1,441 matches
-
Regală Marină. Pînă atunci își înscrisese în palmaresul filozofic două exmatriculări de la Universitatea din Cambridge: prima oară fiindcă îndrăznise, în timpul unei reprezentații teatrale, să corecteze accentul actorilor acoperindu-le replicile cu strigăte din sală, iar a doua oară fiindcă se încumetase, sfidînd normele puritane ale epocii, să scrie epistole necuviincioase unei tinere căreia îi făcea curte. Totul în atitudinea lui trăda un temperament coleric a cărui umoare imprevizibilă îl transforma deseori într-o prezență neplăcută, iar paradoxul acestui găligan de 1
Un rebel conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9177_a_10502]
-
Gheorghe Grigurcu Analizele consacrate marilor autori pot da uneori senzația de saturație. S-ar părea că totul a fost spus în privința lor, nerămînînd de făcut celor ce se mai încumetă a-i aborda decît calea suficient de ingrată a repetiției care lesne se înfundă în encomiu convențional, în didacticism. De facto însă, marile creații sînt inepuizabile. Ele stau, precum totalitatea producțiilor literare, sub semnul mutației valorilor estetice, astfel încît alte
Arghezi prin grila Girard by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9182_a_10507]
-
sorții că îi venise rîndul să fie trecut în rezervă exact înaintea lui decembrie? Ce s-ar fi întîmplat dacă ar mai fi stat în funcție măcar o lună, două? Ar fi însemnat ceva în desfășurarea evenimentelor, s ar fi încumetat oare să ia pe cont propriu vreo acțiune? Mai bine să nu se gîndească la asta. Mai bine să-și păstreze calmul, să nu se mai gîndească ce s-ar fi putut întîmpla dacă... Toate sistemele sînt ticăloșite, politica este
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a răspuns. Odată am auzit televizorul, așadar știm că Julie aia e acasă. Meciul de Anul Nou, Stronach o să joace În el. Dar nu, ziarele spun că au renunțat la Tom. Aș zice că totuși o să se ducă. Sigur. Mă Încumet să ies pînă la Safeway ca să iau mîncare. Nu ne putem mișca deloc capul În timp ce mergem. Ne auzim respirația În aerul rece: ritmată, profundă. Ne aruncă Într-un soi de transă. Încă sîntem În viață. SÎntem În supermarket. Respirăm. Cutiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
teamă că le-ar putea-o lua alții Înainte. La Întretăierea ,,străzilor,, există o ,,limuzină,, , o fostă Mazda, intrată pe jumătate În pământ, răscoaptă de soare și zbârcită de geruri. Ea folosește drept ,,casă de oaspeți,, pentru cei ce se Încumetă să Înopteze În acest fief al mizeriei. Copaci, iarbă, asfalt, canalizare, mobilier, Încălzire, medicamente, spray-uri, deodorante, pastă de dinți, vitamine, cărți, sunt lucruri de care cu câteva excepții, nimeni de-aici nu a auzit. Ori de câte ori acest cortegiu de năpăstuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
recunosc din mulțimea de oameni care mișună zi și noapte? -După mers Kawabata. Voi fi singurul pământean cu mers de pinguin. -De ce tocmai de pinguin? -De panteră mi-ar fi greu la vârsta mea, iar de crocodil nu mă Încumet pentru că nu l-am studiat,, Ochii lui Antoniu se umplu de lacrimi. -Mersul de pinguin este bun la ceva? -Nu cred, dar te va ajuta pe tine să mă recunoști și să te emoționezi la vederea mea. -S-a făcut! Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
din viața mea - învăț înțelesul cuvântului a tânji, învăț înțelesul cuvântului tulburare. Iată că drăgălașele de ele au țâșnit spre rambleu și acum pășesc zăngănindu-și patinele pe aleea cu pietriș mărginită de brăduți - așa că, hai și eu (dacă mă-ncumet!). Soarele a coborât mult de tot, totul e purpuriu (inclusiv proza mea), iar eu le urmăresc de la o distanță suficient de mare și, la un moment dat, le văd traversând piața și intrând vesele în micuța cofetărie de lângă parc. Până-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și-și iau din bagaje. Șoferul încuie ușa, lasă apoi obloanele în jos, închizîndu-le și se îndreaptă spre restaurant, oprindu-se o clipă în fața lui Dorin, care stă în mijlocul șoselei: Nu mergi? Poate trece vreun camion, sau... Cine se mai încumetă pe vremea asta?! Hai înăuntru. Nu. Trebuie să ajung ! se îndîrjește Dorin. Ușa restaurantului a fost deschisă, iar pasagerii au dat buzna înăuntru, căutîndu-și locuri la mesele în dezordine, în sala plină de frig. Somnoros, chelnerul care a deschis merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
astăzi, Păunescu este tot un stăpân, intangibil, ca și replica sa de mai nouă generație, C.V. Tudor. Nici măcar cel mai flagrant dintre faulturile lui morale actuale, acela de a fi simultan politician și realizator de talk show televizat, nu se încumetă nimeni să-l sancționeze prin lege. Și în cazul lui C.V. Tudor, zbaterile lui Dinescu, Pleșu, Patapievici sunt inutile: nu vor găsi decât dosare de urmărire. Și chiar dacă s-ar demonstra că C.V. Tudor a fost informator al Securității, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
părțile știute ale biografiei fraților mici. Pentru că au asistat la întreaga copilărie a fraților mici, bucățică cu bucățică, frații mari nu-și pot imagina nici una dintre bucățele măcar ca pe-o brioșă sau ca pe-o merdenea. Iar dacă se încumetă să aibă amintiri, fie ele imprecise (confundând un 4-0 cu un 6-0, fără a pune însă în discuție numele câștigătorilor ori superioritatea lor de pe teren, adică de pe Băiuț), ați văzut cum pătimesc. Sunt tratați ca niște moșuleți toropiți, plecați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
perna sau printre tricourile Mateiului mare, sper să cuprindă și povestea mică, foarte mică, a acelui vis. Mi-e așa de dor de băiețelul care se dezvelea în somn! Știți, era frățiorul meu... * În ceea ce mă privește, eu nu mă încumet să-i trimit o epistolă Filipului mic. Mi-e frică să nu-l dezamăgesc, să nu-l tulbur. Puștiul care-mi purta numele, cu bărbia lui nemaipomenit de ascuțită, cu părul lins și bleg, dar cu păr, înțelegeți?, va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fost întâiul șoim al acestei patrii. Nu că ar avea vreo importanță și în nici un caz nu spun asta ca s-o contrazic pe tovarășa. Aș fi dus rău cu pluta (sau cu vaca sau cu sorcova) dacă m-aș încumeta la așa ceva. Oricine știe, puteți să-l întrebați și pe Coșuță, că pe tovarășa Stănescu nu e bine s-o contrazici. De parcă ar fi cineva în așa hal de nebun încât să-și dorească să i se înroșească urechile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care nu-i putea oferi totul. Și atunci, inima lui de explorator năvalnic trebuie să fi luat o hotărâre. Fără să fi avut la îndemână spituri și pitoane bătute în stâncă (fapt de înțeles din moment ce el era primul care se încumeta pe acel traseu, iar despre stâncă s-ar fi putut spune că aducea mai mult a bloc), fără să se fi gândit măcar o clipă la utilitatea unei bucăți de coardă sau de cordelină (indispensabilă atunci când ai de-a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În pivniță, venind doar ea știe de unde, la fel de prost dispusă ca de obicei. Gemînd și tînguindu-se de parcă tocmai era pe punctul de a face un lucru atît de eroic Încît nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu gura căscată, sforăind și total surdă la haosul stîrnit În jurul ei. Zgîriind cu ghearele, Împingînd, mușcînd, scîncind, toți treisprezece ne avîntăm simultan asupra celor douăsprezece mameloane. Lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
putea termina și rău. Se uitau ba la tramvai, ba la japonez; când se uitau la tramvai, li se părea mai aproape decât japonezul; când se uitau la japonez, li se părea mai aproape decât tramvaiul. Nimeni nu se mai încumeta să respire, ca să nu tulbure echilibrul sălbatic dintre cei doi concurenți. În cele din urmă, când tramvaiul părea să ia un avantaj decisiv, japonezul schimbă viteza, trecând într-a cincea, și, cu un sprint fulminant și o accelerație nebănuită, reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
drumuri năpraznice către locuri turbate. L-am nimerit pe Alexandru Gheorghe cu un pumn în gură, spărgându-i buza. Un alt pumn a urmat, în viteză, oprindu-se în arcada să stângă. Cum părea amuzat de stilul meu, m-am încumetat să îl atac cu un șir de lovituri în cap, încununate de nebănuite succese și un genunchi în burtă. Uriașul deveni mai mic, încercă să mă lovească, dar prea pripit. Două stângi în urechea dreaptă îl derutară și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mușcam buza de jos gândindu-mă la numele unui schior luxemburghez. Marc Girardelli? Parcă așa îl chema. Luca mi-a smuls sticla de vin din mână și a băut jumătate din ea. Am băut și eu jumătatea cealaltă. - Fantastic, se încumetă Miron să aprecieze cele auzite. - Da, da, da, îi ținu Mioara isonul. Su-per-bi-sim! Toată lumea era de acord cu ea. Oana preciză din nou că Nicolaescu și Cărmăzan. Lumea era revoltată. Take, Marcel și Ronaldinho ar trebui să câștige, nu boșorogii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
regula asta de pe acum. În plus, își aminti el, tocmai îi tăinuise prezența celor doi copii adoptivi, ceea ce nu era tocmai un fleac, dar asta era deja de domeniul trecutului și puteau aplica de-acum noua regulă. — Mma Ramotswe, se încumetă el, nu ești în apele tale în seara asta. E cumva din vina mea? Ea puse cana de ceai pe masă și se uită la ceas. N-are nimic de-a face cu tine, îl liniști ea. Trebuie să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea nopții. Îi cam vîjîia capul, dar nu-l durea. Poate de la șampanie și de la aerul cald, închis, dinlăuntru. Nu se încumetă să cerceteze insigna pînă cînd nu ieși în stradă, în dreptul unui felinar. Balbo și suita plecaseră pe neașteptate, în vreme ce ei stăteau în fața ferestrei deschise către livadă și cineva spusese în treacăt că "italienii pleacă mîine la Constanța, va fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
acei care erau conștienți, care înțelegeau măreția experienței domnului Schmeltzer puteau înțelege și întrebarea care stătea în privirea de un albastru paralizant. Dar răspunsul la acea întrebare nu-l știau și chiar dacă l-ar fi știut nu s-ar fi încumetat să-l rostească. Cel puțin nu acolo, în fața unei evidențe și a atîtor băiețandri glumeți și cu totul neștiutori de ceea ce se petrece cu adevărat. N-ar fi putut spune că el, Mihai Mihail, adolescentul de atunci, a priceput pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În fața provocatorului său. „Acum mă voi Înălța la cer“, zise. „Aș vrea s‑o văd și pe‑asta“, zise Petru cu vocea tremurândă. „Îmi cunosc puterile“, zise Simon, „și știu că nu pot ajunge până În al șaptelea cer. Așa că mă Încumet până la al șașelea cer. Al șaptelea cer Îl atingi doar cu gândul, căci acolo este numai lumină și beatitudine. Iar beatitudinea nu‑i este dată muritorului.“ „Gata cu filosofia“, zise un ucenic al lui Petru. „Măcar să atingi norul acela, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ale tinerilor pe ai căror umeri se odihnea trupul său, În litieră, un trupșor ca de copil ori de bătrân neputincios; oare și ăsta fusese tot vis, mântuirea? Apoi cântările și ochii tinerilor care‑l purtau și care nu se Încumetau să și‑i ridice spre el, le vedea doar sprâncenele dese de sub fruntea Îngustă, ca și pleoapele Întredeschise de sub gene; apoi gâturile țepene și dezgolite, iar pe scăfârliile acelora care‑l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfângea lumina care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
gâturile țepene și dezgolite, iar pe scăfârliile acelora care‑l purtau Înaintea sa pe Malhus se răsfângea lumina care cădea pieziș din Înălțime, ca din ceruri, ca din rai, În vreme ce mulțimea, aflată pe de lături, ținea deasupra capetelor făclii aprinse, neîncumetându‑se să‑i privească În ochi, măcar pe furiș, cu o uitătură mijită, prin care s‑ar fi Întrezărit albeața, ca la lunatici, dar ei cântau psalmi și rugăciuni; astfel erau ei purtați de lunatici prin galeriile peșterii, pe sub bortele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care se prosternau În fața lunii; mersul lor cu mâinile Întinse În față vine de la adorația păgână a zeiței Luna, de unde erau chemați de sufletele strămoșilor, iar umbletul lor era chemarea sângelui, chemarea vremilor, de aceea el nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i‑ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să‑și slăvească zeitățile păgâne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s‑ar fi Încumetat să scoată un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, căci i‑ar fi putut trezi pe păgânii somnolenți, pe lunaticii adunați În grotă ca să‑și slăvească zeitățile păgâne, căci, de bună seamă, afară era lună plină. 8. Nu s‑ar fi Încumetat să scoată un sunet, În afară de rugăciunea pe care‑o Îngâna Întruna În sinea sa, abia mișcându‑și buzele uscate, căci se temea că el Însuși s‑ar fi putut trezi din vraja lunatică, Încât toți s‑ar fi prăvălit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]