1,207 matches
-
simțea prezența nepămînteană, presimțind mai la stînga sa, la picioarele lui Iovan, și trupul nepămîntean și Îmbălsămat al cîinelui păstorului care, cu labele din față Întinse, zăcea lîngă stăpînul său, veghindu-l inert la poarta somnului său letargic. 3. Trupuri Încremenite, membre Înțepenite pe velința răpănoasă, a cărei jilăveală n-o simțea Dionisie, căci se căznea să se rupă de ai săi dezdoindu-și degetele mîinilor Încleștate, să se scuture de oda somnului și de amorțeala degetelor anchilozate, ce parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
care fuseseră Înhămați boii scîrțîia și se zgîlțîia din Încheieturi pe sub arcadele cetății, pe sub umbra caselor, de o parte și de alta a drumului, numai că el abia dacă zărea vreo casă, căci privea pierdut doar În sus, cu ochii Încremeniți și mirați, presimțind doar prezența caselor Înalte de piatră, după cum Îi cădea umbra pe chip și pe ochii-i vlăguiți, presimțind prezența caselor joase de după care soarele nu se adăpostea, dar la fel de prezente, de nevăzute și atît de reale, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ochii noștri -, zgâriind cu un briceag mobilele una câte una până le transformase în niște coline mari și galbene de așchii. Gunoaiele atrăseseră o sumedenie de insecte de toate mărimile. Cearșafuri murdare zăceau pe podea ca niște trupuri descărnate, rupte, încremenite. Iar pe pereți, pe toți pereții, versurile Marseiezei își desfășurau cu litere delicate chemările războinice pe tapetul cu motive de margarete și de nalbă, iar nebunul scrisese și rescrisese aceste versuri ca pe niște litanii demente care ne dădură tuturora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
foarte repede frenezia cu care autoritățile doreau să aducă onoruri celor morți în luptă. Bassepin și-a extins comerțul și vindea statui de soldați din fontă și cocoși galici la tonă. Toți primarii din est se băteau pe luptătorii lui încremeniți, cu steagul ridicat și pușca pregătită, care erau desenați de un pictor tuberculos medaliat la expoziții. Exista pentru fiecare un preț și un buget, un catalog cu douăzeci și trei de modele, cu opțiuni pentru socluri de marmură, litere din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Ea era, în fond, stăpâna casei, cea care mă urmărea mută, pe mine, vizitatorul cel stângaci. Nu a lipsit mult să mă întorc pe călcâie și să-mi iau tălpășița. Cu ce drept veneam eu aici, să tulbur aerul acesta încremenit, locuit de fantome bătrâne? Dar figura din portret nu îmi părea ostilă, doar mirată și, în același timp, binevoitoare. Cred că i-am vorbit, nu mai știu bine ce i-am spus, asta nu are prea mare importanță. Era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Jim Wilson. M-ai uitat. — Sigur, Jim, tu ești, Îmi amintesc. — Te duci la reuniune? — Doar știi! Brusc, și-a dat seama că nu se ducea la reuniune. — Pleci În străinătate? Amory a Încuviințat din cap, cu privirea ciudat de Încremenită. Făcând un pas Înapoi, ca să-i permită cuiva să treacă, a răsturnat bolul cu măsline, care s-a făcut țăndări pe podea. — Ce ghinion! a murmurat el. Să bem ceva. Wilson, dând dovadă de o diplomație greoaie, a Întins mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
afară din apă și o zbughește scuipând. Sigur o s‑o înhațe vulpea și nici asta nu‑i o moarte frumoasă. Hans îi arde Sophiei o palmă, încât începe să‑i curgă sânge din colțul gurii. Au! Grupul stă acolo încremenit, de parcă ar fi Sfânta Familie, fără acoperiș deasupra grajdului, în bătaia ploii. Sophie a rămas cu gura căscată. Ceva se petrece în sinea ei, numai că nu știe încă ce. Sper că nu se petrece nimic în sufletul Sophiei, gândește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cadoul sublim al lui Lucrețiu, Memmius dovedește că prietenia pare adesea cu atât mai sublimă cu cât este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cade silențios, ca o cortina veche, amestecându-se cu dimineață învelita în aură lăptoasa a zilei neîncepute încă. Mă chinuie setea, dar imi opresc tentația la gură sticlei, cu gândul îndurerat căzut în genunchi lângă cei însetați, sub acoperișul alb încremenit și mut al necruțătorului februarie. Tăcerea îmi sparge timpanele. Într-un târziu înțeleg de ce este atâta liniște. În alb de zăpadă, vorbește Doar El !
T?cerea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83352_a_84677]
-
Elenă Marin Alexe Cu sclipirea încremenita în priviri cerga albă își doarme visul rece și tăcut în strânsoarea brațelor iubitoare posesive și suverane ale arborilor Păsările negre dansând în ochii mei pătează neprihănita cernere cu lacrimi îndoliate în alese incrustații de filigran Inima zbuciumata sub povară
Viscol by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83355_a_84680]
-
atunci, spre-o altă lume fluida-ți formă tinde... Cu slava-ntrevăzută un dor fără de sațiu Ar vrea să te-mpreune... și, ca s-o poți cuprinde, Tentacule lichide îți adâncești în spațiu. MUNȚII Posomorâta lor înlănțuire Nu e decât un spasm încremenit - Supremă încordare de granit, Rămasă dintr-o altă întocmire.- Demult când dorul lor nebiruit Îi logodi cu vasta strălucire, 67 Un braț semeț au repezit spre fire... Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit. Și-n vreme ce c-un gest
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
toamnă). Deși clasată ca o poezie de dragoste (Dacă te-am pierdut, îmi cer iertare), versurile lui Ion Vanghele compun un peisaj al apusului, cu o casă albă sub razele lunii ce-nlănțuie arborii "cu hamuri de-agint", un peisaj static, încremenit, ce va prinde viață odată cu venirea primăverii (probabil, revenirea iubitei), când mugurii prunului vor da în floare. Elemente de pastel se resimt și în versurile lui Carașca Tănase (Elegie de iarnă) în care prinde contur descrierea fragmentată a Tomisului, un
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
s-a înșelat. Era Violeta. I-a recunoscut părul ondulat, căzut în falduri pe umeri, acoperind mare parte din gulerul bluzei de culoare liliachie și fața oacheșă, aproape tuciurie, așa cum o văzuse, nu de mult, din mașină. A rămas ca încremenit. Destul de greu și-a dezlipit privirea de pe sânii care săltau jucăuși la fiecare treaptă depășită cu picioarele acelea lungi ce păreau că pleacă din talie. A dus repede mâna cu telefonul la ureche și s-a răsucit mult pe bancă
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361359_a_362688]
-
orice vis e trecător Clopotul singurătății m-a trezit din reverie Căci vedeam cu ochii minții pământene peste mie! AȘTEPTÂND PRIMĂVARA Au răsărit fără veste ghiocei de-un alb aprins Bate vânt de primăvară peste-un crâng fără cuprins Soarele încremenit nici nu arde, nici nu-ngheață La-ntâmplare-au apărut smocurile de verdeață Insistent ciocănitoarea bate-n ușile din pomi Să trezească din visare milioanele de gnomi. Cum vremea e capricioasă, la începutul lui april, Gerul rece nu-mi dă
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
chiar și după o mie de ani. Pe stele, cerul nu le cedează pământului, numai le scufundă în ape, unde ard veșnic. Fără Gil Ioniță, însă, steaua muzicii folk e înlăcrimata și parcă proiectează afectivitate asupra unei pietre care rămîne încremenita și rece, în eternitate.Niciodată acest artist nu poate fi privit dintr-o perspectivă exterioară muzicii și poeziei, numai că timpul, pentru el, este acum discontinuu, mai înainte ca să epuizeze ce avea de spus, iar, oricine l-a cunoscut și
GIL IONIŢĂ. CHITARA A TĂCUT PREA CURÂND...! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363843_a_365172]
-
tocit - întru lumină - toată ceara TĂRÂM copacii - pe-un tărâm haìn și nins cu făclìi de promoroacă s-au aprins iar câinii gerului din làturi mușcă paznicu-n ceruri a mai tras o dușcă palat de gheață și colibi de frig încremenit-au preajmă șarpelui covrig răzbit de vise - nu se-nalță glas iar dinspre-ocnìța zării zeii nu fac pas din pușcăria albă nu-i scăpare unde-au fost chipuri - orbii-au dat cu vare e-un vălmășag de nevăzut și frică
STIHURI ŞI COLINDE de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363849_a_365178]
-
Așaaa, așaaa! Pare suficient de bine!, zise piticul apropiindu-se de mine. Imediat am simțit cum răcoarea îmi învălui sexul, pentru ca în câteva clipe să se transforme într-o căldură plăcută. Mi-am îndreptat privirile într-acolo și-am rămas încremenit. Îmi așezase un fel de plasture albicios, extrem de fin, ce avea imprimat secera și ciocanul. - Secera ca secera, dar ciocanul!, zise cu subînțeles un ochelarist înalt și deșirat, clătinându-se. - Uite cine vorbește?, s-a auzit iar glasul Ursulei, ivită
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
scumpă a parcat în apropiere de locul unde se afla fata și din ea a coborat un grup de tineri. Printre ei se afla și EL. Prima reacție a fetei a fost să-i sară în brațe. A rămas însă încremenită , nu-și putea mișca mâinile iar cuvintele i-au înghețat pe buze. Și-ar fi dorit să-l strângă la piept și să-i spună ce mult i-a lipsit. El a trecut însă pe lângă ea fără ca măcar s-o
ADIA A PRIMĂVARĂ ... de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363411_a_364740]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > "ÎNNOBILARE" "SINGUR" Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Înnobilare Iubirea a fost singura unealtă cu care-am reușit să dau contur destinului încremenit și dur și care-acum de dragul meu tresaltă. Cât am trudit la inima-mpietrită ce n-admitea să îi pătrund în miez! A trebuit în plâns să sângerez ca să o văd cum râde fericită. Prin dragoste e viața-mi mai înaltă
ÎNNOBILARE SINGUR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363416_a_364745]
-
se întâmplă de fapt? Suntem adulți, nu adolescenți, să ne comportăm astfel. Spune-mi ce am greșit și atunci plec și promit că nu te voi mai întâlni vreodată. Delia își puse capul pe birou, hohotind de plâns. Ștefan stătea încremenit așteptând o explicație. Ea se liniști. Totuși, se ridică de la birou și-i spuse lui Ștefan privindu-l în ochi: — Jură-mi că nu ați vrut să mă răniți cu ceea ce ați făcut! Voi nu știți că am pierdut o
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363422_a_364751]
-
înaltul cerului. Desprinderea din îmbrățișarea mării, era parcă a tânărului plecat la cătănie, ce se rupe cu greu dintre brațele mamei, sau ale iubitei, pentru a-și urma drumul destinului. Măria Sa Soarele, se afla la două sulițe depărtare de luciul încremenit al mării. El și-a urmat cursul spre înălțimile văzduhului, eu trăgeam de nailoane să ridic peștele de pe fundul apei. Simțeam ca o boare, o senzație de răcoare și luciul nemișcat începu să se încrețească. Culoarea, dintr-un albastru de
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
-n fulgii tăi de nea sclipește soare. Și-n zborul grațios coboar-alene, Pe sufletele noastre răvășite, Un strop din liniștea banchizelor perene Și-o rază din lumina stelelor vrăjite. Iar dacă vii cu vietăți viclene, Ești, iarnă, rea, cu zări încremenite. STALACTITE În peștera unde trăim o viață Stau toate gândurile nerostite, Atârnă de tavan ca stalactite Și sunt mai reci ca țurțurii de gheață. În lumi reale sau închipuite, Speranțele se pierd încet în ceață, Chiar soarele se-ascunde-n dimineață Și
IARNA ( SONETE ) de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362414_a_363743]
-
în neștiut să sar și să devin firesc un nou Icar. Încremenit într-un frământ enorm mă zbat necontenit să nu adorm. Doar de senin să fiu mereu atras în tot acest puțin ce-a mai rămas. A. C. Referință Bibliografică: Încremenit / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2090, Anul VI, 20 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Anatol Covali : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNCREMENIT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361049_a_362378]
-
Dalelina John, publicat în Ediția nr. 1180 din 25 martie 2014. Și fu iarăși lumină când se hotăra să se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupă pe langă bulevarde largi, despicate-n scuaruri potopite de vedeață. Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală, se scurg pe langă tălpile lungi, de înțelept repetent, și păsuie adierea trecerii sale. Apă uscată se prelinge și ea nevazută-n splendoare ca să-nmoaie fântâni de tăcere și apoi gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]
-
gata, gândul muri. http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014/03/25/zanmai/ ... Citește mai mult Si fu iarăși luminăcând se hotărâsă se plimbe cu mâinile drese-ntr-o cupăpe lângă bulevarde largi,despicate-n scuaruri potopite de vedeață.Pe jos, pietre încremenite mirosind a bastonașe și cerneală,se scurg pe langă tălpile lungi,de înțelept repetent,si păsuie adierea trecerii sale.Apa uscată se prelinge și eanevazută-n splendoareca să-nmoaie fântâni de tăcereși apoi gata,gândul muri.http://artelesistiintelevietii.wordpress.com/2014
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361002_a_362331]