624 matches
-
poetice, adică parodice. La 1835, Pușkin primește o scrisoare de la un oarecare Nikanor Ivanov, în care semnatarul se autodescrie : „mi‑am încrîncenat inima, mi‑am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi‑am pătat‑o cu vicii, încrîncenare și crime - și m‑am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul ( ? !) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
de pe frontul pe care-l voi numi (mai mult ca amuzament dar nu numai) "psihotronic": pot optimiza acțiunea pe acel "câmp de luptă" aflat în interiorul zonei centrale a Eu-lui este vorba de "moi archaïque". Consolidarea dispozitivului lingvistic prin asimilarea cu încrâncenare a cât mai multor idiomuri este în acest caz o posibilă strategie pe care, în franceză, aș considera-o "payante": Elpi se asigura că, în fața oricărui interlocutor, se poate retrage într-un refugiu idiomatic (precum broasca țestoasă în carapacea ei
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Paris; 1949), „Soule” se numea mingea de piele, umplută cu tărâțe, cu un diametru de aproape jumătate de metru, care era pusă în mișcare dintr-una din piețele satului și pe care oamenii din mahalalele apropiate și-o disputau cu încrâncenare. Mingea revenea celor care treceau cu ea peste un curs de apă ori reușeau s-o introducă în casa unui locuitor din cartierul lor. Jocul soule pătrunde atât de mult în Franța secolului al XVI lea, încât este jucat și
Bazele generale ale fotbalului by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/357_a_953]
-
ar fi acordat cetățenie română evreilor 604. Privită în ansamblu, componența Adunării Constituante, rezultată în urma alegerilor din aprilie 1866, era una din punct de vedere politic neomogenă, în sânul ei coexistând reprezentanți ai liberalilor și conservatorilor de diferite nuanțe. După încrâncenarea de la sfârșitul domniei lui Cuza, faptul că simpatizanții săi politici cunoscuți sub numele de "cuziști" și grupați în jurul lui Mihail Kogălniceanu nu se vor regăsi în cadrul noului for legislativ nu reprezenta o surpriză. Angajamentele reciproce luate la începutul campaniei între
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
caută să evite astfel întâlnirea cu afectul sau cu gândul, surse de angoasă, și căruia nu-i scapă nici caracterul inadaptat sau excesiv al unor astfel de conduite. Ca apărare a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de conduită cu semnificație patologică, este cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau cu gândul, surse de angoasă, și căruia nu-i scapă nici caracterul inadaptat sau excesiv al unor astfel de conduite. Ca apărare a personalului îngrijitor împotriva angoasei provocate de un pronostic letal, „încrâncenarea terapeutică” arată prin însăși formularea sa („încrâncenare”), ca și în fapt, că reacțiile ce țin de activismul disperat sunt totuși în general acceptate, ba chiar așteptate. Istorictc "Istoric" Deși activismul, în calitatea sa de conduită cu semnificație patologică, este cunoscut de multă vreme, funcția sa defensivă sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aceste echipe nu caută decât să mascheze angoasele tuturor. Relații cu alte mecanisme de apăraretc "Relații cu alte mecanisme de apărare" Atunci când activismul contracarează o pasivitate subiacentă sau chiar o depresivitate (Gut, 1993), el poate fi apropiat de formațiunea reacțională. Încrâncenarea terapeutică evocată mai înainte arată că activismul se sprijină, în bună parte, pe refuzul unui segment de realitate intolerabil (Ruszniewski, 1995; Hennezel, 1991). Mai cu seamă în fața refuzului pierderii, apărarea maniacă poate căpăta o nuanță activă, ba chiar agitatorică și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ÎN ATENȚIA FIZIOLOGIEI DIN SECOLUL AL XIX-LEA 1. Fiziologia nervoasă ia în considerare viața psihică În societatea secolului al XIX-lea se poate spune că a renăscut interesul pentru cunoașterea științifică și că ideologia scolastică a cedat progresiv din încrâncenarea ei în favoarea admiterii existenței unor oameni cu un statut aparte, liberi să gândească și să acționeze în diverse domenii ale științelor naturii și culturii. Pe de altă parte, ca suprastructură socială, instituția bisericii la rândul ei se întărește, se formează
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
nu cumva lipsește cu desăvârșire. Secolul Luminilor a promovat rațiunea, nu însă și sentimentul. Spiritul său antiteologal nu s-a oprit la suprimarea lui homo religiosus, ci și a revelației. Or, tocmai absența acesteia l-a împins pe european în încrâncenările cunoscute. Nici măcar eliberările de tip masonic n-au putut salva Europa de la cascada de revoluții și războaie. Neputința nu este doar de natură rațională, ci și instinctuală. De asemenea, o anumită dispoziție nativă a sufletului micșorează sau mărește capacitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Icoane de lemn) îi apare ca una de „pandemoniu”, realizată cu „o cruzime a observației și o voluptate a dezvăluirii sordidului” neobișnuite, în Tablete din Țara de Kuty o ironică „mască de sobrietate” susține deriziunea, în timp ce amplificarea fantezistă a absurdului, „încrâncenarea voioasă” a satirei au drept ținte ordinea statală, instituții, personaje publice, toate caricate grotesc. Față de astfel de dominante ale pamfletelor, exegetul crede că o poetică a „copilăririi” auctoriale, aptă să insoliteze un spectacol „cvasipăpușăresc”, al „gesturilor și ritualurilor domestice” (precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289704_a_291033]
-
medicale, ci și o dorință crescândă de a menține în viață cât mai mulți pacienți aflați în stadii critice. Nu mai vorbim însă, de multe ori, de dorința firească, de altfel, a medicilor, de a vindeca, ci de o adevărată încrâncenare terapeutică. Avem de-a face cu pacienți care - din nefericire - sunt menținuți cu obstinație în viață, deși, în condiții normale, nu ar avea nici o șansă să supraviețuiască, însă se consideră că nu există nici un motiv pentru a opri mecanismul care
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
intolerabile, ați dori să vă ajutăm să muriți?“ toți cei chestionați au răspuns afirmativ. De asemenea, aceștia își argumentează susținerile și pe „sutele de mii de cazuri de eutanasie“ care reprezintă efectiv realitatea și care au în vedere evitarea acelei încrâncenări terapeutice și nicidecum administrarea unei morți facile. În astfel de împrejurări, medicul este oricum situat la mijloc. Indiferent de convingerile sale proprii, poate fie să se confrunte ulterior cu grave acuzații în instanță, pe temeiul săvârșirii cu intenție a unei
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
orice relaționare cu lumea înconjurătoare. De fapt, pericolul prezentat de prelungirea abuzivă a tratamentului și a îngrijirilor greoaie, devenite chiar traumatizante pentru familia și prietenii care și-au pierdut oricum orice speranță, fie ea calificată de către literatura de specialitate drept „încrâncenare terapeutică“ sau „încăpățânare nerezonabilă“, a fost subliniat de multă vreme de către Consiliul Europei, care, în 1999, preciza că „prelungirea artificială a procesului morții, fie prin utilizarea unor mijloace de natură medicală care depășesc necesitățile bolnavului, fie prin continuarea tratamentului fără
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
semnificativă; însă ideile, realmente revoluționare, care ar fi putut întemeia un curriculum universal, apt să evite „prăpastia culturală” euroatlantică, se află în această operă ostracizată și cunoscută mult prea târziu. Comenius era un „iluminat”; el a reușit să vadă dincolo de încrâncenarea dintre știință și credință care se desfășura în vremea sa și să propună o soluție care ar fi putut fi cu adevărat mântuitoare pentru întreaga istorie culturală ulterioară a Europei (și, poate, nu numai culturală). Înțeles doar parțial, Comenius nu
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care a trăit, s-a format și și-a edificat opera. Demersurile gândirii și chiar acțiunile sale practice ne par astăzi insolite, uimitoare, himerice. Dar, în epocă, aveau un alt statut: erau soluții cât se poate de realiste la o încrâncenare polimorfă - politică, religioasă, militară, economică etc. - ce nu părea să aibă nici un fel de soluții. Comenius a mizat totul pe „cartea educației”, avertizând că aceasta este singura alternativă a Europei, prăbușită într-o autoflagelare de proporții fără precedent. A numit
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
consumatoare de timp, și se publică, în exces, de către reviste și edituri, „producțiile” acestor eforturi care par să nu aibă alt scop decât de a învenina relațiile dintre cercetătorii autentici și de a deturna efortul lor de la colaborarea profitabilă spre încrâncenări lipsite adesea de eleganță academică. Diagnosticul de „muribund” pus de Schwab curriculumului modern nu a determinat intrarea lui imediată în comă, deși „medicul” a insistat în anii ’70, repetând că ideile eficientiste, Raționalul lui Tyler, principiile behavioriste etc. trebuie abandonate
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
credinței lor, care s-au lăsat jefuite, alungate, ucise, care au îndurat tortura focului și a apei pentru a sfinți Numele Dumnezeului lor. Aici dorm în pace veșnică soți plini de tandrețe conjugală, tați mistuiți de dragoste paternă, care, în încrâncenarea unui delir sacru, și-au ucis soțiile dragi, copiii mult iubiți pentru a-i feri batjocură și a-i salva de la apostazie". Sée continuă descriind istoria evreilor ca pe o "odisee funebră și sângeroasă", ca pe "o istorie de doliu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Israel, în anumite zone ale populației evreiești se răspândește ideea caracterului de acum provizoriu al șederii lor în Franța. Că resurecția unui antisemitism despre care se credea că dispăruse provoacă decepție și furie, este de înțeles. Dar nu înțelegem întotdeauna încrâncenarea unor evrei de a vâna în spatele fiecărui cuvânt, gest sau critică adusă politicii israeliene un fundal antisemit. Intimidare ale cărei ține sunt deopotrivă presa, responsabilii politici și intelectualii. Pe de altă parte, focalizarea pe antisemitismul provenit din mediile imigrației din cauza
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de pot reda atunci limbaje. Cum aud e problematic. În afară de problemele de auz, am fost mereu capiu, zănatec, habar n-am cum reușesc să scriu. V-am mai zis și o să mai repet. Nu e senilitate, ci consecvență. Urmărirea cu încrâncenare de Javert a unei idei. Mă rog, în aceeași seară, Danny de Vito s-a apucat să povestească iarăși despre meseria lui. Face coșciuge, v-am zis. Când povestește despre asta, se face vid în jurul lui. Să faci sicrie e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mă interesează astfel de lucruri, o spun cu sinceritate, deși cel mai des nu ne convine cînd eventual nu sîntem luați în seamă. Nu cred că ești un "uitat" și nu cred c-ai pierdut trenul! Doar puțin mai multă încrîncenare ți-ar trebui! Și raportează-te tot timpul la cei buni, la "nesentimentali", pur și simplu fii neînduplecat în orgoliul cu care îți hotărăști paginile scrise. Nu trebuie să scrii texte "ocazionale", oricît te-ar mișca aniversările, țara! Cartea! La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
să fiu și eu pe acolo! Mă bate tot mai mult gîndul să plec de aici la toamnă! Măcar la P. Neamț. A început să mă doară singurătatea. Trăiesc împotriva ei, dar deseori îmi dau seama că mă irosesc în încrîncenări mărunte. Păcat că scriu puțin de multe luni! Aștept "începerea" Campionatului european! M-a cam sîcîit și stomacul în ultima săptămînă, dureros chiar! Mai spune-mi tu ce mai faceți, ce mai e... nou! Numai bine și liniște pentru Iolanda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
gîndul cel bun, Aurel Borca, 27 februarie 1985 Dragul meu, Îți scriu după vreo trei ore de fotbal. Sînt oarecum obosit. Ciudat, mă dor mîinile, venele de prin mîini. Nu găsesc motivația. În ultimele zile joc destul de des fotbal, cu încrîncenare, căutînd astfel o modalitate prin care să uit rahatul social în care sîntem sechestrați, o liniștire. Parcă și zile de scris au revenit, înmulțindu-se. Mereu încerc să-mi recîștig un anumit ton și, deși n-o fac rău așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe o eliberare de cotidian și de crisparea politică. Omul care s-a transformat În câine, Șeful sectorului suflete, Nu sunt Turnul Eiffel aveau un sens politic În măsura În care ne aduceau un aer proaspăt, ne permiteau să respirăm, Îndepărtându-ne de Încrâncenarea luptei. Lupta, conflictul implică un contact cu adversarul, În urma căruia nu rămânem puri, căci el ne atinge, ne contaminează. Sensul politic al spectacolelor tale venea din ignorarea adversarilor direcți: ele aduceau o deschidere spre imaginar. Erau spectacolele unei inocențe vesele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
relativ fericită. Noaptea Încurcăturilor Poate nu Întâmplător, la Piatra repetam concomitent cu Seciuan și o comedie englezească veselă din perioada restaurației: Noaptea Încurcăturilor. Pe lângă disperare, aveam În noi și bucuria unui paradis posibil, care s-a dovedit iluzorie și naivă. Încrâncenare, amărăciune, da, evenimentele din Praga erau alarmante, dar și altceva părea posibil, iar norii grei din Seciuan dispăreau În râsetele exuberante ale farsei absurde și sănătoase. Dimineața repetam Seciuan - furtună -, seara comedia englezească - delectare. Așa trăiam cu toții zilnic, natural, Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și aveam impresia că pot să mă ridic foarte ușor de la pământ și să zbor. Ocupant roman Am fost obligat să părăsesc insula și să mă ascund ca un laș. N-am vrut să particip la războiul împotriva geților. Cu încrâncenare am meditat la condiția mea actuală. Am decis singur să nu ucid - ca roman - pe cel care mi-a oferit ospitalitate. Când am sosit pe pământul ăsta, cu toate asperitățile statutului meu de exilat, am fost primit cu multă căldură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]