627 matches
-
adăugăm că cei care refuzau acest sinistru rol erau trecuți încă o dată prin toate etapele de tortură, deseori și mai furibunde, ca leac împotriva încăpățânării lor. Interveneau aici și diverse procese psihologice, agresorii căutând să se răzbune pe cei mai îndărătnici, pentru că tăria morală a acestora le releva propria slăbiciune. Două cazuri cunoscute datorită martorilor sunt cele ale lui Gheorghe Calciu și Traian Popescu, primul izbucnind în plâns în momentul în care i s-a cerut să bată pe altcineva, iar
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
argeșean. În secțiunea literară sunt incluse versuri din volumele Nu mi-am plecat genunchii de Elena Farago și Poeme cu îngeri de V. Voiculescu. Interesante sunt articolele Mijloace noi de cultură și progres, Câteva considerații asupra umanitarismului. Haos și tradiționalism îndărătnic în literatură, Aspecte din poezia română modernă, semnate de M. Nanu. Aici, N. D. Ghimpa evocă figura criticului Ion Trivale, iar M. Nanu recenzează volumul Evoluția poeziei lirice de E. Lovinescu și traduce poezii de Sully Prudhomme (Spovedania), Paul Verlaine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286529_a_287858]
-
Ceea ce publică el însuși (Cântece și obiceiuri la nunți, Despre strigoi, strige sau strigoaice ș.a.) conține exemplificări interesante, dar comentariul, ideologizat, exclusivist, tinde să demonstreze doar caracterul de clasă, locul luptei sociale în folclor etc. N. este pretutindeni un susținător îndărătnic și pătimaș al pozitivismului și al determinismului social în artă (Direcția urmată de „Contemporanul”, Baza pozitivă a artei, Menirea artei ș.a.). Imposibilitatea gratuității în artă, imperativul angajării artistului, rolul artei în lupta de clasă, devize ale ideologiei lui C. Dobrogeanu-Gherea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
I. Mănescu, Radu Câmpeanu scrie: „Convins că vei păstra aceeași linie de conduită ideologică și aceeași ținută morală [...] am garanția că vei face în așa fel, încât revista «Academia» să progreseze pe calea adevărului, a respectului drepturilor omului și apărării îndărătnice a unei generoase democrații românești.” De la numărul 9/1944 apare și o pagină literară. „Irascibilului năzuros Ion Caraion, poetul trâmbiță, scriitorul pistol, politicianul tejghetar, reporterul pescar”, N. Rondell îi recomandă o terapie a conștiinței și mai multă decență (Ion Caraion
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285147_a_286476]
-
secretar de partid căruia nu-i plăceau ochii mei. Prin mai-iunie 1989 sunt tot mai mult înfierat de secretar! Din timp în timp amintea că n-am făcut cutare ori cutare lucru, motiv de a scoate în evidență atitudinea mea îndărătnică, dușmănoasă! În ședința lunară din iulie îmi toarnă din belșug noroi din tălpi până în creștetul capului. Ascult, privesc în sală cu o liniște stăpânită, surprind privirile prietenoase ale unora, tac și... aștept sfârșitul ședinței. Rămân ultimul în sală și mă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spațiul nostru dunăreano-balcanic, m-au etichetat nu de puține ori ca un „carierist” - ei și, ce-i cu asta? M-au împiedicat asemenea lucruri, sarcasmele și variatele interpretări ale carierei mele, de a-mi urma drumul, acesta, extrem de linear, de îndărătnic, crezând, aidoma unor spirite ale unor vremuri și psihologii revolute, în supremația esteticului, în capacitatea unui singur individ nu numai de a depăși obstacolele și vicisitudinile sale - și Dumnezeu nu a scutit vremea mea de enorme coșmaruri sociale, asemănătoare medievalității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
paranoia puterii de care era posedat tot mai evident - generos și pervers alimentată nu numai de unii oportuniști locali, interni, dar și de unele mari state care, la modul cinic, așa cum procedează de altfel imperiile, îl foloseau pe „micul și îndărătnicul om” nu numai pentru a adânci fisurile din lumea sovietică, ci, mai ales, pentru a avea un pion de intrare privilegiat în lumea a treia și în lumea arabă, care, de pe atunci deja, începea „să se miște”. Poate că eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
veșmântul” primei ei nașteri și apariții și, astfel, „distrugându-se pe sine”, să poată naște o „altă ambiție”, mai dificilă cu mult - deși nici „prima nu fusese deloc ușoară!” -, mai puțin spectaculoasă, mai puțin „zgomotoasă”, creîndu-și tunelele ei ascunse și îndărătnice care trebuiau, după ani lungi și după ce va fi „înghițit” tone de „argilă socială” - sărăcie, singurătate, zeflemele, atacuri, ridicolul -, cârtiță harnică și inflexibilă, să o scoată la un „alt țărm”. Nu, nu la cel visat în tinerețe, ce fusese, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apă. Până și în ziua de azi porumbiștile lungi mă întristează, și ori de câte ori, în tren sau în mașină, trec pelângă una dintre ele, închid ochii, cuprinsă de spaima subită că porumbiștea dă un ocol vertical întregului pământ. Uram acel câmp îndărătnic și obtuz, devorând plante și animale sălbatice ca să hrănească cu ele plante și animale crescute de om. Orice ogor era panopticul de o întindere dezmărginită al soiurilor de moarte, un praznic înfloritor. Fiecare ținut exersa moartea. Florile imitau gâturile, nasurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
abaterile mărinimoase de la propriile reguli îi subminau simțul ordinii. De s-ar mai întoarce tata vreodată la această masă, îmi ziceam, i s-ar da voie acum să mănânce și cu șurubelnițele, în loc de furculiță și cuțit. Dar nici caișii cei îndărătnici din curte nu se jenau să înflorească. Se întâmplă deseori ca sentimentele noastre să ni le împărțim în afară în mod ciudat: între câteva obiecte, puține, pe care, fără motiv anume, le găsim potrivite să ne deslușească amintirile din creier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să pun în plic ceva personal, și nu una dintre obișnuitele vederi surprinse cu patriotism local de fotografi. În timp ce citeam în tren ziarele, lipeam pe un carton alb un fragment de imagine laolaltă cu niște cuvinte sau o propoziție-două: „cuvântul îndărătnic deci“, ori: „Dacă un loc există cu adevărat, el frizează dorința“. Abia uluirea în fața a tot ce poate fi scos din niște cuvinte disparate din ziar a atras după sine rimele. De mult începusem și acasă să decupez cuvinte. Zăceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
le-au săvârșit în timpul vieții. De bună seamă că în cer nu trebuie să le meargă mai bine ca pe pământ, altminteri moartea n-ar mai putea fi o pedeapsă mai mare decât, să zicem, munca anevoioasă pe un câmp îndărătnic, când soarele dogorește sau când e ger. În primii ani de la oraș, cerul nu m-a preocupat: era prea îmbucătățit, iar eu - bucuroasă de-a fi scăpat de fanteziile unui copil ce n-avusese acasă nici o singură carte de basme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
număr de apărători a dus la prelungirea asediului, deși în toamna anului 1346 a izbucnit ciuma în rândurile oastei mongole. Întinderea rapidă a molimei și pierderile în oameni au produs mare supărare lui Gianibek care, pentru a-i constrânge pe îndărătnicii negustori genovezi la o capitulare, a dat ordin ca mașinile de asediu să arunce în interiorul cetății cadavrele ciumaților. Cu toate acestea, cele două puteri maritime, luând măsuri de protecție urgente, au continuat să blocheze coastele de nord ale Mării Negre și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
obișnuite, folosește timpul liber pentru a vizita bolnavii din spitale. Prin tactul și afabilitatea sa a reușit să-i cucerească și pe cei mai rebeli și refractari. Și astfel și-a dobândit faima de confesor desăvârșit. Când exista vreo persoană îndărătnică în primirea sacramentelor, surorile spitalului sau chiar și parohii declarau: « Aici e nevoie de vicarul de la Santo Stefano!». Vocea s-a răspândit și a ajuns și în ambientul curial. Atunci, cardinalul, ca să nu apară neînțelegeri sau dificultăți cu parohii orașului
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ajungă numai prin pierderea vieții sale, un pământ cum nu există în toată Rusia și o climă pe care foarte probabil Mahomed a dat-o ca idee a paradisului său. Trupele cezaro-crăiești aflau în războiul cu turcii o rezistență extrem de îndărătnică, de care de departe rușii nu au avut parte, deoarece turcii în Bosnia și Serbia se băteau totodată și pentru proprietățile lor. În Moldova, unde rușii deschideau campania după un plan conceput foarte corect, în dealurile Tătariei Mici, unde se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
neocreștinilor; evreii asimilați, chiar și cei botezați nu ar fi fost decât o deghizare a evreului etern, în tentativa lacomă a acestuia de a deveni „stăpân al lumii”. Evreii ortodocși, rămași în „ghetourile mesianice”, erau, din această perspectivă, incorigibili și îndărătnici: ei nu se puteau face agreabili nici măcar în mediul înconjurător. În anul emancipării așchenazilor în Franța (1791), Rusia țaristă va găsi soluția, moderată pentru ea, la recenta problemă a evreilor, care apăruse în acea Rusie „curată de evrei” de până
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
lui Figo este, de departe, cea mai bună în grupă și una dintre favoritele la titlu. Nu ajungem nicăieri cu aceeași veche tactică de temporizare, imprimată, în timp, mai întâi de Lucescu și dusă pe culmile ineficienței de „bigotul” Iordănescu, îndărătnic ca un catâr, antrenorul cu idei puține, dar fixe. VITALIE CIOBANU: Parc de Bruxelles Warande - o grădină botanică în care luăm masa în picioare, pe trepte sau la pervaz, cum apucă fiecare. „Bufet suedez”. Frugal și neglijent. După banii care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cum și-au manifestat-o alții în Franța, și îmi amintesc de reporterul de la RFI, căruia Vitalie îi acordase un interviu la sosirea în Gara Montparnasse, în Paris - omul s-a ținut de noi, pas cu pas, ca un detectiv îndărătnic, și ne însoțește, de altfel, până la Malbork (spectaculoasă misiune redacțională, dar și costisitoare, nimic de zis!). A fost foarte dornic de comunicare până să vină vorba despre subiectul sensibil al simpatiilor procomuniste în Franța. Spre deosebire de RFI-st, Annie ascultă calm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ci numai din a deșertului care voia a face din fiecare din ei om mare și sfârșind prin a-i lăsa cu studii neisprăvite, risipiți prin streinătate, fără subsistență, în voia sorții lor. O familie grea, îngreuiată încă prin deșertăciunea îndărătnicului bătrân 25. Neputând achita suma de 2.000 de galbeni, adică zestrea Aglaiei, și mai având, desigur, și alte datorii pe care le contractase cu îngrijirea bolnavilor și cu decesele din familie, Gheorghe Eminovici vinde moșia Ipotești negustorului botoșănean Cristea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cu cafea. O pijama verde cu elefanți roz? Nu, parcă era o pijama roz, cu elefanți verzi și cu dantele la mâneci și în jurul gâtului... Privi îndelung bățul de chibrit cu care aprinsese ochiul aragazului. îi urmări flacăra mică și îndărătnică semețindu-se în aer și consumând bățul aproape în întregime, până când îi arse buricele degetului. Nu simți durerea arsurii. Revăzu, în schimb, în pâlpâirea temerară a flăcării, o siluetă subțire într-o pijama roz, cu elefanți verzi. Desfăcu oftând pachetul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din nou la el. îl cercetă cu ochi aproape înfricoșați. Am căutat caietul, înainte de a ne muta, dar nu l-am găsit, rosti el, deschizând ochii istovit și chinuindu-se parcă să smulgă fiecare cuvânt ca pe o buruiană înțepenită îndărătnic în mintea lui tulburată. îi aruncă o privire resemnată, din care dispăruse orice lumină. O privire de o resemnare dincolo de speranță. Privirea aceasta, atât de tristă și de umană, i-l readuse Clarei în fața ochilor pe domnul Martin. Tatăl său
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l iertau ocupațiunile statului roman, și astăzi - îl iertau acele ocupațiuni ale statului roman. Toată sara nu vorbi un cuvânt cu domnișoara. Ea-și încrețise sprîncenile între ochi, pe cari - i ridică sub frunte; cu brațele-ncrucișate, picior peste picior, ședea-ndărătnică într-un colț, cu buzele strâns lipite. Dar pe furiș ea strecura câte - o rază drept în ochii lui. Era mânioasă. De doi ani se mânia foarte ușor și se desmînia tot atât de ușor. Odinioară nu se mânia de fel. S-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
talia, închise ochii, lăsă capul pe umărul lui și era aproape să moară. - O! te iubesc... n-ai știut niciodată cât te iubesc... - glasul ei era dulce, slab, plin de lacrimi, sfințit de cea întîi sărutare. - Tu ești un înger... îndărătnic... dar un înger.... {EminescuOpVII 117} Surâsul obraznic, ochiul cuvios, cochetăria veselă se-ntorc pe rând dup-acea sărutare... chiar liniștea. Ea-și ținea brațul după gâtul lui. - Mă duc... și tu ești un magari. - Las-să fiu... Nu te duce... - Trebuie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de cărți. În fiecare dimineață, Rakhmiel se așeza la birou și scria cu cerneală verde. Rakhmiel nu era nici voinic și nici prea sănătos, totuși avea un fizic care‑ți atrăgea atenția - compact și dens, un tip samavolnic, tiranic, inflexibil, Îndărătnic. Își forma o părere o dată pentru totdeauna, În legătură cu sute de subiecte, și poate că tocmai asta era un semn că‑și isprăvise ruta. Aveam senzația că mi‑l rememoram pentru un necrolog. E posibil că Încercam să i‑l substitui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un deal ca oricare altul, întunecat și șters, măturat acum de ultimele raze ale soarelui care sta să scapete după creștetu-i colțuros. Odată coborât din autobuz căută cu privirea drumul care-l va duce acolo sus, unde stătea țăranul acela îndărătnic, pentru care a trebuit să bată atâta drum de la orașul reședință de județ. „Dacă nu se lasă convins cu vorba bună, spune-i că punem buldozerul și-l împingem la vale cu deal cu tot”, îi spunea dimineață șeful cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]