599 matches
-
Teregova-Kentucky, tur și retur. Cel care istorisește caută, cu ingeniozitate și metodă, punctele de convergență, genurile proxime ale unei civilizații central-europene generice, care să integreze Banatul chesaro-crăiesc. Scriitorul e înzestrat cu o privire categorială, fascinată de clase, de tipuri, stimulând încremenirea insului în tiparul cazului în speță. Cea mai mare parte dintre personaje provine din sfera ordinii sociale nemțești, adaptate la specificul locului, unde der Bauer (țăranul, adică) devine paorele („paorii și beamtării îi zdrumică pe maistorii de la oraș”). Deși uneori
MARINEASA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
caldarâm”, „un Hristos cu dinți de cal/ rânjind la stele” etc. Pe măsură ce devine mai dur, poetul devine și mai livresc, iar majoritatea poemelor se desfășoară ca o bufonerie crudă, în care se amestecă Shakespeare, Whitman, Sofocle, Faulkner ș.a. Moartea, negrul, încremenirea și roata (calul încremenit, precum în Proiect pentru un monument eqvestru), absurda comedie umană și literară devin teme constante, de unde și cinismul, ironia, mizantropia ușor oraculară, care acum iau locul sentimentalismului. Apetența pentru discursiv rămâne, uneori cu izbucniri onirice ori
IVANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287651_a_288980]
-
neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu măruntul, insignifiantul, umilul, într-un spirit conciliator, oarecum arghezian. Erosul însuși este asumat arhetipal, ca principiu unificator, capabil să șteargă hotarul dintre moarte și zămislire, dintre zori și amurg, dintre mișcare și încremenire. D. este un poet al stărilor contrare, dar nu extreme. El nu pendulează între panică și extaz, ci alunecă doar de la îndoială la uimire, stăpânește adică un univers al contrariilor pașnice. Predica focului (1993) pare să anunțe o nouă etapă
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
de l-au dus la sfănta mănăstire Sneagoval, și acolo l-au omorât, în ziua de Sfetii Ignatie bogodovul, meșița de chemorie, leat 7172. Pristăvindu-să, datu-ș-au sufletul în măna lui Dumnezeu, ca un creștin bun... „, zi a sfârșitului, zi a încremenirii, impusă de cronicar și prin solemnitatea cronologizării: „Și fără véste, din așternut l-au luat și l-au dus la Sfânta mănăstire ot Snagov. Era sâmbătă spre duminică, dechemvrie 20 deni, în ziua de Sfeti Ignatie bogonoseț, leatul 7172. Și
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
va genera un sentiment de nesiguranță, de angoasă și disperare (S. Kierkegaardă. Voi avea sentimentul unui permanent pericol la care sunt expus. Totul se Închide În jurul meu. Nimic nu mai vine către mine. Izolarea mă Împietrește, mă Încremenește, dar această Încremenire este o suferință sufletească și mai ales morală, Întrucât Eu nu mai Însemn nimic pentru nimeni și, În final, nici măcar pentru mine. Din nou revine obsedanta Întrebare: „Care este sensul vieții?”. Pentru existențialiști, viața Începe și se Încheie aici, În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
și progres. Solidaritatea mă integrează În grupul meu, iubirea Însă mă deschide către ceilalți. Prin iubire eu primesc și, la rândul meu, ofer. Este un schimb permanent Între mine și ceilalți. Solidaritatea ne ține uniți, ne leagă, dar ea este Încremenire, nu este Înaintare, ca iubirea. Solidaritatea Îmi dă siguranță, dar o siguranță pentru „aici”, pe când iubirea, care mă deschide, Îmi oferă perspectiva trecerii mele, prin persoana celuilalt, „dincolo” de mine. În felul acesta iubirea devine condiția și calea transcendenței. Prin
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
afectată funcția heterocentristă a persoanei, În paranoia funcția egocentristă, În cazul melancoliei este afectată, din punct de vedere moral și sufletesc, capacitatea de a se proiecta dincolo de sine sau funcția transcendentă a persoanei. Aceasta se află Într-o poziție de Încremenire, de fixare atemporală, din care nu mai poate ieși, pe care nu o poate depăși. Dacă nevroticul suferă din cauza lumii, paranoicul din cauza sa, melancolicul suferă, În mod paradoxal, pentru că nu poate suferi. El nu simte nici o emoție, este Închis În
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cerc al unei dureri mute, din care nu mai poate ieși. El nu poate depăși lumea și nu se poate depăși nici pe sine. Ambele Îi sunt străine, ambele i se refuză. Este starea de Închidere totală În sine, de Încremenire absolută a ființei umane. Trebuie să notăm faptul că cele trei situații menționate nu sunt interpretate din punct de vedere medico-psihiatric, ci psiho-moral. Dincolo de aspectul pur medical, cel la care am făcut referire, sunt În primul rând considerate ca situații
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Nici Socrate și nici Faust nu sunt singuri. Ei sunt frământați, dar nu sunt singuri În frământarea lor. Frământarea lor este interogația la care se poate da un răspuns. Angoasa omului modern este disperarea dată de absența oricărei perspective, o Încremenire, o stare de pietrificare sufletească și morală, pe care omul modern o sublimează prin trei mijloace: imagine, sexualitate și violență. Din nefericire, nici una dintre acestea nu duc nicăieri, nu-i răspund Întrebărilor sale, Întrucât rămân la nivelul exterior al formalului
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de exemplu, În condiții de claustrare severă, absolută, Împotriva voinței sale, persoana va lupta Împotriva singurătății. Ea va apela la un dublu, la un alterego În care să se reflecte și cu care să comunice. În felul acesta, este refuzată Încremenirea impusă, pe care individul o resimte, prin izolare, ca o moarte lentă a spiritului. În aceste condiții, intervine memoria. Apelând la memorie, persoana readuce În prezent imaginile celor cu care a fost anterior. Este o dublă apropiere: ca prezență imaginativă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ființei. Persoana care suferă din punct de vedere moral știe și simte că suferă, dar nu poate nici explica, nici justifica cauzal această suferință. Atât durerea, cât și suferința morală apasă și copleșesc persoana, o imobilizează Într-o stare de Încremenire, o Închid, lipsind-o de orice fel de posibilitate de a putea să i se Împotrivească. Este ca un fel de „paralizie psihică interioară”. Individul este copleșit, dominat de aceste stări pe care nu și le poate explica. El nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a putea să i se Împotrivească. Este ca un fel de „paralizie psihică interioară”. Individul este copleșit, dominat de aceste stări pe care nu și le poate explica. El nu poate fi ajutat, trăiește și suferă singur. Această stare de Încremenire, de Închidere interioară, duce la pierderea libertății, la izolarea dată de Însingurare fiind cauza disperării, a pierderii sensului de a fi propriei sale persoane și al vieții. Durerea și suferința morală pe care le produc regretul vor altera persoana În interiorul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
facă, mă redescopăr pe mine. Dar această redescoperire de sine Îmi arată că persoana mea nu este, nu poate și, mai ales, nu trebuie să fie singură. Singurătatea, care Închide și strivește persoana, sfârșește prin a o anula În rigiditatea Încremenirii narcisiste. Eu nu pot fi, nu mă pot afirma și dezvolta decât prin celelalte persoane, precum și Împreună cu modelul arhetipului suprem. Cea care mă conduce și Îmi deschide perspectiva acestei Împliniri este iubirea. Niciun act de restaurare psihomorală a ființei umane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
este pierderea orizontică a perspectivei viitorului; un sentiment sufletesc și moral care „închide” persoana dându-i impresia lipsei de valoare atât pentru sine, cât și pentru propria viață; d) depresia este o stare de prăbușire interioară, o epuizare emoțional-afectivă, o încremenire dată de sentimentul propriei inutilități; incapacitatea de a mai acționa, sentimentul de a fi închis; lipsa de perspectivă care anulează orice motivație de a mai fi sau de a mai face ceva util; e) suicidul este forma ultimă, extremă, de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cei din categoria superioară, cum e Pangratty, cel care trăiește în viitor, anulându-și trecutul și prezentul. Omul poate deveni o simplă invenție, o născocire a minții noastre febrile. În Vladia - sau în oricare alt topos similar, creionat de memorie, încremenirea personajului, recrearea imaginii etc. - individul ajunge o proprietate a locului, iar fericirea adevărată e doar starea „deplinei conștiințe de sine”. Complotul... este alt exercițiu de imaginație, o farsă unde motivul Vladiei e reactualizat sub pretextul senzațional al unei afaceri. Aici
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
cu realitatea obiectivă, logică, întoarcerea în trecut, ca formă de regresiune a gândirii, afectivității, conduitelor și contactelor cu lumea externă, proiecția asupra „celorlalți” și a „lumii” a propriilor sale probleme sufletești conflictuale, adoptarea unei „atitudini mintale” fixe, de tipul unei „încremeniri rigide” într-un prezent perpetuu, inflexibil, în care locul central îl ocupă ideile și preocupările sale delirante, pe care bolnavul încearcă pe orice cale să le realizeze. Vom analiza în continuare marile tipuri nosologice de psihoze endogene delirante, simple sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
poată fi înțeles și nici explicabil. Lipsește orice fel de justificare. Spre deosebire de ritualizarea vieții sociale care robotizează comunitatea social-umană de indivizi, instituția terorii produce o îngustare până la închiderea totală a vieții sociale a comunității umane, o stare de imobilism, o încremenire absurdă. Societatea deschisă și psihozele colective Aspectele mai sus prezentate se referă în special la societățile totalitare, închise, dominate și conduse de ideologii rigide și represive. Cu toate aceste, tulburări ale stării de sănătate mintală colectivă sunt semnalate, în egală
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
o nouă realitate cu ajutorul unui nou mod de a gândi. Dacă granițele paradigmei nu sunt încălcate printr-un „nou mod de a gândi”, se produc catastrofe de proporții. Istoria omenirii a avut parte de numeroase asemenea mari nenorociri cauzate de încremenirile în viziuni dogmatice despre realitate: prăbușirea Imperiului Roman din cauza cantonării în realitatea sclavagistă, prăbușirea monarhiei franceze din pricina fixației în realitatea feudal-nobiliară etc. Între anii 1980 și 2000 s-a evitat o asemenea catastrofă datorită „ieșirii din paradigmă” și „gândirii dincolo de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
modernă și postmodernă 175. Megaparadigma premodernă pare a fi tot ce s-a întâmplat înainte ca SUA să fi apărut pe lume (desigur, Doll jr. nu declară acest lucru explicit!). În orice caz, megaparadigma premodernă se caracterizează prin „închidere” (closure), „încremenire” (stasis) și credința că există o armonie cosmică și un univers viu, un sens al echilibrului și proporțiilor - criterii ale frumuseții -, o spaimă față de procesele limitate și credința că fiecare ins are un înger păzitor. Se pare că Doll jr.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Spuneam din capul locului că am scris aceste pagini pentru a facilita întâlnirea cititorului român cu lucrarea lui Mark Lilla. După stabilizarea vieții politice postcomuniste românești - din păcate, stabilizarea a adus o stagnare prost ascunsă de alternanța la guvernare, o „încremenire fără proiect” (dacă pot adapta celebra formulă a lui Gabriel Liiceanu), nu vital necesara „rutinizare” (Max Weber) -, pe care o datez în jurul anului 2000, mai mulți intelectuali reciclați ca „analiști”, precum și majoritatea cetățenilor preocupați de evoluțiile spiritului public s-au
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
constrângerilor la care fuseseră condamnați predecesorii. Detectivul hard-boiled are nevoie de un „spațiu vital”, de o pluralitate de „unghiuri de fugă” - într-un cuvânt, de propriul său univers. Indeterminarea biografică a lui Marlowe sugerează tocmai căutarea, dialogul între lumi, refuzul încremenirii într-un spațiu perfect conturat. Lumea lui Philip Marlowe nu e nici Londra cețoasă, dar nu lipsită de farmec, a lui Sherlock Holmes și nici Parisul încremenit în aerul bonom al măruntei burghezii pariziene interbelice a lui Jules Maigret. Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
enumerate în DSM III-R (1987/1989). Descrierea experienței depresive dată de Widlöcher (1983) este și ea foarte apropiată de aceea a retragerii apatice. Este „o formă de reacție marcată de retragerea în sine, abandonarea oricărei lupte, supunerea pasivă și involuntară, încremenirea acțiunii”. „Faptul de a fi deprimat exprimă o retragere”, mai scrie Widlöcher, adăugând că poate s-a acordat o atenție excesivă tristeții, în vreme ce cu adevărat esențială este încremenirea depresivă. Am văzut, în aceste exemple, că retragerea apatică a fost observată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
marcată de retragerea în sine, abandonarea oricărei lupte, supunerea pasivă și involuntară, încremenirea acțiunii”. „Faptul de a fi deprimat exprimă o retragere”, mai scrie Widlöcher, adăugând că poate s-a acordat o atenție excesivă tristeții, în vreme ce cu adevărat esențială este încremenirea depresivă. Am văzut, în aceste exemple, că retragerea apatică a fost observată și la persoane infectate cu HIV. Să fie o reacție de apărare la vestea unei boli letale? Explicația pare plauzibilă. Totuși, un număr de 15 studii întreprinse în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
banal”, „trist, monoton și vechi”. Poezia lui B. are o atmosferă specifică, tenebroasă și apăsătoare. Metaforele relevă sensuri și conotații negative, iar lexicul este suprasaturat cu noțiuni din sfera semantică a morții, descompunerii, pierderii, suferinței, tristeții, singurătății, indeterminării, banalului, monotoniei, încremenirii etc. Exprimarea directă, tonul familiar și cam monocord constituie modul propriu al unei lirici lipsite de amploare vizionară, dar autentică prin fidelitatea față de aspirația unui suflet de a se revela sieși și lumii. Poetul a fost socotit un modernist nu
BOTEZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285830_a_287159]
-
simbolic al autorului, în vreme ce altă parte, comunitatea românească, e în carte doar o paradigmă morală și o ipoteză sociologică. În Dii (Vidin), cetate veche de sute de ani, străjuită și erodată de apele Dunării, senzația de băltire, de pustiire și încremenire a vieții este întreruptă rar de câte „un fulger al sufletului”. Chemarea nedeslușită spre trăire, nostalgia mișcării libere duc invariabil dincolo de zidurile Cetății, în orizontul deschis al apei. Dar plecările sunt fatal imposibile, drumurile scurte, în cerc, de parcă nici nu
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]