460 matches
-
însemna fericirea absolută, extazul perfect, o bucurie sexuală perfect neproblematică și lipsită de dramatism. După ce îl luase Emma în brațe, Tom nu-și amintea să se fi mișcat deloc. Îi rămăsese în minte numai felul în care stăteau amândoi întinși, încleștați, fără să se miște, ca sub o vrajă ce îi aruncase într-o transă extatică, perfect relaxați și totuși încinși de o tensiune dincolo de orice limită, strângându-se puternic dintr-o nevoie nespus de urgentă. În această stare hipnotică, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
prea albă, aproape lipsită de sânge. Claia de păr auriu de pe cap părea să fie comună pentru o parte dintre oamenii de aici, ceilalți având părul castaniu, ca al lui Patru. În momentul acesta fața lui Breemeg prezenta un maxilar încleștat și ochii îngustați, ca și cum omul ar fi fost preocupat de un gând neplăcut. Cum Gosseyn nu putea ști care-i erau gândurile până ce acesta nu le-ar fi dezvăluit, nu-i rămase decât să-și continue drumul în mare grabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
departe, luminile unui oraș. La cererea lui Yanar, nava coborî spre o clădire pe care Leej o numea Gara aeriană. Când plecară, Gosseyn puse acceleratorul la maxim și se duse la fereastră, de unde examină orașul. Ce de lume! Văzu luminile încleștate ale unor nenumărate degete de apă. Uneori, oceanul pătrundea până-n centrul orașului. În timp ce privea, totul se stinse. Surprins, văzu numai negru pe insulă. Lângă el, Leej exclamă: - Oare de ce-or fi făcut așa? Gosseyn ar fi putut să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
un cavaler roman în armuură și numele elevilor uciși în Primul Război Mondial. Fotografiile directorilor erau agățate între ușile din jur: cei mai vechi cu bărbi zburlite, cei mai noi cu mustăți aranjate, dar toți aveau frunți severe și guri încleștate. De la un balcon se auzi detunătura groaznică a unei curele lovind o mînă. Undeva se deschise o ușă și o voce plîngăcioasă zise: — Marcellus animadvertit, Marcellus a remarcat acest lucru, și dintr-odată în rînduri de luptă se grupară forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mintea și te descurci bine la examene. Profesorii tăi așa spun. Doresc să te ajute. De ce nu vrei să fii ajutat? Nu exista o poziție specială pentru rugăciune. Lumea stătea cu picioarele desfăcute sau încrucișate, cu brațele strînse, cu mîinile încleștate sau împreunate, după cum doreau, dar toți aveau ochii închiși pentru a sugera că se concentreză sau își plecau capetele în semn de respect. Thaw încetase de multă vreme să-și mai închidă ochii, dar îi lipsea curajul de a ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în creion, le întări pe cele mai bune cu cerneală și le coloră cu acuarele. în timp ce lucra, astmul îl chinui mai puțin, și pentru că nu dormise aproape deloc, închise ochii, se aplecă peste masă și-și odihni fruntea în pumnii încleștați. Auzea cum aerul mișcă ușor crengile copacilor, chemarea întîmplătoare a vreunei păsări sau o viespie bîzîind prin colțul verandei, dar ascultă cu mai multă atenție un murmur care venea din propriul cap, un sunet vag, îndepărtat, ca o conversație între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw se ridică și-și șterse fața cu o batistă. — Nu știu. Poate că de ușurare. Domnul Thaw își bătu fiul cu afecțiune sub bărbie cu pumnul încleștat. — înveselește-te! zise el. Și dacă n-o să ajungi un alt Picasso, o să-ți... o să-ți... o să-ți zbor scăfîrlia, așa o să-ți fac. într-o după-amiază caniculară, Thaw și Coulter coborau pe o cărare din pădure brăzdată de rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ieftină. Asta îl înfometă, dar în două-trei zile i se păru că e suficient, apoi îi pieri pofta de mîncare și bău doar o ceașcă de lapte. Zi de zi, stomacul i se mulțumea cu tot mai puțin. Avea mintea încleștată, și exteriorul întărit pentru a se bate cu viața din jur. Ezitările normale ale vocii și gesturilor dispărură. Deseori auzea în minte un șir de cuvinte: curat neguros auster riguros implacabil. Uneori murmura aceste vorbe de parcă erau o melodie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar nu se uscase complet și acum, cînd umezeala se evaporase, o pată cenușie se lățea pe mijloc. Nu se așteptase la asta. Se întoarse spre Ruth, cu gîtul lungit spre ea și balansîndu-se un pic la bază. Cu pumnii încleștați, o porni în direcția în care se afla murmurînd: — Pe Sfîntul Dumnezeu, o să-ți vin de hac pentru asta, draga mea. Ea se retrase în foișorul ferestrei. în decursul altor bătăi, ea era, de obicei, agresorul, iar el se apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai plănuit să fie inutil. Da, zise autorul dînd din cap aprobator și cu înflăcărare. Da, așa e. Lanark căscă gura la fața care dădea din cap prostește și brusc avu sentimentul că aparținea unei păpuși ventriloce. își ridică pumnul încleștat, dar nu se putu hotărî s-o lovească. Se învîrti și dădu un pumn într-un tablou de pe un șevalet, și ambele se prăbușiră pe pardoseală cu zgomot. împinse și cealaltă pictură de lîngă ușă, se duse spre o bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
departe, luminile unui oraș. La cererea lui Yanar, nava coborî spre o clădire pe care Leej o numea Gara aeriană. Când plecară, Gosseyn puse acceleratorul la maxim și se duse la fereastră, de unde examină orașul. Ce de lume! Văzu luminile încleștate ale unor nenumărate degete de apă. Uneori, oceanul pătrundea până-n centrul orașului. În timp ce privea, totul se stinse. Surprins, văzu numai negru pe insulă. Lângă el, Leej exclamă: - Oare de ce-or fi făcut așa? Gosseyn ar fi putut să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
totuși, alteori, ceea ce pare să fie o impresie puternică, ajunge să se șteargă în așa măsură, încât nici nu-ți mai amintești de ea. Fenomenul își are cauzele lui, iar Institutul de nexialism le-a descoperit. McCann tăcea, cu buzele încleștate. Privind peste umărul lui, Grosvenor văzu cum cei patru chimiști, strânși acum lângă ușa dinspre coridor, discuta în șoaptă. Grosvenor nu le dădu atenție și continuă să-i vorbească geologului: - La început au fost momente când simțeam că mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu cânepă. Urmaseră nările, rectul, urechea ei dreaptă, pe urmă cea stângă, fiindcă, după credința Profetului, nicio deschizătură a păcatului nu făcea să rămână nepecetluită. Frumoasa lui Farah plecase din trupul ca de pasăre doborâtă. Îi legaseră fălcile, ca să stea încleștate. Îi înnodaseră părul la ceafă, îi scurtaseră unghiile, o spălaseră și o șterseseră cu un prosop zdrențuit. Numai giulgiul plătit de tată-său era ca spuma de lapte, ca puful de gâscă, ca blândețea lui Dumnezeu. Mintea lui de copil
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
s-o întindă. Să vezi cum arată căruntu', te apucă groaza! Ars tot, abia ține pistolul. ― Cum l-a ars? ― Am uitat să întreb. Oricum, l-a prăjit. Inginerul începu să râdă. Un râs amar, venit din pântece cu fălcile încleștate. Dascălu căscă ochii. ― De ce rîzi? ― Așa! E vesel! Al naibii de vesel! Cârnul clătină din cap lămurit. ― Am înțeles! Ești țicnit rău! Se uită la ceas: S-a făcut de 2. ― Te grăbești? ― Bineînțeles. Avem de scotocit toată biblioteca. Inginerul încruntă sprâncenele
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu-mi dau seama. Poate în Turcia, poate mai departe. ― Papa a fost pe vremuri la Constantinopol. Bazarul i s-a părut foarte gălăgios, necivilizat și murdar. Orientalii... Vorbea agitat, incoerent, incapabil să-și stăpânească emoția. Nevastă-sa ținea dinții încleștați fără să-și ia ochii de la Alexandru. Inginerul aruncă o privire circumspectă în jur. Pădurea întunecată, lacul tulbure peste care ceața plutea groasă făcîndu-l să semene cu un cazan în clocot, cerul scund, fețele sleite, golite de orice expresie, astrahanul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
goale, îmbrăcați în paltoane care cândva purtaseră semnăturile unor artizani iluștri, acum jalnice, obosite de perie, naftalină și curățătorie chimică. Șerbănică îi mobilizase sub o streașină, cu o grimasă scurtă, conspirativă. Mitiță, slab, sec și bățos, se interesase cu maxilarele încleștate: "Ai auzit ceva? Tocmai aseară n-am ascultat. A avut Colette sindrofie de cucoane". Colocviul durase două ore, întrerupt de exclamații de uluire, priviri holbate, respirații șuierătoare. Șerbănică, umflat, trăise momente glorioase. Repeta de câte două-trei ori un amănunt, exagera
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
călduros: ― Sânt sigură că ne vom petrece timpul extrem de plăcut. Am locuit ani de zile împreună, fără să ne cunoaștem. ― Eu, unul, m-am simțit foarte bine, replică în surdină Popa. Valerica Scurtu își îndreptă cutele capotului. Rosti cu dinții încleștați: ― Nu mă mișc nici moartă de-aici! ― St! făcu Panaitescu. Umblă cineva la ușă. Matei își privi ceasul. ― 6, 30. Pe unde i-or fi sticlit ochii amicului Vîlcu? Ușa se deschise încet și apăru un bărbat înalt, cu figura
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pînă la el nici o voce. Conversația continuă multă vreme și un răstimp ce i se păru interminabil i se explica ceva unei persoane nevăzute. Atît de tare se prelungi scena, încît pînă la urmă Hedrock rămase cu dinții și pumnii încleștați. Scoase un oftat de ușurare cînd luă sfîrșit acest răgaz de tăcere și cînd Peter Cadron spuse: ― Raportăm cu regret că Negatistul, Edward Gonish, consideră că nu sînt destui factori cunoscuți lui ca să-i ofere vreun fir conducător. Așadar ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Căzuse cu fața la pământ și acum ofițerul întoarse trupul neînsuflețit. Se făcu alb ca varul. Și asta nu din cauza oaselor zdrobite sau a orbitelor goale; mai văzuse așa ceva înainte. Ci a mâinilor bărbatului sau, mai degrabă, a mâinii lui drepte. Încă încleștată, cu degetele înțepenite nu pe o armă - ci pe o bucată de hârtie, acum îmbibată de sânge. Omul acesta nu încercase să scoată un revolver, ci o ciornă. Shimon Guttman nu voise să-l omoare pe prim-ministru. Ci doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
toată viața mea nenorocită și tu le-ai aruncat pur și simplu? Maggie ieși în goană pe ușa de la intrare. Dar simțind, cu siguranță, pericolul, gunoierul își luase tălpășița. Apăsa încontinuu pe butonul liftului, înjurând. „Haide, haide“, mârâi cu fălcile încleștate. Odată înăuntru, nu-și dorea decât să ajungă mai repede jos. Imediat ce liftul se opri la parter și ușa se întredeschise, se strecură prin acel spațiu, ieșind în fugă pe stradă. Se uită în stânga și-n dreapta și din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era nimeni. Abia atunci coborî privirea spre podea, unde zări o formă ce părea a fi un corp. Maggie se lăsă pe vine ca să vadă mai bine - dar nu exista nici un dubiu. Acolo, rece și lipsit de viață, cu mâna încleștată în jurul unei sticluțe goale de pastile, zăcea cadavrul lui Rachel Guttman. Capitolul 15 Bagdad, aprilie 2003 Singurul lucru de la care putea pleca era un zvon. Cumnatul lui pomenise despre asta ieri, la garaj, însă nu ar îndrăzni să-i pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nu mai era cea a unui joc. ă Aceasta e o acuză foarte serioasă pe care să o faci împotriva dumitale, doamnă. Înțelegi asta, nu-i așa? Cum a-i omorât-o? Femeia scutură violent din cap, ținându-și dinții încleștați, ca și cum ceva dinăuntru încerca să o oprească de la a spune mai multe. Reși totuși să îngaime: ă Am refuzat să o cred, reuși ea să îngaime printre dinți și căzu înapoi pe scaun epuizată de efortul necesar acestei mărturisiri. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Porfiri. Fiica dumitale. Iecaterina Romanovna se opri ca să delcare: ă Eu nu am nicio fiică. ă Ai dreptate. În sfârșit, îm pare rău să îți spun că ai dreptate. Lilia este moartă. Iecaterina Romanova se lovi în piept cu pumnul încleștat. ă Draga mea. Draga mea, începu Lebediev. Dar nu mai avea ce spune. ă Ascultă-mă, spuse Porfiri cu severitate. Ascultă adevărul. E timpul să recunoști adevărul. Ea a fost omorâtă. Împreună cu fiica ei, nepoata dumitale. De un bărbat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pielea albă și netedă și branhiile unui mic rechin. Centimetru cu centimetru, cei doi trag creatura spre balcon. PÎntecul bărbatului se strivește de balustrada balconului ca un balon păros, gata să explodeze. Nevasta geme, cele patru mîini ale lor stau Încleștate pe undiță, apoi firul cedează, plesnind prin aer la doar cîțiva centimetri de capul lui Wakefield, iar rechinul cade din nou În mare. În urmă cu doar cîțiva ani, acest măreț hotel decăzuse Înfiorător și era cunoscut doar pentru că oferea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pînă În clipa În care ea te iartă. Linda deschide, evident, gura ca să răspundă, dar o Închide imediat, supusă. Se ridică În tăcere și vine după mine Înăuntru. — Pot să intru? Ușa se deschide Încetișor și intră Linda. Am dinții Încleștați și sînt sigură că În seara asta Îi voi spune ce simt și motivul pentru care găsesc purtarea ei dezgustătoare. Îi voi spune că știu exact care-i este jocul, că face asta doar pentru că-i place să-i controleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]