664 matches
-
îmi dezvăluie o priveliște de ansablu a îmbarcării. Peiveliștea este terifiantă. Nu-mi imginasem că o simplă îmbarcare poate îmbrăca forma unui spectacol hollywoodian. Cei o mie de pasageri, sosiți cu limuzine somptuoase, taxiuri sau microbuze, se îngrămădesc pe cheu, încovoiați sub greutatea geamantanelor, într-un zumzet de voci cosmopolit și colorat, care se disipează pe vas într-o curgere fără sfârșit. Accesul se face pe o rampă îngustă, fixată de fuzelajul navei, aflată în raza unei camere de supraveghere, destul de
DRUMUL APELOR, 17 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375494_a_376823]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > SAU POATE O ALTĂ IPOTEZĂ Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2316 din 04 mai 2017 Toate Articolele Autorului Te-am aflat... în tăcerea crinilor din adâncul unde-mi arunc măștile. dincolo de gânduri, încovoiate de cuvinte, crește luminarea acceptării sau poate o altă ipoteză a iluziilor. Te-am căutat pustiită de mine, într-o bezmetică anulare, Tu ai fost mereu acolo, fereastră deschisă spre o a cincea dimensiune. Te privesc să-mi contemplu visele
SAU POATE O ALTĂ IPOTEZĂ de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371806_a_373135]
-
slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea mecanică, ci doar la coasă sau la seceră. În sfârșit a terminat de legat tot lotul ce l-a pus la pământ cu trudă, încovoiat asupra secerii, cu o zi în urmă. După ce va încerca să îmbuce câțiva dumicați, se va apuca de secerat și restul suprafeței de grâu. La coasă nu se mai putea lucra. Deja paiele erau uscate și spicele se puteau scutura
PUNŢI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371952_a_373281]
-
iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea sau scăderea prețului la cereale, comentând presa comunistă, după război, făcând politică pe marginea șanțului sau bârfind cine cu cine s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
iar vara te coci de căldura soarelui vlăscean, singura umbră a țăranului istovit fiind căruța sub care așternea o velință pentru a-și odihni oasele rupte de coarnele plugului sau de legarea snopilor, aici într-o zonă moromețiană cu țărani încovoiați de muncă, oameni ai pământului care se întâlneau sărbătoarea în centrul satului ca în Poiana lui Iocan, discutând ridicarea sau scăderea prețului la cereale, comentând presa comunistă, după război, făcând politică pe marginea șanțului sau bârfind cine cu cine s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372752_a_374081]
-
din 02 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Mă doare lutul prispei de acasă, Îl simt departe, coșcovit, crăpat, Mă doare gura lacomă de coasă Și lanul când se-alintă legănat, Mă doare naiul, codrii verzi de brad, Mă dor Carpații-ncovoiați de trudă, Mă doare maiul cum bătea pe vad Și zeama aguridei, verde, crudă, Mă doare și troița din răscruce Și mielul fără vină-n primăvară, Iar piatra, ce pe apă se tot duce, Mă doare ca și roata de la
DOR (DIN DEPARTARI) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344991_a_346320]
-
să parcurgă pe jos drumul Miroslăvești-Pașcani, dus-întors. Puțini din cei tineri pot ține pasul cu el sau îi pot face față unor abilități fizice. E firav, n-are mai mult de 60 de kilograme, dar vârsta încă nu i-a încovoiat coloana vertebrală și, mai ales, nu i-a împuținat nicicum energia aceea care-i vine dintr-un sălaș lăuntric. Duce singur tot greul poverii de agricultor în propria-i gospodărie, iar duminica și-n zilele de sărbatoare este nelipsit de la
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345784_a_347113]
-
mai târziu să-i facă o reverență meritată de orice învins tenace... Se despărți de soții Romanescu pe la zece seara, convins că aceștia aveau nevoie de intimitate mai mult ca oricând. Își aleseseră decorul cel mai simplu - casa din ruine, încovoiată de neajunsuri, dar nevinovată în tot ceea ce-i fusese dat să ducă pe umeri. - Dar și noi vom mai rămâne puțin aici, se scuză Maria față de comisar. Mai am câte ceva de luat. Vom începe, împreună cu mama, formalitățile de moștenire în
PROMISIUNEA DE JOI (XV) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346012_a_347341]
-
să parcurgă pe jos drumul Miroslăvești-Pașcani, dus-întors. Puțini din cei tineri pot ține pasul cu el sau îi pot face față unor abilități fizice. E firav, n-are mai mult de 60 de kilograme, dar vârsta încă nu i-a încovoiat coloana vertebrală și, mai ales, nu i-a împuținat nicicum energia aceea care-i vine dintr-un sălaș lăuntric. Duce singur tot greul poverii de agricultor în propria-i gospodărie, iar duminica și-n zilele de sărbatoare este nelipsit de la
ÎNTÂLNEŞTE-I, DOAMNE, ŞI ADU-MI-I SĂNĂTOŞI ACASĂ! (DE ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348761_a_350090]
-
ca o mlaștină înfometată. Lanțurile regretelor te sugruma. Povara de pe umeri te covârșește, secundele sunt licurici în bezna de nepătruns. Treceri, etape ... Pașii ți se par în reluare, târându-se greoi, rafalele de vânt pătrund în trupul slăbit. Carne trecătoare. Încovoiat de timp înaintezi greu, mâlul gros împiedică mișcarea. Amintirile se derulează ca un film vechi, întrerupt de tehnica primitivă alb-negru, culorile străbat printre scene. Îngenunchezi secerat de durere. Neputincios strângi în pumni mâzga lipicioasă. Dorința de a ajunge la scări
CALATOR.. de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 753 din 22 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348867_a_350196]
-
care Guvernul desființează spitale, nu avem cămine de bătrâni decente, iar aspirina e un lux. Terenuri de la stat, buget, fonduri publice pentru diverse construcții, iată numai câteva dintre avantejele pe care Biserica le are în raport cu cei care se îndreaptă umil, încovoiați de grija zilei de mâine, către ea. Un exemplu ar fi biserica Șerban Vodă din sectorul 4 al capitalei care a beneficiat de fonduri de la primărie, modeste de altfel, pentru visul său de a înălța un cămin de bătrâni. A
INTRE DUMNEZEU SI NEAMUL MEU de FLORENTINA UDEANU în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348267_a_349596]
-
proprietăți vindecătoare. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară virușii de gripă, hepatită și tifos, aceleași sunete împrăștie și risipește norii amenințători cu grindini și furtuni nimicitoare. Proteinele virușilor se încovoaie și nu mai poartă infecția, a spus A. Malakovskaia. Semnul crucii are un efect și mai semnificativ: omoară microbii patogeni (bacilul de colon și stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci și în râuri și lacuri. Este chiar mai
CÂTEVA INDICII DESPRE RELIGIE ŞI RELAŢIA SAU RAPORTAREA ACESTEIA LA SĂNĂTATEA OMULUI CONTEMPORAN ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345210_a_346539]
-
mai aproape, tot mai aproape de capătul călătoriei... * Pe măsură ce vremea trecea, își simțea trupul mai împuținat, tânguitor de neputincios, nimicnic, ar fi zis, copleșit de prisosul gândurilor și de efort. Și cap, și trunchi se plecau tot mai mult spre țărână, încovoiate de greul drumului. Avusese ceva noroc îndelungă vreme, mărșăluind în cadența unui râușor, un biet firicel încăpățânat să-i fie ajutor și tovarăș. Dar, într-o amiază, acela îl surprinse urmând alt drum, matcă nevolnică ce se retrăgea spre dreapta
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
Acasă > Literatura > Beletristica > NOIEMBRIE Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Noiembrie Cristina Pârvu Noiembrie iar, câtă ploaie... Frunzele tot cad neîncetat. Pământul de frig se îndoaie, De ploaie s-a încovoiat. Și iarăși burează-ncontinuu, Ferestrele-mi sunt tot în lacrimi. Tristețea ne crește asiduu, Instalând iar gerul în inimi. Și tot ploua de trei zile, Dorul de tine mă-ngheață. Chiar de cresc ghețari în mine, Dragul de tine-i
NOIEMBRIE de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378007_a_379336]
-
noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul în sensul venirii spre noi, cu un ten rozaliu din forma căruia buzele, ușor colorate , au rostit un,, Hej,, ce parcă a umplut toată zarea cu sunetul lui. Se bucura elegant de vizita
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376630_a_377959]
-
mai mult din auzite. Mi-a plăcut foarte mult o frază, una care cuprinde întregul unei lumi interioare a personajului copleșit de o înfrângere temporară: ...Mai trist decât „gânditorul” lui Rodin, cel cu sufletul de piatră, privirea goală și spatele încovoiat de o greutate invizibilă pentru muritori... Va fi, vă asigur, singurul citat din text pentru că nu vreau să lipsesc cititorul de descoperirea multor astfel de pasaje minunate. Cartea aduce sub ochii noștri inclusiv istoria recentă a formării, în condiții extrem de
CU MAGDALENA BRĂTESCU LA INTERSECŢIA UNIVERSURILOR de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375157_a_376486]
-
pat și ca un ultim gest îmi pipăi părul până mă pierd prin respirația albă a pereților dincolo de geam cade o stea gândul se ghemuiește în mine într-un colț al gurii se oprește o rugă ca o tristețe stau încovoiat cu umerii grei și aștept în fiecare zi aștept și îmi spun că trebuie să plec și că în mine n-a mai rămas nimic chiar nimic nici măcar o tristețe nu pot inventa lucruri timpul mi s-a lipit de
PERONUL DE PE PARTEA STÂNGĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373241_a_374570]
-
zădărnicie și a ceață. Știrile rele mă înconjoară și mă vlăguiesc. N-am capacitatea de a le trăi în profunzime pe toate. Pe unele pur și simplu le sar, știind că în scurtă vreme vor veni altele și mă vor încovoia. Parcă e tragicul bilanț contabil al veacului trecut și care n-a mai încăput la locul și în timpul său. Se moare nebunește. Se moare torențial. Se moare cu obidă. Se moare în contratimp. Se moare la nevreme.”... „Fac socoteala viilor
TATIANA STEPA. N-A SEMĂNAT ÎN VIAŢĂ CĂRBUNE, A SEMĂNAT FLOARE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372223_a_373552]
-
nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Nu corupe și nu fura Nu tâlhării și nu cerșii Nu transforma scopul comunitar într-un scop personal Nu dărâma pentru a nu construi nimic Nu minții și nu manipula Nu încovoia șira spinării Nu fi egoist Nu fi rău, ci fi bun Nu fi slab, ci fi puternic Nu uita că ești, doar vremelnic @ viorel muha Referință Bibliografică: Cele 10 porunci pentru români / Viorel Muha : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CELE 10 PORUNCI PENTRU ROMÂNI de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379675_a_381004]
-
câteva dungi. Sidefie că o perla, Grațioasa că zefirul, Catifelata, ispitoare, Buzele, ca trandafirul. Mireasă Soarelui în flăcări, Îl așteaptă să coboare, Și-și petrece noaptea nunții, Sub sălcia plângătoare, Lacrima de fericire, O ascunde între pene, Gâtul fin se încovoaie, Visul pătrunde pe sub gene, O pasare cântă romanța, Undeva, într-un copac, Ea se unduie, împlinită, Baiadera de pe lac! Citește mai mult LEBĂDAAlbă că o orhidee,Învăluită-n sal de fulgi,Pe-oglinda lacului plutește,În urma ei....câteva dungi.Sidefie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
câteva dungi.Sidefie că o perla,Grațioasa că zefirul,Catifelata, ispitoare,Buzele, ca trandafirul.Mireasa Soarelui în flăcări,Îl așteaptă să coboare,Și-și petrece noaptea nunții,Sub sălcia plângătoare,Lacrima de fericire, O ascunde între pene,Gâtul fin se încovoaie,Visul pătrunde pe sub gene,O pasare cântă romanța,Undeva, într-un copac,Ea se unduie, împlinită,Baiadera de pe lac!... VI. AMINTIRI ȘI VISE, de Ada Segal, publicat în Ediția nr. 1700 din 27 august 2015. M-AI RĂNIT Cum să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379613_a_380942]
-
dă-mi puțin din a ta forță,Ca să mă aprind ca tine în a versului meu torță!Pseudonim - Bonnie Mihali... XI. RUGINIUL TOAMNEI, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2137 din 06 noiembrie 2016. Când crengile durerii se destramă, Încovoiate-n toamna aurie, Copacii goi sunt răstigniți în ramă De-o pană iscusită, plumburie. Pădurea-și plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Lumina gândului mereu pătrunde În rime și în fraze-ntortocheate Și în al toamnei arămiu lințoliu, Întins, ușor, pe versuri deocheate Ce suferă, fiind mereu în doliu. Durerile crescute-n suflet - arse ... Citește mai mult Când crengile durerii se destramă,Încovoiate-n toamna aurie,Copacii goi sunt răstigniți în ramăDe-o pană iscusită, plumburie.Pădurea-și plânge frunzele căzute,Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur.Misterioasă, toamna
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
înstalează cu timiditate, cu neîncredere în iarna care nu se vrea plecată. Această ”înfruntare” - între cele două anotimpuri - este redată cu mult talent, într-o blândă exprimare și lirism melodios, în versurile: ”Plâng mugurii cu verdele-n pământ / Sub ceru-ncovoiat de atâția nori / În murmurul purtat în glas de vânt / Doinește rădăcina după flori.../ Se-ntinde noaptea ca o boală grea / Și scormone-n grădini cu umbre reci / Mai cade de durere câte-o stea / Când mugurii pe ramuri rămân
METAMORFOZELE NATURII – SIMFONII ALBASTRE. ( ANTOLOGIE DE POEZIE). NOTE DE LECTOR. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2150 din 19 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379252_a_380581]
-
foarte bine. Atâta doar că se citea cu ușurință amarul din sufletul său, din întreaga sa ființă; în atitudine, în voce și felul de a vorbi, în privirile, când sfredelitoare și când cenușii, încărcate de tristețea covârșitoare ce parcă-i încovoia umerii sub pardesiul descheiat și pălăria neagră neatent așezată peste părul ce mai scăpa rebel pe sub ea. Am trecut podul, am mers încet pe străduțele ce urcau ușor către Lipscani și ne-am îndreptat către Piața Universității. Am traversat pe
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]