2,466 matches
-
East Street la opt și zece. Proprietăreasa le dăduse o cheie legată cu sfoară de grădinărit, pentru cazul în care, atrași de luminile strălucitoare ale Wincantonului, ar fi fost tentați să se întoarcă după ora zece, oră la care ea încuia ușile. Numai că pe la opt și jumătate se părea că epuizaseră toate resursele de distracție din oraș. Atmosfera de segregare din baruri era atât de pronunțată, încât pentru Alan și Krishna a intra într-un astfel de local era sinonim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cuvinte atunci când nu ne țineam de mână și nu coboram pe grămada de cărbuni din curte aplaudați și ovaționați de toți ceilalți, jucându-ne și noi, sub zâmbetele educatoarelor, de-a Nicolae și Elena Ceaușescu coborând din avionul prezidențial, mă încuiau (după cum v-am mai spus) în casă. Într-o zi, să zicem joi, atunci când nu sunt trei ceasuri rele și nici nu se postește, tata s-a întors de la fabrică să ia un dosar uitat și m-a găsit în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
peisaj din fața geamurilor (care conținea o Pobeda bej, parcată de-a latul). Chiar dacă noua cameră mare era la fel ca vechea cameră mare, nu mi-a mai ars de jocuri de-a indienii, de rapeluri sau de altceva. Când mă încuiau în casă (după cum v-am mai spus), mă lipeam pur și simplu de un scaun și nu mă clinteam. Mi-era atât de frică de duhurile rele, cu ochii lor bulbucați, cu ghearele, cu schimonoselile și cu boturile lor rânjite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în oraș, se strecura sub pat, după draperii, în lada pentru așternuturi ori printre hainele puse la naftalină, îi auzea pașii la întoarcere, o simțea foșnind, ghicea după sunete unde era ascuns pachetul lucitor, o aștepta să termine și să încuie, să se îndepărteze, apoi ieșea din cotlonul lui și căuta tăcut, desfăcea fundele și hârtia cerată, își umplea gura cu două-trei trufe deodată, își trecea degetele prin crema șarlotelor și le lingea pe rând, compara și înghițea, praful subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
era teamă ca nu cumva să-mi fi luat cineva broșurica la un moment dat, cînd eu eram la Rialto sau trăgeam un pui de somn În tavan. Cineva surd, firește, și prin urmare extrem de tăcut. Așa că, imediat ce Shine a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-al lui, un fel de salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe trotuar, m-am rostogolit spre parter și m-am năpustit În prăvălie, spre colțul unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și că uneori aduce acasă cîte o fată frumoasă cu păr lung și negru, pe care o dă afară a doua zi dimineață, ca să se poată apuca de lucru - „Scuze, păpușă, am de scris o carte”. Mi l-am imaginat Încuiat În camera lui zile la rînd, bînd dușcă după dușcă de whisky dintr-un pahar Woolworth și țăcănind la mașina lui de scris Underwood pînă În zori. Nu era niciodată perfect bărbierit, și nu avea niciodată barbă, Întotdeauna ziceai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cu adevărat, și teatrul Howard odată cu ea. Atunci cînd a luat foc, mă aflam În Balon. Toți cei din prăvăliile din zonă au ieșit repede să vadă incendiul. PÎnă și Shine a ieșit, a sărit În picioare și a plecat, Încuind ușa În urma lui. Era miezul zilei și nici măcar n-a pus tăblița cu „vin imediat”. Dacă n-aș fi știut-o deja, acest gest al lui mi-ar fi spus cît se poate de răspicat că gata, a terminat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
După ce aceștia au demarat, Shine s-a mai plimbat puțin prin prăvălie. De data asta, n-a plîns. Încă mai erau cîteva cărți aruncate pe jos și, În timp ce se plimba, le trăgea cîte un șut. Apoi a ieșit și a Încuiat ușa. L-am privit cum Își bagă cheia În buzunarul de la geacă și pornește pe stradă. Nu l-am mai văzut niciodată. CAPITOLUL 15 În clipa aceea, eram hotărît să urmez și eu exemplul lui Shine și al sutelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se uită la Hilfe, dar În ochii spălăciți ai acestuia nu văzu decît o privire inexpresivă. — Sigur că nu poate să plece, adeveri el. Vom rămîne amîndoi. Doar pentru asta am venit. O pleoapă clipi pe furiș, cînd doamna Bellairs Încuie ușa, cu un gest de lugubră stîngăcie, și-și vîrÎ cheia În corsaj. — Totdeauna Încuiem ușa, pentru liniștea domnului Cost, spune ea, amenințîndu-i cu degetul. În vis știi că nu e chip să scapi, picioarele Îți sînt ca de plumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
inexpresivă. — Sigur că nu poate să plece, adeveri el. Vom rămîne amîndoi. Doar pentru asta am venit. O pleoapă clipi pe furiș, cînd doamna Bellairs Încuie ușa, cu un gest de lugubră stîngăcie, și-și vîrÎ cheia În corsaj. — Totdeauna Încuiem ușa, pentru liniștea domnului Cost, spune ea, amenințîndu-i cu degetul. În vis știi că nu e chip să scapi, picioarele Îți sînt ca de plumb, nu le poți urni din fața ușii care se deschide, sinistră, spre tine. La fel se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
era aplecată asupra cadavrului, pe care-l palpa cu o mînă lungă și delicată: cînd și-o retrase, mîna era plină de sînge, ca o gînganie frumoasă care se hrănește cu stîrvuri. E cu neputință! exclamă domnul Newey. Ușa era Încuiată. — Din păcate, explicația e cît se poate de simplă, răspunse doctorul Forester. Făptașul este unul dintre noi. — Bine, dar ne țineam toți de... protestă Hilfe. În clipa asta, toți ceilalți se uitară la Rowe. — Și-a smuls mîna dintr-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o dramă adevărată, rosti Hilfe, cu un entuziasm cam nepotrivit cu momentul. — Bine, dar cine l-a omorît? Și de ce? Nu știu, dar o să aflu. Și apucîndu-l de braț cu un gest prietenos și liniștitor, Îl trase În closet, apoi Încuie ușa În urma lor. — Să știi Însă, omule, că trebuie neapărat să fugi, continuă el. Altminteri, au să te spînzure. În orice caz, au să te țină Închis săptămîni În șir. E atît de comod pentru ei! — Ce pot face? Briceagul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totuși. Dac-am avea o armă - măcar un băț sau o piatră... Poate că-n valiza asta nu sînt cărți, ci cărămizi, căci e prea grea, adăugă el, lăsînd mîna Annei Hilfe și pipăind una din Închizătorile valizei. Nu-i Încuiată, ia să vedem... Dar nu Îndrăsniră. Se zgîiau amîndoi la valiză, bănuitori, paralizați la gîndul că dușmanii lor, atît de prevăzători din fire, nu uitau nimic, nici un amănunt. — Eu nu m-aș atinge de valiză, spuse ea. Stătea acolo, Încremenită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se potrivește, cu toate că am barbă, ca fotografii... Nu, mă gîndeam la cu totul altceva, și anume, la camera obscură din casa părintească, pe care mi-o făcusem lîngă odaia copiilor, Într-o cămară folosită pentru depozitarea rufelor. Dacă uitam să Încui ușa, intra peste mine servitoarea cu vreun teanc de fețe de pernă, și atunci clișeul se ducea de rîpă! După cum vezi, Îmi amintesc destul de limpede Întîmplări petrecute pînă la optsprezece ani, să zicem. Poți vorbi cît dorești despre acea perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ar fi dorit În realitate pentru a-și pune la Încercare curajul. Spera că va găsi ușa Încuiată și că nu va avea altceva de făcut decît să se Întoarcă În patul lui, cu onoarea satisfăcută... Dar ușa nu era Încuiată și o dată deschisă dezvălui o altă ușă, căreia Îi slujea drept paravan, menit să amortizeze zgomotele și să-l lase pe doctor să lucreze netulburat În cabinetul său. Constată că și această ușă rămăsese neîncuiată! deschizînd-o, auzi parcă un oftat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Rowe. Nu folosește la nimic. Frunțile le erau brobonate de sudoare. Rowe se simțea stingherit și neajutorat. — Promite-mi măcar că n-o să-l lași să fugă, o rugă el. — Promit, zise ea, ridicînd din umeri. Iar cînd el ieși, Anna Încuie ușa. Mult timp după aceea, Rowe nu auzi nimic - o singură dată parcă scîrțîitul ușii de la bufet și clinchetul unor cești. Își Închipui că Anna Îi pansa Încheietura mîinii; dar Își spunea că, oricum, Hilfe nu mai putea să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
de coloana volanului o salvaseră și pe soția tânărului tehnician. În afara maxilarului superior învinețit și a mai multor dinți slăbiți, femeia era nevătămată. În cursul primelor ore petrecute la spitalul Ashford, tot ce-mi venea în minte era imaginea noastră încuiați împreună, față în față, în cele două mașini, corpul soțului ei muribund zăcând între noi pe capota mașinii mele. Ne uitam unul la celălalt prin parbrizele sparte, neputându-ne mișca niciunul. Mâna soțului ei, aflată la doar câțiva centimetri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ar fi țipat fata, lasă-mă în pace! Lăsați-mă toți în pace! Drept care, doamna Paraschivescu se duse la culcare, liniștită întrucâtva că Monica se întorsese sănătoasă. O să-i treacă, își zise, o să uite, o să râdă. Și adormi. Monica se încuiase în cameră, pusese un cântec de la U2, With or Without You, se aruncase pe pat și plângea. Dar ce se întâmplase? O-ho-ho! Fusese la o petrecere, la o fată de la ea din clasă, Angela. Fusese jumătate de școală acolo, inclusiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
care m-a scos în calea ei. Când m-am întors cărând strictul necesar pentru primele zile, femeia mă aștepta îmbrăcată într-un negligé atât de vechi și de prăfuit încât aproape că mi-au dat lacrimile. Pe copil îl încuiase în camera lui. Am luat-o în brate, am dus-o în dormitor, am aruncat-o pe pat și așa mai departe. După vreo cinci ore, când ea dormea cu un zâmbet cât casa pe buze și eu citeam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dar nu ajunsese departe. În culise îl așteptam eu. Sunasem de pe mobil, nu aveam nici un fax, nici o chitanță, era o cacealma. Cum spuneam, Ciocan nu ajunse departe. L-am apucat de guler și l-am târât într-o debara. Am încuiat ușa și am scos la iveală o bâtă de baseball. - Nenorocitule, i-am zis. Te omor. - Stai, domne, ce faci, io sunt prim-ministru, răspunse Ciocan cu glas nedemn. Te arestez! - Ce vorbești? Esti un nimic, tocmai te-a demis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de foc. Umbra avea să împiedice toate aceste neplăceri și sub fiecare copăcel se cuibăreau mașini aliniate cu boturile spre trunchi, ca purcelușii la scroafă, pentru a beneficia de protecția maximă oferită de paravanul trunchiat al frunzișului gri-verzui. Ușa era încuiată, dar fu deschisă cu amabilitate când domnul J.L.B. Matekoni acționă soneria. În magazin, în spatele tejghelei, se afla un bărbat slab, îmbrăcat în kaki. Avea țeasta îngustă, iar ochii ușor înclinați, precum și nuanța gălbuie a pielii, sugerau că are ceva sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Potokwane îl zări, ca de obicei, în timp ce el își parca mașina sub unul dintre arbuștii de liliac. — Te văd! strigă ea de la fereastră. Te văd, domnule J.L.B. Matekoni! Domnul J.L.B. Matekoni îi făcu semn cu mâna în timp ce-și încuia mașina. Apoi merse cu pași mari spre birouri, de unde se auzea o melodie veselă. Înăuntru, Mma Potokwane stătea la birou, cu receptorul la ureche. Îi făcu semn să se așeze și își continuă convorbirea. Dacă mi-ați putea da o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
să aranjez eu lucrurile. Mma Makutsi se bosumflă. — La început n-am avut destul curaj, mărturisi ea. Ieri, însă, a trecut pe aici și a trebuit să vorbesc cu el. Dacă l-aș fi văzut venind, aș fi putut să încui ușa și să agăț cartonașul cu Închis. Dar a intrat până să pot face ceva. Și? o îmboldi Mma Ramotswe. — Și i-am zis că nevasta lui e rea de muscă. — Și cum a reacționat? — S-a întristat. Părea foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
altă parte, zi-i că vrei să consulți arhive, bărbi din astea, și plătește omul tot, tren, hotel, masă... Pot găsi oricând pe cineva, scriitori n-are Iașul?, da’ m-am gândit la tine pentru că suntem prieteni. Ce zici? *** A încuiat și yala de jos, se teme să n-o fure cineva. Înfig degetul în sonerie. Îi aud pantofii pe gresie. Pune ochiul pe vizor. Mă strâmb. - Nu sunt surdă, de ce suni așa ca nebunul? - Și tu ce te încui așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
A încuiat și yala de jos, se teme să n-o fure cineva. Înfig degetul în sonerie. Îi aud pantofii pe gresie. Pune ochiul pe vizor. Mă strâmb. - Nu sunt surdă, de ce suni așa ca nebunul? - Și tu ce te încui așa? - De ce nu-ți iei și cheia de jos? - Bine... Ce pute? Dulceag-putred... - Am dat c-un șpray de interior, să se ducă damful de țigară... - ...de treabă, e grețos... Mă duc să deschid fereastra. - Ești tu bădăran! O faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]