304 matches
-
S-a-nfășurat pe mine! Uiii... GRUBI (Intrat în panică.): Dă mâna! BRUNO: Ușurel... (Cei doi se luptă pe marginea gropii; Bruno face eforturi ca să scape, s-a agățat de GRUBI; GRUBI trage din răsputeri.) BRUNO: Trage de funie! GRUBI: Dă-o-ncoa’! BRUNO: Vezi că se-nnoadă. GRUBI: Stai... Acum! BRUNO: Hai! GRUBI: Pune degetul dedesubt! Ce urât! BRUNO (Țipând.): Hai! Hai! Nu vezi c-a-nceput să muște? GRUBI: Uah! (Cei doi se unesc într-un ultim efort și se prăbușesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
și se simte jenat.) GRUBI (Pentru sine.) Ce aiureală! (Către spectatori.) Ce vă uitați așa? (Se șterge cu gesturi apăsate, de năduf, pe față și pe gât.) BRUNO (Privindu-l de pe marginea gropii.): Hai! GRUBI: Ce mai vrei? BRUNO: Hai încoa’! GRUBI (Pentru sine.) Fir-ar să fie! Au stricat totul! Ce oameni! (Urcă înapoi - sau reintră - pe scenă.) Uah! (Trântește de pământ cu pantoful pe care l-a folosit ca armă în urmărirea celor doi.) BRUNO: Stai jos. GRUBI: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
MACABEUS (Iritat, se ridică într-o rână.): Ce e? PARASCHIV: Au început să ne caute. MACABEUS: Cine? Ce? (Sare de pe rogojină.) Nu fi împuțit! PARASCHIV: Ne caută! (Se agită, își trece cu unghiile prin păr și pe fată.) MACABEUS: Vino-ncoa’! PARASCHIV: Nu vin. S-a terminat. MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu vin! (Surescitare.) Au făcut focul! MACABEUS: Cine? PARASCHIV: Nu vin! Au făcut focul, acolo, sus. Ne caută. MACABEUS: Nu fi prost. Nu ne caută nimeni. PARASCHIV: Am văzut focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
culcat la picioarele Dianei. Nimeri sânul zeiței și bătu din palme. ― Dacă aș sta aici, m-aș antrena în fiecare zi. Mă auzi? Unde naiba ai dispărut? Raul Ionescu scoase capul din galerie. Șopti gâtuit, cu o expresie buimacă. ― Vino încoa'! Cârnul apucă automat pistolul. ― Ce s-a întîmplat? ― Lasă asta! Uită-te! Încăperea ciudată, sexagonală, era despărțită de un grilaj aurit. În spatele lui, zidurile păstrau câteva urme dreptunghiulare de praf. ― Nu mai sînt! suflă inginerul. Le-au luat! Dascălu îl
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ionescu? Melania Lupu dădu drumul încet motanului și-l ascunse cu picioarele sub scaun. Cârnul înconjura odaia cu pistolul în mână. Pe fața schimonosită ochii îi ardeau. ― De ce n-ați avut grijă de prietenul meu? ― Liniștește-te! repetă căruntul. Vino încoa'! ― Vreau să știu! De ce nu au avut grijă de tine? Te-am lăsat în grija lor. ― Eu sânt vinovat, băiete, n-am fost atent. Gîndește-te, avem nevoie de ei... Doamna Miga îl privi iute, dar Scarlat nu-și continuă gândul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un om pin întuneric înaintea lui răsare. 27 {EminescuOpVI 28} Bună noapte! - Țam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. Ei cumetre Zori - de ziuă, ia oprește-oleacă-aci. (125) Hai și stând de vorb-o țâră - să mâncăm păsat cu lapte, Vin încoa că bate luna - hai la umbră - tot îi noapte. - Omule, ce-mi cați pricină... sunt grăbit... - Ce-atîta grabă? Ciorilor! ia nu mai spune, știu că nu ai nici o treabă 1 Îl legă și pe acesta, ca până va găsi foc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile unei mașini parcate lângă trotuar se aprinseră, orbindu-l, și o voce autoritară strigă: — Hei, tu! Vino-ncoa’! Primul lui impuls fu s-o ia la fugă în susul străzii, dar se stăpâni și se apropie de geamul din față, căutând să scape de fasciculul de lumină ce-i rănea ochii. Trei bărbați în uniformă îl studiară severi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
suntem aici? — De o oră, spuse Josef. — Așadar Încă două ore, observă gânditor doctorul Czinner. Nici unul din ceilalți doi nu-l auzi. Josef se duse pe vârfuri la fereastră, ținând cuțitașul În mână, iar Coral Îl urmări din priviri. — Vino-ncoa, Fraülein, spuse Josef, și când ea ajunse lângă el, Îi spuse În șoaptă: Ai ceva cremă? Ea Îi Înmână un borcănaș de cremă de față din geantă și el Întinse crema Într-un strat gros peste broasca ușii, lăsând doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
făcut jum-jum. Apoi, fiecare a plecat în direcția sa, să-și plaseze leii în afaceri. Hoțul neprins este, din totdeauna, negustor cinstit. Unde dai și unde crapă Polițistul Sandu Aldea era un om tânăr,bine făcut, înzestrat cu mult vino-ncoa, Măndița, vecina de la blocul din deal, cu la fel de mult nu mă lăsa. Ce s-o fi mai întâi înfiripat, iar mai la urmă, sedimentat, între ei, viața știe. Mai puteau presupune și câțiva dintre vecinii postului de poliție, din suburbia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de tot. Sună salvarea chiar de pe telefonul acestuia. Fata îl ajută să iasă din separeu, temîndu-se de bîrfa lumii care l-ar fi remarcat în această ipostază neașteptată. Separeul se reocupă de cîțiva clienți gălăgioși și cam bădărani. Fetița, vino încoa! țipă un client. Diana se apropie cu precauție, avînd o mare experiență în relațiile cu bețivii. Clientul o prinde de mînă, o mîngîie pe fund. Diana rîde crispat și sufletul ei plînge discret. Servește clienții și-și înghite amărăciunea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de meșterit la ușa beciului timp de două zile. O să-l prind ca pe șobolan. O să crape rînza în el, banditul naibii. Armează capcana, urcă în căruță și trece cu mare tam-tam prin fața casei lui Bîtcă. Hei, vecine, fă-te încoa! Dar unde te duci, omule? La mama. Poate arunci și pe la noi un ochi. Sigur, vecine. Mi-au golit beciul. Să fie de sufletul tatii. O să ai de unde da și de sufletul mamii, te asigur, gîndește cu păcat Bîtcă. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la ureche, Oliver Cromwell și Benny Hill se infiltrară, cu două coifuri de clovni pe cap, În inima liniilor inamice, Începând să spună bancuri porcoase. Treptat, audiența yankee fu cucerită. Glumele cu Biroul Oval avură mare succes. „Hei, Bobby, vino-ncoa’! Ai auzit-o pe ultima cu Marilyn?“ striga JFK, tăvălindu-se pe jos de râs. Manevra se dovedi inspirată: grație marelui strateg, europenii Își răpuseră adversarii peste tot. Până și Beethoven, care nu-l mai Înghițea de secole bune pe
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
magazie. Era un pitic cu cap rădăcinos și jumătate de obraz trasă de sub ochiul însîngerat din care, în colțul ploapei, i se scurgea o lacrimă. - Băi, tovarășu’ Niță, de fiecare dată trebuie să-mi vărs bojogii cu tine. Cheamă-l încoa pe Durcă. - Da’ unde este Harhalică acuma? se îndoi Octav. - La ristoran’. Să vină trap. Două grătare și restul. - Da’ Ileana zice că are i’ventar. - Nu-i nimic. Te duci la Grigore și adă ce-am zis. Nu uita
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bine să mă știe de frică. Așa cum, odată și odată, toți vor trebui să mă știe de frică. La asta mă gândisem În casa lui Moru cel uscățiv și - - Krog, făcu el, chinuindu-se să țină bulumacul În loc. Ia hai Încoa’! Am intrat În apa care curgea mereu pe cât de liniștit puteam, de parcă niciodată nu mi-ar fi păsat de Înec. M-am lăsat În voia ei, iar bietul Enkim se apucă să dea cu putere din mâini și din picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lovească. Cel de afară se uita când la noi, când la vâlvătăile din sat - din ce În ce mai mari după lumina tot mai puternică ce juca pe stâncile din fundul peșterii. - Stai, zise din nou celălalt. - Nu stau! răcni cel de lângă mine. Hai Încoa’, măi Buze, măi! Îl umplem bine de sânge că nu se supără nimeni! Vii? În loc de răspuns, se auzi un fel de bufnet Înfundat, urmat de un icnet precum un hohot Înăbușit de râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
râs. - Ce faci acolo, măi Buze, măi? Nu vii? Nici un răspuns. Preț de câteva clipe nu se auziră decât strigătele din sat. Gâfâind, păzitorul Începu să mă izbească cu pumnii În țeastă. - Na, porc și șobolan, na și na! Hai Încoa’, măi Buze! În clipa aceea, de la intrare se ridică un horcăit prelung și gros. Am tresărit. - Buze! strigă cel de lângă mine și se ridică, nevenindu-i să-și creadă ochilor. Buze se zvârcolea În fața peșterii, În timp ce un izvor de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
două femei, că ele o duc mai mult decât oamenii, zise Zarge, făcându-i pe toți să râdă. - Sunt și ele pe aici? - Cum să nu? Tocmai ele să lipsească În ziua În care Krog ne calcă pământurile? Maică! Hai Încoa’ și ad-o și pe Trina că uite, stăpânul vorbei Întreabă de voi. Cele două bătrâne se apropiară, cu ochii jucându-le de spaimă Într-o parte și-n alta. Țineau mâna la gură, de parcă doreau să nu ne supere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a o ascunde repede În valiză. „Ce-ai acolo, Șfăraru?“ „Nimic.“ „Cum nimic, mă, de ce i-ai pus dop de cocean?“ „E țuică, tov pedagog, da’ trebuie să i-o duc lu’ unchiu În oraș.“ „Ce vorbești? Ia dă-o Încoa! Se confiscă până vine unchiul tău s-o ceară. Ce, el nu știe că n-ai voie cu băutură În cămin?“ „Ba știe, da’ trebuie s-o dea la un doctor, tov pedagog, zău!“ Grințu scoate dopul și duce sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu noi. — Bine, mă, da’ de la Casa de copii ați plecat toți odată, nu? — Nu, el a plecat cu vreo două zile mai devreme, a zis că se duce al fratele lui care lucrează la Constanța și pe urmă vine Încoa. — Aha! Și ăștia? - arată spre cele două paturi goale din cameră. Axente râde complice și explică vag, dar se pare că destul de mulțumitor pentru Grințu: — E, și ei, ca băieții! Ajuns În camera lui, Grințu descoperă brusc culorile vii ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
că nu-i plăcea să muncească și de aceea îl însoțea pe Beraru sau poate pentru că era gospodar și o făcea fericită. Când chema copiii să intre la ore, Beraru se folosea de următoarea formulă: Zmeii mei, aicea să veniți, încoa! Iar copiii erau așa de mândri și de bucuroși că-i numea zmei. În timpul liber el se delecta cu licorile lui Bachus, pe care le găsea la dugheană și fuma trabuc. Ultima dată a stat cu chirie la crâșmarul Dumitru
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cu grijă, În apa rece, până scăpă de murdăria de sub unghii. Se ghemui și-și spălă și genunchiul. Scârba aia de frânar. Da’ las’, că-l prinde el odată. O să-l țină minte. Tare frumos se mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca un puști tâmpit. Da’ lasă, că nu mai face așa niciodată. — Puștiule, vino-ncoa’ să-ți dau ceva. Și pe urmă zbang, și ateriză pe mâini și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
prinde el odată. O să-l țină minte. Tare frumos se mai purtase. — Puștiule, vino-ncoa’, Îi spusese. Vino să-ți dau ceva. Și el o-nghițise. Ca un puști tâmpit. Da’ lasă, că nu mai face așa niciodată. — Puștiule, vino-ncoa’ să-ți dau ceva. Și pe urmă zbang, și ateriză pe mâini și pe genunchi, dincolo de șină. Se frecă la ochi. Ce-o să i se mai umfle. Clar c-o să-i iasă o vânătaie. Îl durea deja. Jegosu’ ăla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi urma cărând cele două undițe Încă nemontate, câte una În fiecare mână. Lui Peduzzi nu-i plăcea s-o știe mergând așa, În spate. „Signorina“, o strigă el, făcând cu ochiul tânărului, „vino-ncoace, mergi cu noi. Signora, vino-ncoa. Să mergem Împreună“. Peduzzi voia să meargă așa, toți trei, Împreună, pe strada Cortina. Soția rămase-n spate, urmându-i posomorâtă. „Signorina“, strigă Peduzzi cu tandrețe-n glas, „hai, vino lângă noi“. Tânărul domn privi Înapoi și-i strigă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Mai bine ai face ce zice, istețule, interveni Al. Nick trecu În spatele tejghelei. — Care-i treaba? Întrebă și George. — Nu te-nteresează pe tine, spuse Al. Cine mai e În bucătărie? — Negrul. — Care negru? — Negrul care gătește. — Zi-i să vină-ncoa. Da’ care-i treaba? — Tu zi-i să vină. Auzi, unde vă credeți? — Știm noi al dracu’ de bine unde ne credem, spuse tipul pe care-l chema Max. Ce, avem fețe de proști? — Tu, Însă, vorbești prostii, Îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
credem, spuse tipul pe care-l chema Max. Ce, avem fețe de proști? — Tu, Însă, vorbești prostii, Îi spuse Al. Ce dracu’ stai la discuții cu puștiu’ ăsta? Auzi, Îi spuse lui George, zi-i lu’ negru’ ăla să vină-ncoa. Ce vreți să-i faceți? — Nimic. Pune-ți și tu capu’ ăla la contribuție. Ce să-i facem unui negru? George deschise ghișeul dinspre bucătărie. — Sam, strigă, vino-ncoace puțin. Ușa de la bucătărie se deschise și negrul intră. — Ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]