703 matches
-
se face vinovat, de e obligat să privească o asemenea oroare? Rufus înalță uimit privirea spre el. — Nenorocitul de spectator? îngână în batjocoră. Dar toți cei de aici au venit de bunăvoie, nu i-a adus nimeni cu sila. Continuă îndârjit: — Sunt unii care n-ar rata în ruptul capului un asemenea spectacol. Decât să-l piardă, mai bine se trezesc cu noaptea-n cap și sar peste masa de prânz... Se bate cu palma peste frunte, încruntat. — S-a întâmplat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-o ocară pe care o porți după tine toată viața să te-ntorci din luptă viu, după pieirea conducă torului. — Ho! Ce te-ai pornit așa? încearcă să-l domolească. — Să-ți aperi și să-ți ferești căpetenia, continuă îndârjit ger manul, să pui în seama gloriei lui chiar și vitejiile tale este cel mai mare jurământ de credință al nostru. Vociferează cu ranchiună: — Noi nu ne punem chezaș cuvântul, ca voi, ci viața. Rufus nu-i răspunde. Îl impresionează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pandantivul ce-i atârnă pe piept. Ce te-ai împopoțonat cu capul ăsta ridicol de leu... hmm... lup... sau ce altă lighioană spurcată o fi? — Mă... ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu vă mai apără? întreabă batjocoritor Rufus. Întâlnește priviri răutăcioase în jur. Mâhnit, clatină dezapro bator din cap. — Uitați-vă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
imperiale. Se întoarce din nou spre soție și-i aruncă o privire furi bundă. Cum a fost atât de dobitoc și nu și-a dat seama? Orgoliul ei sunt copiii. Cu ei se mândrește, nu cu el. Pentru ei e îndârjită și nestăpânită. Chiar nesăbuită. Cu el e doar aprigă. Aprigă la mânie, aprigă în pat. Trufia de a naște viitori împărați îi stâr nește trupul. Așa a conceput cu ea mai mulți plozi decât și-ar fi dorit. Șase până
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fel de arbore genealogic, căci ramurile se îndreaptă înspre portretul fiecărui membru al familiei. Li se adresează în scârbă statuilor, care-l privesc impasibile din nișele lor: — Sunteți doar niște scuturi de bronz argintate la suprafață. Nu-i răspund. Continuă îndârjit: — Descendenții voștri, care se erijează în cuceritori, nici mă car nu caută în vreun fel să facă deosebirea între voi. Vă schimbă doar capetele din când în când. Se gândește că ar fi cazul să se întoarcă printre ceilalți. Dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mare sunt alte țări mult mai potrivite pentru propovăduire. Cu toate acestea, de vină e sângele neamului meu care-mi curge și mie prin vine o dată cu îndemnul de a cuceri insule și meleaguri îndepărtate. „Oh, Japonie, cu cât ești mai îndârjită, cu atât mi se aprinde mai tare pofta de luptă. Sunt așa de fermecat de tine de parcă n-ar mai fi nici o altă țară pe lume!” Așadar, caută împărăția Domnului și urmează poruncile Sale. În duminica Sfântului Mihail, treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ton umil tatălui meu. Și nu vreau să fiu o povară. În plus, Bifang are deja 13 ani, e prea mare ca să mai aibă nevoie de dădacă. S-a uitat În direcția mea, așteptându-se s-o contrazic cu proteste Îndârjite. Tatăl meu a zis: —Nici nu Încape vorbă. Sigur că vii și tu. Se grăbea pentru că-l aștepta portarul, un om rău pe nume Luo pe care nici unul dintre noi nu-l plăcea. El aranjase plecarea noastră În grabă Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Marlena. Deși, după gusturile lui, femeia de față n-ar fi intrat nici măcar la categoria generică „femei“. Coafura țepoasă și figura serioasă. Era foarte bine făcută, În sensul extrem, adevărat model anatomic de pectorali, deltoizi și bicepși lucrați prin antrenamente Îndârjite. Harry descoperise că femeile cărora le place efortul fizic sunt de obicei frigide. Din acest motiv, femeile atletice nu erau pe gustul lui. În plus, exemplarul de față avea și ceva safic, zona hirsută de deasupra buzei superioare, o declarație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ceea ce spusese Guerra Junqueiro despre Costa: "E imposibil cu republica - e imposibil fără republică!" Angajînduse de o parte a baricadei, Salazar știa că va avea împotriva lui și va trebui să lupte cu cealaltă jumătate a Portugaliei. Taberele erau prea îndîrjite ca să se mai poată nădăjdui o împăcare în cursul unei singure generații. Iar dacă ar fi rămas izolat în "turnul de fildeș" al științei, simțea că și-ar fi trădat misiunea. La 23 de ani, Oliveira Salazar știa ca simpla
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cu privirea întunecată peisajul dezolant ce-l înconjura. Cu toate că dăduse ordine precise să nu se întâmple așa, cea mai mare parte a clădirilor din sat căzuse pradă flăcărilor. Era rezultatul dezamăgirii furioase a oamenilor săi: exasperați de rezistența tenace și îndârjită a burgunzilor, își căutaseră zadarnic răsplata în jafuri, iar acum goneau frenetic și fără vreun scop, prin vălătucii de fum, printre ruinele clădirilor care, în seara aceea, ar fi putut, în schimb, să-i găzduiască. în orice caz, satul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
toate acestea, temându-se că-și va pierde viziunea de ansamblu asupra bătăliei în sectorul său, evita să-și abandoneze calul. Privirea lui se întoarse spre dreapta, căutându-l pe regele său: pe o ridicătură înaltă, unde lupta era deosebit de îndârjită, văzu unduindu-se steagul purpuriu, cu sabia de aur pe el, și zări coama roșie ce împodobea coiful lui Atila apărând și dispărând în mai multe rânduri prin mulțime. Sub atacul de nestăvilit al regelui și al preacredincioșilor săi, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Elya. Îl iau pe Wallace cu mine. Mă Întorc mâine. V Emil În Rolls Royce avea poate o viață de invidiat. Limuzina argintie era ventilul lui. Putea elibera toată acea putere la discreție. În plus, Îl situa În afara rivalităților nefericite, Îndârjite, În afara pizmei, a urii și a ostilităților dintre șoferii obișnuiți ai mașinilor mai puțin prestigioase. Dacă parca pe două locuri, nu era asaltat de poliție. Așa cum stătea În picioare lângă acea mașinărie impresionantă, fesele lui, cărora pantalonii de uniformă le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Îngrijit, strălucitor și pieptănat elegant cu cărare și barba uriașă, Întinsă. Insuficiența cuvintelor - nevoia de mai multe limbi simultane pentru a te adresa tuturor părților minții În același timp, mai ales acelor părți lăsate libere de comunicarea mai săracă, funcționând Îndârjit singure. În loc de asta, ca și cum ai fuma zece țigări deodată; În timp ce bei și whisky; În timp ce ești și antrenat Într-un episod sexual cu alte trei sau patru persoane; În timp ce auzi formații de muzică; În timp ce primești notații științifice - astfel engagé la capacitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
transformându-se Într-un parc, În grădină zoologică, În grădină botanică, un târg mondial, o rezervație de indieni. Iar apoi se găsesc mereu ființe umane care Își asumă rolul de a reprezenta și interpreta vechea sălbăticie, tribalitatea, Îndârjirea primitivă a Îndârjiților, pentru a nu uita cumva preistoria, sălbăticia, originile animale. Chiar se spune, pe ici pe colo, că adevăratul scop al civilizației este să ne permită tuturor să trăim ca oamenii primitivi și să ducem o viață neolitică Într-o societate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sprijine pe el. Evident năucit. Eisen era muncitor, turnător. Avea forța pe care i-o dădeau nu numai meseria, ci și nebunia. Era ceva nemărginit, nesfârșit În felul În care luă atitudine, Își cântări adversarul din ochi, o anumită răutate Îndârjită. Puse totul În acea lovitură, disciplină, instinct criminal, totul. Ce-am făcut! Asta e mult mai rău! E cel mai rău lucru de până acum. Sammler credea că Eisen Îi zdrobise fața. Iar acum se pregătea să-l lovească din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Probabil vreo salvare sau ambulanță care transportă sînge pentru transfuzii. Oricum... Nemuro... cum să vă spun?... Era un tip muncitor, serios, cinstit, dintr-o bucată. Cel căruia Îi merge gura cum trebuie e o mină de aur Într-o concurență Îndîrjită ca asta În care sîntem implicați. Era un tip deștept, energic, tenace și bun de gură, un pic cam hain și În permanență preocupat dar teribil de cinstit: portofelul lui putea servi drept cutie de depuneri, Îi Încredințai liniștit bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
nu ce nu avem voie. Realitatea dovedește că teoria raiului a existat numai în imaginația noastră... Tăceam. Îl priveam; gândeam că a fost adus de Providență. Și mă gândeam că nimeni n-ar crede. Nu mai avea nimic din siguranța îndârjită a celui din tinerețe, când îmi perora sub amenințări despre vremurile de aur ce vor veni și pentru grăbirea cărora îmi solicita „concursul”. Omul continuă: -...Păcat. Societatea despre care ni se vorbea atunci e falsă, domnule judecător, pentru că vizează un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-ți faci râs de mine și-mi spurci friptura? Ia să-ți cauți de treabă, căci eu nu-s cel cu sfredelul și cu laptele... Hangiul bătu iar cu broasca lui în friptura flăcăului. —De-acu s-a isprăvit! zise îndârjit slujitorul boieresc. De-acuma îți crăp ochii, cum ți se cuvine! Și cum a grăit, și-a încordat brațul și a plesnit scurt peste ochi pe Mogoș. Ticălosul a gemut, a scăpat țigla și și-a pus palmele peste pleoape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
schiaune cu jale. Gavril se opri, în cumpănă, cu capu-ntors spreea: Las-o acasă! zise stăpânul. Omul își strânse sumanul la piept și ieși în drum cu baltagul și cu pușca. Ce este, cucoane Coste? —Mă-ntrebi ce este? izbucni îndârjit boierul și își acoperi obrazul cu gluga. Tu știi să te hodinești la foc; haidăii ceilalți, iar nu fac nimica - și trebuie să mă vestească străinii că intră hoți în pădure. Ba pot să-i văd și eu ziua-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cătră cortul verde spre ei au strigat poruncile stăpânului celui mare, dar ienicerii lui șahzadè n-au răspuns la chemarea de rugăciune a hogilor și, când i-a îndemnat la prânzare bătaia căldărilor, au rămas cu armele în mână îndârjiți. Sultan Soliman a poruncit să fie ridicat din cortul său leșul zeului palid, care fusese șahzadè Mustafa, iubitul său, și să fie lepădat spre marginea taberii, ca să se îndestuleze de vederea lui oștile de la Amasia. Crainicii au strigat: Dacă brațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până acum? Și plimbă-i chestia aia prin față ori de câte ori ai ocazia. —’țeles. —Bun, să-l vedem. Rachel și-a scos inelul cu safir și, după o luptă între mama și Helen, a ajuns la mama. —Măiculiță, a zis foarte îndârjită, încleștându-și pumnul și lovind în gol. Aștept de mult ziua asta. Apoi a studiat inelul cu mare atenție, ținându-l în lumină și chiorându-se la el, de parcă ar fi fost un expert în pietre prețioase. — Cât a costat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tocmai am făcut rezervare pentru nunta noastră. Cred că o să încep să plâng. Apoi toate s-au întâmplat foarte repede. M-am hotărât să las meniul în grija mamei din cauza conflagrațiilor provocate de broccoli la nunta lui Claire. (O luptă îndârjită care a ținut aproape o săptămână, în care mama susținea că broccoli e „de fițe“ și nimic altceva decât „conopidă altoită“, și Claire zbiera că, dacă nu poate mânca leguma ei preferată la nunta ei, atunci când o putea mânca?) Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de chirurg pentru remedierea rănilor făcute de armele ascuțite. Pe răni presără pulbere de semințe de papirus - un remediu excelent, ce ajuta cicatrizarea - și smirnă, zeamă de verigar și rășină de fistic. Fața îi era scăldată în sudoare, din cauza luptei îndârjite pe care o dădea împotriva morții. Nu se iviseră încă zorii. Valerius bandajă cu grijă toate rănile. Fata îi aduse o pătură de blană și Valerius o întinse peste trupul gladiatorului. Se aplecă încă o dată să-l privească. Ridică pătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strălucitor în soare. Legiunile lui Antonius Primus înaintau cu mașinile de război și cu vignae, care, fiind construite în grabă, fură repede arse. Din înaltul zidurilor, vitelienii aruncau pietre și săgeți. Ambele armate luptau ca romanii, dar flavienii erau mai îndârjiți; continuau să înainteze, pășind peste cadavre și ridicându-se pe umerii tovarășilor lor, îi apucau pe dușmani de mâini și le luau armele. Cremonezii luptau de partea vitellienilor. Erau mulți, pentru că erau zile de sărbătoare și din satele din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
încât zgomotul armelor din metal și lemn și al celor două trupuri care se înfruntau răsună sinistru în toată arena. Se prăbușiră amândoi. Cu sângele amestecându-li-se, se luptau acum corp la corp. Se ridicară, apoi căzură, amețiți, la fel de îndârjiți, dar tot mai epuizați. Se ridicară și se prăbușiră din nou. Se ridicară iar în nisipul îmbibat de sânge. Deodată, mulțimea îl văzu pe Vitellius ivindu-se furios din pulvinar. Le strigă ceva gărzilor, care intrară imediat în arenă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]