370 matches
-
Intrând pe poartă, ne-am Încolonat pe o suprafață mare, unde erau barăci multe, În dreapta și În stânga... Și ordinul: „Tot echipamentul jos” deci rezervele de mâncare, ce am avut, totul a fost pus jos, iar noi, fără nimic, am fost Încolonați și duși la așa-zisa dezinfecție, la barăcile de dezinfecție. Totul a rămas jos... - Unde ați fost debarcați? - În câmp liber, lângă lagăr. Nu știu dacă era jumătate de kilometru sau un kilometru, trei, că de acolo am mers pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lângă lagăr. Nu știu dacă era jumătate de kilometru sau un kilometru, trei, că de acolo am mers pe jos. - Nu se mai continua linia? - N-aș putea să vă spun... După ce am intrat, primul lucru: „Toate lucrurile jos și Încolonați la dezinfecție”. Nu se vorbea - se executau ordinele. Înainte de a intra la duș erau deja alți deținuți În haine vărgate, care te tundeau. Tot părul era eliminat, de peste tot. Dar Într-un mod barbar. Acești așa-ziși frizeri erau dezumanizați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de așteptare? - Două-trei zile. Erau barăci absolut normale, mari, două-trei paturi suprapuse. Am putut, unul sau doi inși Într-un pat, să ne cuibărim... goi. Că după ce ne-am primit hainele, a doua sau a treia zi, imediat am fost Încolonați și duși În lagărul de muncă. - În aceste două zile cât ați stat goi s-a făcut vreun apel? - Nu. Până când am plecat de acolo nu s-a mai făcut nimic. - Ați fost hrăniți În aceste două zile? - Un ceai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dea altora. - Era pe Înghițituri sau tu Îți terminai porția ta și o dădeai apoi goală? - Apoi o dădeai la ăla care ți-a dat-o, ăla o umplea din nou cu o lingură și o dădea la altul. Ne Încolonam În rând, ca să ne primim porția de mâncare. Mâncarea din ce consta? Dimineața un ceai negru, o bucată de pâine, dar nu Îmi mai aduc aminte dacă era un sfert sau cât era, iar la masă o lingură de supă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fiecare câte o gamelă, așa-zisa proprietate, mă rog, de folosință, lingura și deja ei Împărțeau. După foarte puțin timp, știu eu, jumătate de zi sau o zi, imediat - primul apel... Caracteristic lagărelor erau locurile de apel, Appellplatz, unde te Încolonai, fiecare șef de baracă trebuia să dea un anumit număr de oameni ca să completeze numărul celor care trebuiau să iasă la lucru, care nu era egal cu o sută, că erau și bolnavi. Până la poartă toată conducerea era numai din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dar numai trupe SS ... Ei aveau sarcina păzirii deținuților. Imediat am fost preluați de conducerea interioară a lagărului. Și spuneau așa: „Primii o sută după mine” - Ridica mâna și mergeai În baraca lui, unde el era șef... Ridica mâna, Îi Încolona, Îi număra kapo-șef, numărul de oameni destinați lui - toată lumea mergea după el și intrau În baraca lui. Acolo ne lua imediat În primire Schreiber-ul, adică făcea inventarul - numele, anul..., Înțelegeți? Ne punea pe listă și, a doua zi, la lucru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
dimineața vă sculați, unii se spălau... - Până plecai la lucru trecea un timp bun, de două ore. - Deci la ora opt... - Aprximativ. Și se lucra zece ore. - Apelul cum se făcea? - Șeful Își aducea oamenii aici. El Îi aducea, Îi Încolona În fața barăcii și venea cu ei... Acum, el nu aducea o sută de oameni, că fiecare avea numărul pe care trebuia să Îl aducă - nu putea aduce o sută, că unii erau bolnavi, alții erau loviți, alții... Fiecare primea de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lui unde tăia corespunzător și alimenta lagărul cu lemne. - Ați mâncat, s-a ținut apelul - cum vi se comunica decizia de a pleca? - Conducătorul știa, nu noi. Dimineața veneam aici, ne lua În primire kapo de la șefii de barăci, ne Încolona și, după ce numărul era complet (dacă nu era, mai cerea), Începeam Încolonarea la ieșire. La ieșire, kapo ne număra Împreună cu SS-istul care ne lua În primire, care răspundea de noi de la poarta lagărului - de la intrarea În șantier răspundea șeful
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
știam nimic. Deci am ajuns În lagăr. Nu ne-au băgat direct În barăci, ci În curte, iar ne-au numărat, parcă au făcut și o listă nominală. Ne-au dat din celebra Dorrgemuse... Dorrgemuse se mânca foarte simplu. Ne Încolonam toți În rânduri câte cinci. Ăsta e termenul consacrat - „Zu funf antreten”, „câte cinci Încolonarea”. Era un rând lung, lung de tot, că În baraca aia erau de ordinul sutelor de oameni. Nu știu câți erau ei exact... La un moment dat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mi-i ia. A treia chestie, pe care am constatat-o abia a doua zi, pentru care am spus că am vrut să mă sinucid, a fost closetul. Dimineața, când te sculai, primul lucru care se făcea era să te Încolonezi. Viața cu asta Începea și cu asta se termina. Să te Încolonezi câte cinci. După ce ne Încolonam erau luați parcă zece rânduri, care erau duși afară din bucățica lagărului nostru, dar tot În lagărul ăsta, tot În lagărul B, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a doua zi, pentru care am spus că am vrut să mă sinucid, a fost closetul. Dimineața, când te sculai, primul lucru care se făcea era să te Încolonezi. Viața cu asta Începea și cu asta se termina. Să te Încolonezi câte cinci. După ce ne Încolonam erau luați parcă zece rânduri, care erau duși afară din bucățica lagărului nostru, dar tot În lagărul ăsta, tot În lagărul B, la o baracă unde erau, din beton, niște bude uriașe, uriașe ca lungime
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am spus că am vrut să mă sinucid, a fost closetul. Dimineața, când te sculai, primul lucru care se făcea era să te Încolonezi. Viața cu asta Începea și cu asta se termina. Să te Încolonezi câte cinci. După ce ne Încolonam erau luați parcă zece rânduri, care erau duși afară din bucățica lagărului nostru, dar tot În lagărul ăsta, tot În lagărul B, la o baracă unde erau, din beton, niște bude uriașe, uriașe ca lungime, pe care te așezai și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
găsit-o pe mama. Și am aflat abia când am ajuns acasă că mama a fost selecționată din prima zi și a murit din prima zi. - De fapt cum decurgea o zi normală? - O zi normală... Deci te sculai, te Încolonai... Indiferent dacă ploua sau ningea, era obligatoriu. - Pe la ce oră? - Păi, hai să facem o mică socoteală. Nu era lumină complet. Deci să fi fost pe la 5-6 dimineața. Era zi deja, dar nu era lumină, nu era soare. Te Încolonai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Încolonai... Indiferent dacă ploua sau ningea, era obligatoriu. - Pe la ce oră? - Păi, hai să facem o mică socoteală. Nu era lumină complet. Deci să fi fost pe la 5-6 dimineața. Era zi deja, dar nu era lumină, nu era soare. Te Încolonai, urma secvența cu closetul... Timp În care nu se petrecea nimic: stăteai În coloană. După asta te băgai În rând și Începea numărătoarea. Numărătoarea era un adevărat coșmar. Te numărau cel puțin de douăzeci de ori. O dată ăia de la Stubendienst
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
genul ăsta. Și stăteau acolo, treceau În față, alegeau un număr de oameni - n-am Înțeles pe ce criterii - care erau culcați Într-o anumită parte a barăcii seara iar a doua zi dimineața veneau niște SS-iști care Îi Încolonau și Îi duceau undeva. Întrebând noi de băștinașii noștri de acolo ce se Întâmplă cu ei, ni s-a spus că se duc la Arbeitslager. După câteva zile deja fuseseră vreo trei asemenea campanii. - Dar nu erao acțiune voluntară? - Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ni s-a spus că se duc la Arbeitslager. După câteva zile deja fuseseră vreo trei asemenea campanii. - Dar nu erao acțiune voluntară? - Nu, ai să vezi imediat când a devenit voluntară... Până când, Într-o zi, au venit, ne-au Încolonat și ofițerul care a venit acolo, mi se pare că era din Wehrmacht, nu din Todt, a spus: „Ich brauche drei hundert Mechaniker”. Tata, care era lângă mine acolo, a spus: „Măi băiatule, mecanica nu este munca câmpului, nu este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
individual. Ăia din margine puteau să se Întoarcă cum voiau. Numai cu două etaje. Nu cu trei etaje. Ne-am simțit, vai, ce noroc am avut (râde)... Norocul ăsta a durat cam trei zile, după care am văzut că ne Încolonează, afară de șefi, și ne scot afară din lagăr, cu paza de rigoare, inclusiv cu fiorosul ăla de care ți-am spus, ne bagă În niște autobuze și ne duc, să fi fost o oră, vreo 30 de kilometri... - Cu ferestre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
trei nopți. - Apelul cum era? Erau diferențe? - Mari. Foarte mari. Aici era foarte scurt, că trebuia să te duci la muncă. Nu dura mai mult de o oră. Era la fel ca la Auschwitz, dar foarte scurt. Ne numărau, ne Încolonau câte cinci, ne dădeau să mâncăm... Nu. Întâi ne numărau și apoi ne aduceau porțiile de mâncare, În funcție de câți eram... Aaaa, mai era ceva... Era aici un fel de chichineață unde era infirmeria. Și aveam și un medic... un deținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
lui Hitler. Și Încă Într-un batalion care era trimis În prima-primissima linie, adică În fața liniei Întâi. - Ați asistat când...? - Da. Am asistat când a plecat batalionul. I-au bărbierit, i-au spălat, i-au Îmbrăcat În uniforme, i-au Încolonat, le-au dat arme și au plecat. - Și cum credeți că s-au simțit În acel moment? - Groaznic. Știau că războiul era pe sfârșite. Ei nu aveau condiția noastră fizică, pentru că nemții aveau un regim mult mai bun decât noi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tot cu sfeclă, dar avea și ceva cartofi. - Dar nu ați fost În detașamente de muncă? - Nu, nu există. Acolo nu se lucra. Pe 27, 28 sau 25, nu aș putea să spun, „Alle Juden antreten”, „toți evreii să se Încoloneze”. Eram Încolonați Într-un transport de 2.000 de evrei. O parte dintre ei au fost Încărcați În niște vagoane... A, ce ni s-a spus? Că ne duc În Elveția. Nu am crezut, bineînțeles. Interesant este că am primit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
sfeclă, dar avea și ceva cartofi. - Dar nu ați fost În detașamente de muncă? - Nu, nu există. Acolo nu se lucra. Pe 27, 28 sau 25, nu aș putea să spun, „Alle Juden antreten”, „toți evreii să se Încoloneze”. Eram Încolonați Într-un transport de 2.000 de evrei. O parte dintre ei au fost Încărcați În niște vagoane... A, ce ni s-a spus? Că ne duc În Elveția. Nu am crezut, bineînțeles. Interesant este că am primit fiecare câte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
insulte. Au scos pistoalele, acuzându-ne de revoltă în colonie. Atunci Valeriu Gafencu le-a răspuns: Puneți-vă pistoalele în tocuri! Mergem la muncă! Dar să știți că Dumnezeu n-o să vă ajute! Am luat furci și greble, ne-am încolonat și am plecat. Până la locul respectiv erau 3 kilometri. La ora 9 am ajuns. Am început să strângem fânul, să-l facem poloage, apoi clăi, să poată fi încărcat. În văzduh sunetele clopotelor anunțau intrarea la Liturghie. Ne-am oprit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pe teren și o ploaie măruntă a început să cadă. Zarea se întuneca și fulgerele brăzdau cerul însoțite de tunete năprasnice. Gardienii se uitau disperați la noi, ca și cum ar fi trebuit să facem ceva spre a salva situația. Ne-am încolonat și am plecat spre colonie, fără a aștepta comanda lor. Ne urmau aproape. Apoi ploaia s-a oprit. Când am ajuns în colonie se însera de-a binelea. Mașinile și căruțele așteptau în incinta coloniei. Milițienii au explicat delegatului ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
răspuns calm: Domnule gardian, fiți om înțelegător. Când va bate vântul vom vântura floarea soarelui. Lăsați-ne la Biserică. Nu! Eu hotărăsc aici, a zis el, înroșindu-se la față. Încolonarea, direcția Biserică!, a hotărât Sandu Ștefănescu. Toți ne-am încolonat și am pornit imediat. Sandu intuise de ce ar fi în stare prostănacul și a rămas mai aproape de el. Gardianul, enervat că nu i se execută ordinul, a pus mâna pe carabină amenințând: Stai! Stai, ți ...zeii mă-ti, că te
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în camerele în care oamenii erau la un nivel moral foarte scăzut; la Văcărești, între cei de drept comun, faptul acesta era frecvent. Una din cele mai mari torturi era servirea mesei. Ciuberele cu mâncare fierbinte se așezau în fața ușii; încolonați, deținuții treceau cu gamelele să primească polonicul cu terci dimineața, cu arpacaș la amiază și huruială de soia seara. Aburul fierbinte se împrăștia în cameră ca o ceață deasă, caldă și împuțită, respirația devenea și mai grea; dacă din întâmplare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]