473 matches
-
și baroc, lunecînd spre retorismul tern, fără acoperire artistică, imaginile aproape grotești ca în aceasta privindu-l pe Maiorescu, care încearcă să oprească Roata rătăcirii: "Te-ai repezit în urmă-i cu mîneci suflecate,/ Și cu vînjoase brațe de spițe încleștate/ Puteri în pieptu-ți zdravăn de mii ai întîlnit/ Ș-a roții fugă oarbă în loc o ai oprit!". E greu să ți-l imaginezi pe rezervatul și plinul de morgă Maiorescu opintind sisific la această mirobolantă Roată închipuită de poet". În legătură cu
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
rareori sufocante, de prin universități și redacții încropite, naive, în sensul rău al cuvântului. Prin nevoia de adevăr, dar și prin lupta, efortul și dovada acelei moralități superioare care, încă odată, se arată, se proclamă azi din atâtea guri închise, încleștate, la orizontul unei confuzii și decadențe stridente a valorilor artei, științei și literelor continentale. Un eseu care, alături de altele, nu prea multe, de la noi sau de aiurea, ne leagă de acel trecut imperial al Europei, de acel „regat al spiritului
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
Vin flăcăii câmpiilor și ai munților, cu soarele în ochi și cu brazda pe talpă; vin băieții orașelor, fugiți de la școală sau alungați de toamnele monotone și nostalgice ale mahalalei. Și unii și alții vin cu pumnii strânși, cu dinții încleștați, cu sufletele pline...". Rînduri de melodramă ironică, din vremea cînd "la Bulivar!" însemna la asalt! Cartea lui Mircea Damian, un album povestit, în care vorbele refac marginea zimțată a fotografiei (sînt și poze, vreo două-trei grupaje), e o mică enciclopedie
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
de maică-ta. - Mama, răspunse Martín în șoaptă, mama e o cloacă. Alejandra se ridică în capul oaselor, rezemându-se într-un cot și privindul atentă. Martín, fără să-și ia ochii de la pietricică, nu scotea o vorbă, cu maxilarele încleștate, repetând întruna în gând cloacă, mamacloacă. În sfârșit adăugă: - Veșnic am fost o piedică. De când m-am născut. Se simțea de parcă i se injectaseră în suflet otrăvuri fetide la o presiune de mii de atmosfere. Iar sufletul, umflându-i-se
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
1) contrastul tonal-expresiv T-D între blocurile tematice principal și secund, precum și (2) contrastul relației tonale-expresive între blocurile tematice în secțiunea Expoziție și Repriză, deoarece evoluția de la prima secțiune la ultima este orientată înspre relevarea identității („înrudirii” intonaționale) între temele „încleștate” și, ulterior, „împăcate”. Acești trei parametri - intonația ca sursă a întregului discurs, simfonismul ca elan vital în sens procesual, care străbate (prin) întreaga lucrare (sugestiv fiind germanul durch, englezescul through sau rusescul skvozi) și dialogismul ca principiu conflictual-generativ, definesc natura
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
veniseră doar 5.000. Cine erau ceilalți?” Cine erau? “Minerul” care a ridicat ranga deasupra capului fiicei mele și a soțului ei, ambii cercetători științifici la ICEMENERG nu purta cizme de ortac ci pantofi din cea mai fină piele, mâna încleștata pe ranga nu părea a fi de miner, iar limbajul lui când i-a amenințat cu moartea era unul de la periferia Capitalei nu din Valea Jiului. Dacă ei au scăpat cu viață, nu același lucru s-a întâmplat cu mulți alți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
nu-i împărtășesc distincția, nu în ultimul rînd a lingușitorilor care încearcă să se pună bine cu mărimile. Există în străfundurile tale un glas înăbușit care se luptă să urce la suprafață și, rupînd toate zăgazurile, învingînd rezistența mușchilor faciali încleștați, să-i strige în față: nu ești decît o semidoctă pretențioasă care nu se sfiește să emită păreri și sentințe în legătură cu tot ce este "en vogue" în politică, artă și literatură, dar care nu înțelege nimic din tot ce vede
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
veniseră doar 5.000. Cine erau ceilalți?” Cine erau? “Minerul” care a ridicat ranga deasupra capului fiicei mele și a soțului ei, ambii cercetători științifici la ICEMENERG nu purta cizme de ortac ci pantofi din cea mai fină piele, mâna încleștata pe ranga nu părea a fi de miner, iar limbajul lui când i-a amenințat cu moartea era unul de la periferia Capitalei nu din Valea Jiului. Dacă ei au scăpat cu viață, nu același lucru s-a întâmplat cu mulți alți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
ale trecutului - vibrații de super-corzi ce înveșmîntă umbra din mai adînc de dincolo și de departe în golul uriașei chitare de praf stelar în care energia primordială izbește ca un vițel dat la supt - frînghii ce ne țin pe dinlăuntru încleștați într-o leneșă dezlegare de zdrențe muzică - fanoane atîrnînd de pe buza de sus a Balenei-Univers ce ne soarbe din oceanul duratei și-i devenim hrană și rezonanță și impuls și nimic în suprema lăcomie a Totului...
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
de pe acest pod pe sub care trece într-o zi de martie șarpele galben al senei cu solzii lui murdari plini de amintiri și versuri de mallarmé și apollinaire cu peisajele pe jumătate înecate ale lui dufy și monet. cu fălcile încleștate ca într-o criză de epilepsie rup cu dinții din culorile psihedelice ale cheiului caut ceva cum ar fi pământul promis o imagine pe care s-o imortalizez nu cu sufletul ci cu aparatul meu de fotografiat dar acolo curge
gheorghe mocuța by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Imaginative/10154_a_11479]
-
veniseră doar 5.000. Cine erau ceilalți?” Cine erau? “Minerul” care a ridicat ranga deasupra capului fiicei mele și a soțului ei, ambii cercetători științifici la ICEMENERG nu purta cizme de ortac ci pantofi din cea mai fină piele, mâna încleștata pe ranga nu părea a fi de miner, iar limbajul lui când i-a amenințat cu moartea era unul de la periferia Capitalei nu din Valea Jiului. Dacă ei au scăpat cu viață, nu același lucru s-a întâmplat cu mulți alți
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în mare e scoica în scoică firul de nisip eu în nisipul pe care nu-l vor mesteca niciodată dinții stridiei ploaie de noapte fâșâitul unei mașini prin ploaie urletul unui copil la un alt etaj lumina e aprinsă gheara încleștată tot sub umărul stâng golul nu se umple scriind nu se mai umple somnul e departe cineva a tras piedica splendidei arme de colecție mai este până când carnea va exploda în spațiul acesta îmi retrăiesc viața o potrivesc cum aș
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
și cu umărul lipit de perete, cu o mână acoperindu-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna hotărâre de a muri fără o exclamație, fără un vaiet. — Lasă-lm domnia ta! Îi strigă Alatriste italianului. Între două Împunsături de spadă destinate englezului, acesta Îl privi pe căpitan, surprins să-l vadă lângă el pe celălalt englez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
treapta civilizației. Ideea era clar exprimată de I.C. Brătianu în articolul Ce am voit și ce voim, publicat în 1864 în Românul. Descoperind spectacolul "sublim" al libertății - "soarele civilizațiunii moderne", liberalii și-au propus să rupă lanțul nesfârșit "ce ținea încleștate mădularele nației" 8). Nu fără insolență, ei se vor autoproclama campionii civilizației moderne și singurii în stare să o articuleze. Restul era reacțiune. Acestei viziuni maniheiste Eminescu i s-a opus cu toată ființa. Analiștii ce s-au grăbit să
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
adapta, cu condiția unei decențe exterioare, celor mai extravagante situații. Aventura Ioanei nu atingea nici pe departe dimensiunile aventurilor ei juvenile. Existența lui Ioanide luă câtva timp forma unei căsnicii renovate în plină tensiune pasională. Arhitectul ieșea dintr-o îmbrățișare încleștată și viguroasă, era servit apoi cu cafea cu lapte încropită pe réchaud, trecea la lucrările lui, în care se absorbea, venea înapoi la masa imensă de stejar din sufragerie, pe marginea căreia la început așteptau două tacâmuri, și se așeza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un cavaler roman în armuură și numele elevilor uciși în Primul Război Mondial. Fotografiile directorilor erau agățate între ușile din jur: cei mai vechi cu bărbi zburlite, cei mai noi cu mustăți aranjate, dar toți aveau frunți severe și guri încleștate. De la un balcon se auzi detunătura groaznică a unei curele lovind o mînă. Undeva se deschise o ușă și o voce plîngăcioasă zise: — Marcellus animadvertit, Marcellus a remarcat acest lucru, și dintr-odată în rînduri de luptă se grupară forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mintea și te descurci bine la examene. Profesorii tăi așa spun. Doresc să te ajute. De ce nu vrei să fii ajutat? Nu exista o poziție specială pentru rugăciune. Lumea stătea cu picioarele desfăcute sau încrucișate, cu brațele strînse, cu mîinile încleștate sau împreunate, după cum doreau, dar toți aveau ochii închiși pentru a sugera că se concentreză sau își plecau capetele în semn de respect. Thaw încetase de multă vreme să-și mai închidă ochii, dar îi lipsea curajul de a ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în creion, le întări pe cele mai bune cu cerneală și le coloră cu acuarele. în timp ce lucra, astmul îl chinui mai puțin, și pentru că nu dormise aproape deloc, închise ochii, se aplecă peste masă și-și odihni fruntea în pumnii încleștați. Auzea cum aerul mișcă ușor crengile copacilor, chemarea întîmplătoare a vreunei păsări sau o viespie bîzîind prin colțul verandei, dar ascultă cu mai multă atenție un murmur care venea din propriul cap, un sunet vag, îndepărtat, ca o conversație între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la școala de artă? Nu ești bucuros? — Da. Foarte bucuros. Atunci, de ce boceți? Thaw se ridică și-și șterse fața cu o batistă. — Nu știu. Poate că de ușurare. Domnul Thaw își bătu fiul cu afecțiune sub bărbie cu pumnul încleștat. — înveselește-te! zise el. Și dacă n-o să ajungi un alt Picasso, o să-ți... o să-ți... o să-ți zbor scăfîrlia, așa o să-ți fac. într-o după-amiază caniculară, Thaw și Coulter coborau pe o cărare din pădure brăzdată de rădăcinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ieftină. Asta îl înfometă, dar în două-trei zile i se păru că e suficient, apoi îi pieri pofta de mîncare și bău doar o ceașcă de lapte. Zi de zi, stomacul i se mulțumea cu tot mai puțin. Avea mintea încleștată, și exteriorul întărit pentru a se bate cu viața din jur. Ezitările normale ale vocii și gesturilor dispărură. Deseori auzea în minte un șir de cuvinte: curat neguros auster riguros implacabil. Uneori murmura aceste vorbe de parcă erau o melodie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dar nu se uscase complet și acum, cînd umezeala se evaporase, o pată cenușie se lățea pe mijloc. Nu se așteptase la asta. Se întoarse spre Ruth, cu gîtul lungit spre ea și balansîndu-se un pic la bază. Cu pumnii încleștați, o porni în direcția în care se afla murmurînd: — Pe Sfîntul Dumnezeu, o să-ți vin de hac pentru asta, draga mea. Ea se retrase în foișorul ferestrei. în decursul altor bătăi, ea era, de obicei, agresorul, iar el se apăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai plănuit să fie inutil. Da, zise autorul dînd din cap aprobator și cu înflăcărare. Da, așa e. Lanark căscă gura la fața care dădea din cap prostește și brusc avu sentimentul că aparținea unei păpuși ventriloce. își ridică pumnul încleștat, dar nu se putu hotărî s-o lovească. Se învîrti și dădu un pumn într-un tablou de pe un șevalet, și ambele se prăbușiră pe pardoseală cu zgomot. împinse și cealaltă pictură de lîngă ușă, se duse spre o bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
liniștea. Nimic nu părea să se miște în catacombele de sub bibliotecă. ― În nomine Augustini, in nomine Dei, rosti deodată Abatele și Maria auzi un bâzâit scurt, provenind de la un obiect tehnologic, care nu se potrivea deloc în peisajul arhaic și încleștat parcă în lumina torței puturoase pe care Abatele o folosise ca să-și lumineze drumul. Mișcările Abatelui îi atraseră Mariei atenția asupra capului bărbatului crucificat în stânga lui Iisus. Chipul se retrăsese, și, în locul lui, se putea vedea licărirea slabă și verzuie
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lui nu făcea decât să dezorganizeze structura cerebrală a celuilalt. Pentru o clipă își permise luxul de a privi prin ochii lui și se văzu pe sine însuși, cu chipul răvășit și pletele în vânt, cu ochii strânși și pumnii încleștați. Speriat de propria sa imagine, se retrase din mintea celuilalt, care se prăbuși la pământ, pradă unui tremur spasmodic. Încercă să vadă dacă adversarul său mai trăiește, pătrunse din nou în mintea lui, de data asta cu mai multă grijă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pași înainte, până se atinse de masă. Aproape în aceeași clipă, însă, tovarășii săi tăcură, subjugați de privirea femeii, deși ea, la drept vorbind, continua să-l fixeze doar pe conducătorul lor. Acesta din urmă o privi nemișcat, cu fălcile încleștate; Audbert, care știa bine cât de imprudent era să o privești prea multă vreme în ochi pe Malaberga, îl observă o clipă și văzu că respira greu și prea repede; în plus, mâna sa strângea mânerul săbiei, frământându-l, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]