam cum erau orientate camerele, ce mobile aveau părinții mei pe atunci, deși fragmente nebuloase, amestecând anii și locuințele, mi se mai arătau uneori în vis. Când ieșeam din holul vuitor, înciudat că 166 nici de acea dată nu avusesem curajul să sun la ușa noilor locatari și să-i rog să mă lase să văd apartamentul, soarele mă orbea și trebuia să strâng genele, pe care le vedeam atunci încărcate de
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]