995 matches
-
mai 2015 Toate Articolele Autorului Vals în doi Pornim la vals împreună pe petalele timpului Cu fețe diafane transfigurate de dor. Buzele se ating,dansând sfios, Fremătând de splendoarea atingerilor timide. Mă cuprinzi în brațele tale dornice de îmbrățișări, Rămânând încleștați în magia primei priviri. Mă strângi la pieptul tău în care sălășluiesc dorurile - furtuni și mari calme deopotrivă, Mă porți cu pași siguri spre plaje însorite, în care pescăruși înaripați despica zările neobosiți, Mă învălui în plasă ta și mă
VALS IN DOI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369593_a_370922]
-
flăcări, doar umbra mea moare, speriat, să tresari peste-atingeri cu mine, să simți veșnicia curgându-ți prin vine, să urle tăcerea de prin camera goală, sub rochii de fum să mă dori ca o boală, și-n ceasul de cruci încleștat sub un ger, să-mi ții umbra-n brațe și iubirea în cer! Referință Bibliografică: Doar o umbră / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830, Anul VI, 04 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate
DOAR O UMBRĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369680_a_371009]
-
reintruchipeaza-te în abur, în roua, în petale de maci purpurii, Canta-mi ființă zăpăcita și dorurile, Reda-i inimii cântecul pierdut. De ce nu poți veni din nou la geamul meu, întruchipare solară? Unde rătăcești acum, in ce întunecimi ți-ai încleștat ființă? Ce nouri blestemați ți-au întunecat zările? Am nevoie să știu cine a avut nevoie mai mare de tine? Ce ți-au promis spiritele întunericului mai mult decat ți-am putut oferi aici, pe pamant? Te vreau să îmi
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
A-Ma! -- Sunt cel mai prost angar de pe planeta asta, bombăni creatură, înclinându-se pentru a-l prinde între aripi! O sa imi pară rău, știu sigur! Cercetașul simți o bucurie sora cu demență la gândul revenirii lângă A-Ma. Se încleșta bine în spatele angarului, alungând sentimentul de recunoștință care îl invadase la un moment dat și, odată cu el, gândurile legate de mulțumirea pentru salvarea vieții lui, comunicându-i sec creaturii coordonatele cuibului. Nu apucară să se depărteze prea mult de far
RUPTURA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368031_a_369360]
-
Zoriți în tăceri, în părăsire și neînțelegere, merg unul după altul artiștii români. România e un gol prag pentru stele și un cer lacom pentru fruntea comerțului muzical. Pe când brațele Rusiei, Basarabiei, Ucrainei sunt grele de fii pe care îi încleștează ca să nu se risipească. Țările acestea nu legendarizează umbre, nu ridică cerului sonor, până la încărcare, neterminabile refrene cu „tra, la, la...!”, ci au un vast amvon pentru cezarii muzicii adevărate la care perdelele sunt treceri, nu acoperiri, în care aerul
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]
-
Și atunci când crezi că totul este pierdut, poți să-ți mai acorzi o șansă de a fi fericit. Nu trebuie să aștepți trist și deprimat ca viața să ți se stingă. Când viața este vitregă cu tine, trebuie să-ți încleștezi pumnii și să lupți pentru idealurile tale. Nu trebuie să te predai și să-ți pierzi orice speranță. - Vorbele tale mi-au dat curaj. Mai nădăjduiesc de a-ți cuceri inima. Ca să reușesc acest lucru, ar trebui să-mi acorzi
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1154 din 27 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370159_a_371488]
-
nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Fă-mă, Doamne, dac! Fă-mă, Doamne, dac Cu moartea să mă-mpac, Să-mi iubesc străbunii Și lupii cântând lunii! Fă-mă, Doamne, dac Ca să știu să tac, Să-mi încleștez pumnii Să nu cad pradă urii! Fă-mă, Doamne, dac Scut rotund să-mi fac Pentru trup sicriu Dar cu spirit viu! 02.06.2015 Referință Bibliografică: Fă-mă, Doamne, dac! / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614
FĂ-MĂ, DOAMNE, DAC! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370264_a_371593]
-
crâncene lupte și de sângele pierdut, Din vremuri în care românii,înfrățiți se ridicară Și își apărară glia, și graiul își apărară. Într-o țară greu durată, prin milenii, de străbuni, AZI, se lăfăiește minciuna printre lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilorde ieri? Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure, Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure! Ați șfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a
TIMPUL de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353288_a_354617]
-
tu de stafie ! Dar ți-au pus aștia pielea pe băț. Gata ! S-a zis cu tine. Noroc că ăia de la tăbăcării nu cumpără și piei de stafii că altminteri... Coana mare dă semne de nervozitate, strânge din dinți, își încleștează mâinile, se ridică în capul oaselor dar când se întoarce Firică își reia poziția obișnuită. Scena se repetă de câteva ori. Pândă reciprocă. Imprudentă coana mare îi dă cu tifla. Firică o surprinde. FIRICĂ: Văleu, n-a murit cotoroanța. N-
COANA MARE SE MĂRITĂ, PARTEA II de ION UNTARU în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354365_a_355694]
-
învăluie cu razele frivole curtea cu grădină . Pomi încarcați de roade, flori ce zâmbesc fericite, legume ce se doresc folosite se lasă mângâiate de razele diminetii.In fața casei străjuiește un măr împovărat de ani. În fiecare an omizile își încleștează trupul spiralat și verzui pe crengile perene. Primăvară , devreme, cleiul transparent , ca niște plasturi aplicați ad-hoc, sclipește în lumina caldă a diminetii.Acum merele aurii se înghesuiesc printre frunzele protectoare și râd că o grămadă de smaralde la sânul suav
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
învăluie cu razele frivole curtea cu grădină . Pomi încarcați de roade, flori ce zâmbesc fericite, legume ce se doresc folosite se lasă mângâiate de razele diminetii.In fața casei străjuiește un măr împovărat de ani. În fiecare an omizile își încleștează trupul spiralat și verzui pe crengile perene. Primăvară , devreme, cleiul transparent , ca niște plasturi aplicați ad-hoc, sclipește în lumina caldă a diminetii.Acum merele aurii se înghesuiesc printre frunzele protectoare și râd că o grămadă de smaralde la sânul suav
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
-mi-le în hăuri adânci cât viața sterpe cât deșertul Atacama și-mi ascund dezertarea în munții de gânduri negre conștientizând că până și iluziile mi le-am pierdut devenind o jucărie fără temei și inima și mintea s-au încleștat la vreme de-o noapte întreagă îndurerându-mi viața c-apoi în zori să mă agăț de marginile speranței fără fond fără esență ci doar contur zdrențuit și el de bătăușele gânduri mai lăsați-mă să mă pot aduna pentru
LIFE WITHOUT COLOR de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353893_a_355222]
-
porumb în cotețul găinilor. S-a auzit un zgomot de motor pe stradă, la poartă a oprit un IMS albastru din care au coborât grăbit niște uniforme albastre, tata a rămas nemișcat, cu toporașul sprijinit pe butuc și cu mâna încleștată pe coada lui, lângă mașină a oprit și o șaretă din care milițianul a rostit tare: - El este! Tata nu a mișcat, parcă nu înțelegea nimic, siluetele albastre l-au luat de brațe, toporașul a căzut în țărână, mama a
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
piciorul pe ultima scară, cea mai senină. Am reținut lumina care mă călăuzise, să-i învăț puterea de a se dărui și s-o rog să șerpuiască până spre primele mele cuvinte, să le înghețe în adevărul care mă tot încleșta și care mă durea odată cu trecerea mea printr-o Sahară plină de ploi, veșnică și nepăsătoare. M-a privit cum străbăteam aleile rătăcite în oglinda lunii și mi-a atins sfoara de mătase pe care urcasem să deznod inima agățată
SĂ-MI TRIMIŢI MAGNOLIILE TOATE! de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354624_a_355953]
-
sergentul. Rivalul său, cu gând ascuns și cu prilej de-nfăptuire acum, sub ațâțarea văpăii din sângele lui fierbinte, îndreaptă pușca spre hoțul de lemne. Duhul cel vinovat de dragoste oarbă nu putu fi stăpânit de flăcăul-ostaș. Mâinile sale erau prea încleștate pe unealta morții, dincolo de puterea lui de stăpânire. Degeaba l-a prins de armă Dumitru, cu singura-i mână liberă. Că n-apucase a răsturna în lături hrana focului ce-avea să-i gătească merindele de praznic întru pomenire. Glonțul
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
răzbit în lupta cu viața! Cântecul i-a fost garnizoana inimii. Artista este atât de dăruită muzicii populare și publicului, încât nu se putea să nu continue, chiar dacă soarta a vrut să o doboare iar ea a trebuit să se încleșteze într-o zbatere cu propria viață! Acum luptă pe alt front: împotriva curenților nemuzicii cântate tot mai strâmb, împestrițând muzica folclorică românească. ,,Convingerea mea este că adevărata artă va câștiga lupta împotriva kitsch-ului, așa cum apa trece, însă rămân pietrele
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
ea, fiind piatra de fundamentare în planul glasului, numai în relație directă cu știința muzicii, exercițiul, viziunea nelimitării. Oricât de bună ar fi o voce în raport cu aspirația, pentru Maria Șalaru este continuu derizorie, toate în viața ei, îndeosebi muzica, fiind încleștate în lupta câștigării măcar a unei miimi de miime de mai frumos mâine, față de frumosul actual! Aceasta se vede în spectacolele Mariei Șalaru, împreună cu „Boboceii” „Floricelele” și „Flăcăii”, care readuc din adâncul timp istoric, folclorul muzical al românilor. Aurel V.
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
blana... Era în zori... Îl priveau înfricoșați. Fiara prinsese contur. L-au înșfăcat de păr, de barbă și de brațe și l-au izbit de stâncă: se scurgea sângele lui dintre colți, pe blană... A fugit, s-a ascuns... Acum încleșta pumnii, legăna capul, se tânguia icnind, își smulgea de pe creștet și din barbă șuvițele gelatinoase adunându-le în căușul palmei, mesteca lemn galben și scuipa sucul în palmă. Împrejurul lui, în scobiturile pietrelor, musteau culorile preparate. Toată dimineața adusese apă
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
se poată prinde și trupul s-a prăvălit în gol... În cădere, Iustin a văzut hăul în care pătrundea și s-a înspăimântat de întunericul în care se adâncea amețitor de repede. A închis ochii și maxilarele i s-au încleștat de la sine. Urechile recepționau trecerea prin aer. Era un vâjâit puternic ce se pierdea progresiv până când s-a transformat în ceva plăcut ce îi amintea de fâlfâitul unor aripi de pasăre ce-i atingeau obrajii ca într-o mângâiere maternă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
afumat la ochi, ca să nu-i scape evenimentul. Ca de obicei, fetele admiraseră pozele, că doar nu poți licita orbește, ca în săptămîna brînzei, cînd se mărită proastele cu te miri care neghiob. Fiecare dintre ele avea mărunțișul pregătit, buzele încleștate a hotărîre, voința de fier și ambiția pe măsura importanței evenimentului. Singura dintre ele, care mai avea vagi ezitări în privința deliciilor oferite de acei masculi superbi, era micuța ștorfi Evrika, pe care o striga unul din cadă, ca să-l frece
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
destul, nu trebuie să intri tu cu mașina în șanțuri din cauza vitezomanilor. Se făcuse tîrziu și aprinsese farurile, se mai destinsese puțin și, cînd a sunat celularul, l-a apucat plină de sine cu mîna dreaptă și stînga și-a încleștat-o pe volan. Era Gabriela. Disperată. Plînsă. Cu vocea sugrumată de emoție! Vino repede, s-a întîmplat o nenoricire. Și Adelina a apăsat pe accelerație, nervoasă. Doamne, ce s-o mai fi întîmplat? Inginerul Marcu fusese arestat de poliție cu
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
activat în P.N.Ț.C.D., făcând parte din consiliul de conducere al partidului, filiala Bacău. In prezent se ocupă de afaceri, în România.. Aceasta este o creionare afectivă a unui balerin în exil, care a trăit o viață de om, încleștat în luptă cu regimul securisto-comunist de la București. Viața lui construiește mesajul unui om care nu și-a trăit clipele într-o uniformitate de idei și care are toată cuviința și încuviințarea să arate peste vremuri, rana cicatrizată a istoriei! (Aurel
SANDU POBEREZNIC. UN BALERIN ÎN EXIL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357537_a_358866]
-
aer. mă așez între uși și-ți aștept răspunsurile. târziu, te împiedici de mine. îți simt apăsarea tălpilor și tremuri de grijă să nu fi rupt vreun papuc. mă ridic. mut, cu zâmbetul strâmb, pui întrebări. te bâlbâi cu mâna încleștată pe umărul meu. cauți echilibrul rătăcit între a lovi și a călca indiferent, mormanul de pământ din calea ta. - exiști-îmi spui mormăind. - da. exist. arunci scuzele în silă. simt putrezirea semințelor de cactus... creșterea plantelor noi... aștept țepii... tu taci
EXIST? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358739_a_360068]
-
făcută, cu ochi albaștri, față de păpușă și păr șaten ondulat, aceasta tremura din tot corpul, vânătă de frig, în timp ce vântul rece îi umfla cârpa de veșmânt pe care o purta; picioarele goale i se făcuseră negre, iar mâinile i se încleștaseră, albe, pe mânerul găleții. „Doamne, ce frumoasă e!”, mi-am spus privindu-i chipul.” „Pe ea o crește bunică-su” Mi-am dezbrăcat imediat pardesiul și apoi vesta de lână pe care o purtam pe sub el. Întorcându-mă spre ea
DANIELA (PRIMA PARTE) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358738_a_360067]
-
cuvinte. De aceea, când a văzut-o la întoarcere pe Anneliese în curtea lui Berni cu burta la gură, îi venise la început să pice din picioare de uimire. Isprăvind lectura scrisorii, simțise cum o gheară de fier, rece, îi încleștează inima. Nu ți-e bine? îl întrebase neliniștită Ingrid, văzându-l că se chircește cu mâna la piept. Cred că vom avea ceva probleme cu casa, îi spusese el, evitând să dea amănunte despre suferința lăuntrică ce-l încerca. Se
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]