1,069 matches
-
buze, dorul, Adunând nectar din sâni, Mângiind apoi piciorul, Ce mă vrea, de săptămâni. Și-n a coapsei fierbințeală, M-aș ascunde fericit, Fără urmă de-ndoială, Clipa, că mi sa-mplinit. Te-nfășor cu-a mea iubire, Tu, adânc, mă-ncolăcești Și mă prinzi cu mii de fire, Când în ochii mei, privești. Vorbe calde, ți-aș tot spune, În ureche... picurând, Când tu arzi, ca un cărbune Și-n adâncul tău, pătrund. - Vai, Sebi, de ce nu te-ai făcut poet
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
de vin din care se prelingeau picături roșii pe spatele lor, alcătuiau un tablou atât de hilar, încât nu se puteau abține. S-au înțeles din priviri și s-au apropiat de băieți, schimbându-i ca parteneri. Jana și-a încolăcind brațele pe sub umerii lui Mișu și a început să-i mângâie metodic pieptul, în timp ce-și freca trupul de spatele lui, în mișcări largi, încete, calculate. Angelica l-a prins de șolduri pe Doru și l-a tras încetișor
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366585_a_367914]
-
de o voce puternică și nu și-a dat seama că visează. În fața lui, stătea un necunoscut învăluit în lumină, de o statură impunătoare, purtând straiul alb, din in, al druizilor. În mâna dreaptă ținea un baston pe care era încolăcit un șarpe. Fără a apuca să ceară lămuriri, bărbatul l-a ajutat să se ridice de jos, arătându-i, chiar în arborele sub care dormise, o minunată ramură verde-vâscul. „O, Ram, îi zise el, leacul pe care-l cauți este
TRADIŢII LA ROMÂNI-POMUL DE CRĂCIUN de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365773_a_367102]
-
Acasa > Poezie > Delectare > PAIUL DIN OCHI Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Oare cum să-ți spun eu ție, Prieten bun, închipuit? Ieri plângeai de nedreptate, Astăzi m-ai încolăcit! Când bătut ai fost de soartă Al meu braț ți l-am întins, Iar acum îl muști cu sete Și îmi pare dinadins! Tu, năpârcă târâtoare! Soarele nu poți să-l vezi, Fața ta-i doar în țărână, În lumină
PAIUL DIN OCHI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366247_a_367576]
-
pierdut și-a lăsat amprenta în colbul așternut pe mobilier. O peliculă proiectată permanent pe un ecran inexistent. Pe spătarul scaunului un ciorap negru de mătase, suspendat că un șarpe inert zace alături de o cravată bărbăteasca aruncată neglijent. Umbre se încolăcesc pe pereți, șoapte amestecate, rătăcite prin ungherele camerei. Se aud în surdina acordurile unui saxofon ce tânguie o melodie lentă de jazz, ca o melopee de înmormântare. Liniște încremenita în trecut ... doar vârful roșu al unei țigări aprinse, apare că
POVESTE FĂRĂ MOTIV de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351879_a_353208]
-
duet cu oftatul efemer al pașilor schilodiți de neputința nemuririi mă scarpină obsesiv în parfumul ieftin al toamnei plângăcioase și mă doare în praful banilor aruncați cu găleata peste capetele încoronate ale leilor de circ apucându-mă de piciorul vieții încolăcite pe urme de rug stins în sputa viselor preling capul greu pe nicovala adormită a norilor Referință Bibliografică: BILANȚ ÎN LANȚ / Daniela Tiger : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1007, Anul III, 03 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
BILANŢ ÎN LANŢ de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1007 din 03 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352344_a_353673]
-
sunt posesiv și egoist, dar vreau să fii numai a mea. - Da? Mă bucur, răspunse fata de data aceasta în șoaptă. Parcă mai exista un intrus în intimitatea lor și o auzea. Se întoarse cu fața spre el și îi încolăci mijlocul cu brațele, dornică să o primească, iar mâinile lui o încătușau cu toată plăcerea. Sărutările o înfierbântaseră mai tare ca apa dușului. Săndica tremura toată. Gemând încet, se lipi de el, vrând parcă să se contopească cu acest tânăr
ORASUL IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1265 din 18 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352277_a_353606]
-
la Nikko, și aici nu vorbesc doar de temple, podul sacru, fântâna sacră, etc. Locul are o vibrație senzațională. Dantelăria fără egal a templelor adaugă, sigur, la magia locală. Dragoni și animale de tot felul răsar din plafoane, șerpi se încolăcesc pe stâlpii templelor, maimuțe înțelepte sugerează cumințenia celor ce nu zic, nu gândesc și nici nu grăiesc de rău. La fântânile lor sacre te purifici prin procedeul elaborat al spălării, etc... Câte o scorbură de copac devine și ea un
AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (2) de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352353_a_353682]
-
Vaduri. În urma pasului răscolitorului munților, Calistrat Hogaș, urcă și coboară azi șarpele cenușiu al unei șosele pe care mișună ca furnicile mașini, într-o vervă ce tulbură tihna milenară a Moldovei. Sfârșitul de cale de la Vaduri e începutul unor cărări încolăcite printre casele care, oricât sunt de aspectate, după arhitectura de azi și mărimea pereților, dau în vileag viața inimii înconjurate de ei. O astfel de inimă, întotdeauna învecinată de pereți croiți din bușteni spirituali, este a preotului poet Dorin Ploscaru
PREOTUL DORIN PLOSCARU. CLĂDITOR DE TEMELII ŞI METAFORE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1026 din 22 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352496_a_353825]
-
surzilor orbilor muților fără cuvinte luna rămâne rotundă rece stranie atât de iubitoare sărută noaptea înainte de răsărit și adoarme totul e atât de firesc încât poemul râde în hohotele misterelor închipuite sculptorul lasă dalta nu știe unde și începe să încolăcească șerpi pe haloul ei îndoială necunoaștere felinare verzi cu capetele în colții lupilor în colții cântecului lor nesfârșit scapă-mă Doamne de visul coșmar l-am desenat l-am sculptat cu gândul în carnea în pielea cu atâția pori deschiși
VISUL COŞMAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352510_a_353839]
-
industrial. Dar în acele clipe nu mi-am pus problema viitorului relației noastre. Ne simțeam bine și doream din tot sufletul să nu pierd o asemenea parteneră. Nefiind angajați în alte realții similare, am simțit osmoza întrepătrunderii sufletelor ce se încolăcesc ca lianele în jurul copacilor puternic înrădăcinați, într-o iubire la care nimeni nu mai avea curajul să spere, să viseze, sau să bănuiască că va apărea, în locul ce, de multe ori, poate nu-ți spune nimic definit: litoralul. Referință Bibliografică
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350529_a_351858]
-
26 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Când crezi că lumea e a ta De la mal nu părea foarte întins lacul Techirghiol. Stăteau unul lângă altul și măsurau apa din priviri. -Nu-i așa de mare distanța, zicea Raul și și-a încolăcit brațul în jurul mijlocului ei. Mișcarea a îmbujorat-o și simțea cum o mângâie soarele cu o miere dulce de salcâm. Poezia cânta în piept o melodie de dragoste, în care erau tineri și frumoși. Mai mult, erau liberi să facă
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
atingeri senzuale. Peisajul ceresc era inedit, fata se simțea într-o pictură uriașă, în care culorile o cuprindeau cu respirația lor artistică. Muzica valurilor nocturne îi apropia tot mai tare, agitând amintirile de peste zi în simțurile lor. Sărutul nisipului îi încolăcea în dorurile trupului, stând nuzi în fața atâtor oglinzi strălucitoare. Nu-i vedea nimeni, cel puțin așa credeau, iar acel moment electrizant s-a produs doar în corpul lui, intensificând furnicăturile expediate în toate direcțiile. Relaxarea a fost plăcută și pentru
CÂND CREZI CĂ LUMEA E A TA de SUZANA DEAC în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351542_a_352871]
-
la adresa unei femei, zâmbi ea. -Cum...ne cheamă ? -Dina. Ei sunt Paul și Pris. Numele tău este același, pe care îl porți. -Ești medic ? -Da, amândoi suntem, avem de lucru după explozia asta puternică.. -Să mergem. -Nu înainte de...îl sărută, încolăcindu-i gâtul cu brațele. Buze fierbinți, cu aromă de căpșuni. O strânse cu putere. -Bine...ai revenit!îl privi prin perdeaua de gene negre. -Să-mi aduci aminte, unde am rămas, după ce scăpam de calvarul asta! o mângâie pe obraz -Fii
MAGAZINUL DE ANTICHITĂŢI de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346594_a_347923]
-
o mantie albă în jurul lui. Barba lungă și părul purtau de asemenea culoarea zăpezii. Ochii, însă nu respectau culoarea albă predominantă a bătrânului. Aceștia erau verzi, la fel ca și inelul de pe degetul mijlociu, care arăta ca un mic dragon încolăcit pe degetul bătrânului. Acesta înaintă pe platformă, îndreptându-se spre un turn de veghe dintr-un colț al cetății. Ajunse în fața ușii de lemn, iar inelul de pe mână începu să strălucească. Încet, ușa se deschise iar bătrânul intră în turn
CASTELE DE FLAVIUS JEBELEAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346672_a_348001]
-
mi-ați fost aproape, un cuvânt simplu ca formă, dar profund ca sens. Vă mulțumesc pentru iubire, pentru iertare, înțelegere, încredere, gânduri sincere, încurajări și pentru momentele frumoase ce au fost ca niște zale ale iubirii, care mi s-au încolăcit de suflet. E cazul să privesc cu încredere și lumină spre viitor, chiar dacă trăim timpuri grele care ne apasă inima sub povara deșertăciunii. Chiar daca zâmbetele noastre, flori de lumină, sunt strivite sub imensitatea îngrijorărilor, la fel ca un ghiocel plăpând
PĂŞESC ÎN 2012 CU GÂNDUL SPĂLAT DE ROUA IUBIRII de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351092_a_352421]
-
nesomnul Demonii rup din carnea firii omul Îl suie pe Golgote interzise Iluzii rătăcite prin narcise. Hai să fugim în taina din cămară Să ne iubim cu-n dor de primăvară Afară însă ninge-n pipirig Și steaua s-a încolăcit de frig. Pe pleoapa ta, tăcută, umbra pală Dansează înghețată clipa goală Himerică de gesturi alinare Ne troienește-aceeași întrebare.
POEME ÎN OGLINDĂ (II) de ION VANGHELE în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356298_a_357627]
-
groapă comună // consemnându-se doar atât // pe aici a mai trecut o vară” ( exodul frunzelor). Săpând la temelia gândului... izvoare de simboluri sunt descătușate din adâncurile trăirilor. Lumina fragilă care pâlpâie deasupra foii albe ... așteaptă smerită... semnul poetului. Ispitele se încolăcesc, se zvârcolesc în această pânză delicată de speranță. Chinurile imaginare demonstrează că trupul este încă viu, că sufletul nu și-a consumat încă... arderea! „noapte albă // vis destrămat în străluciri de stele // ascult cum pendulul împarte timpul // în bucăți de
CRONICĂ REALIZATĂ ( DE VALENTINA BECART) VOLUMULUI “RĂNITĂ, UMBRA MEA”, AUTOR, GEORGE IONIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356300_a_357629]
-
Toate Articolele Autorului într-o singură lacrimă am ferecat un infinit pentru a opri risipirea sufletului în everestul unui punct crescut din greșeală într-un ghiveci am inventat o lume întoarsă pe dos unde nu există prostie chinuită doar arbori încolăciți în buricele degetelor iar oamenii fire de iarbă găurite inegal (pentru a reuși să zărească) lumina dreaptă ca o lumânare oferă cerului plantat de frumusețe certitudinea platonică a unui răsărit cocoșat în nemărginirea încercărilor apoi am interzis cuvântul a rămas
BALADA PUPEZELOR(SAU ELOGIUL ABSURDULUI) de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355862_a_357191]
-
industrial. Dar în acele clipe nu mi-am pus problema viitorului relației noastre. Ne simțeam bine și doream din tot sufletul să nu pierd o asemenea parteneră. Nefiind angajați în alte realții similare, am simțit osmoza întrepătrunderii sufletelor ce se încolăcesc ca lianele în jurul copacilor puternic înrădăcinați, într-o iubire la care nimeni nu mai avea curajul să spere, să viseze, sau să bănuiască că va apărea, în locul ce, de multe ori, poate nu-ți spune nimic definit: litoralul. Referință Bibliografică
CHEMAREA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 254 din 11 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355849_a_357178]
-
vară - adunate-n căpițe raze de soare Locul II - Valeria Tamaș aburii calzi - în ochiul de geam copil topind luna Locul III - Daniel Iordan Dorobanțu Un rest de iarnă în curtea înverzită - părul bunicii Mențiune - Mahmoud Djamal foșnet în pustiu - încolăcite pe nisip razele lunii Mențiune - Cornel Beldiman Oameni în piață - pe aceeași tarabă urzici și ghiocei Etapa 66 - 23 II 2009 Locul I - Henriette Berge Flori de cireș - ruina unei case caută umbra Locul II - Dan Norea codru defrișat - lângă
ROMANIANHAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355989_a_357318]
-
drumul ei mă va ademeni în somn într-un jar nou născut luminii îi aștern la picioare un preș alb îi pun nume de fruct peste care așez suspinul dar ascultă nu mai pot călca pe cer singurătatea s-a încolăcit că o iederă îmi sărută coapsele, sânii întunericul trage zidul peste tremurul odăi Referință Bibliografică: Stai, stai lângă mine / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 247, Anul I, 04 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria
STAI, STAI LÂNGĂ MINE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 247 din 04 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356045_a_357374]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > FURIA MĂRII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 593 din 15 august 2012 Toate Articolele Autorului Neliniști se adună în adâncuri Încolăcindu-se ca șerpii-n asfințit, În molecule-albastre se nasc trucuri Ce întrerup rotundul liniștit... Insinuându-se cu tainică ardoare Printre tăcutele suspine de sirene, Blesteme răvășesc devastatoare Tărâmul basmului ascuns în gene... Și un coșmar de negru și ecouri Reverberând
FURIA MĂRII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 593 din 15 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355012_a_356341]
-
sânii la strălucirea din valuri, Priveam cu coada imaginației când ochii își țineau pleoapele închise de rușinea nisipului gol de pe maluri. Măduva spinării mă furnica de atâta sare s-au mai degrabă de meduzele cu ochelari de soare ce mă încolăciseră sufocând respirația poemului scris pe plaja goală într-o dimineață alungând cu frigul ei gospodinele la piață. Iubitele mele se bronzează de-atunci la aragazul ce coace plăcinta cu nuci pentru întoarcerea mea venind de departe. Eu am rămas de
PRIVIND PRIN OCHELARII IMAGINAŢIEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356873_a_358202]
-
Acasa > Strofe > Creatie > CUVINTE RECI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 599 din 21 august 2012 Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache am văzut...încă mai văd metafore-șerpi încolăcindu-și trupurile în jurul gândurilor. mă caută iarba timpului. știu... visurile lăsate să moară încă mă ating... sunt femeie. în timp, îmi săruți bătăile inimii, cu rapiditatea zbaterilor formei. sângele îmi inundă vasele până la explozia în cuvinte reci, seci. nu mai
CUVINTE RECI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 599 din 21 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355137_a_356466]