700 matches
-
pornesc norii, încă nu scârțâie totul. Se plânge în cor sau separat, se plânge. Uleiul din candelă nu se mai termină și nici o boare de vânt nu dă vreo speranță nimănui. Oftaturile sunt dese, întrepătrunse cu suspinele și nimic nu înduioșează pe cine ar trebui. Limbile câinilor s-au lungit și apa din vasul lor dă în clocot dacă stă răgaz de nicio oră. Umbra copacilor este fierbinte ieșită parcă și ea din minți. Nu mai protejează pe nimeni. Au fugit
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
nu ne plictiseam deloc. Odată... când ne ascundeam după portocalul în floare ni se spărgeau în inimă bocetele pomilor noștri loiali și rănile rămâneau deschise îngreunându-ne trăirea. Eu nu voiam să plâng căci crestăturile lacrimilor mele pe diminețile pure, înduioșau tot anotimpul printemps dar era așa o împingere de nu știu unde și palmele mele de copil renăscut nu puteau șterge nimic. Pe maluri de risipituri ne bălăngăneam picioarele mici și prăfuite, obosite și înspinate, aranjând printre exercițiile acestea de gimnastică următoarele
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
până la finele excursiei, că simțisem de la prima vedere că era ceva aparte, că îmi schimbase pe loc starea, îmi incitase în alt fel decât alți oameni interesul, ca să mă atragă precum un magnet, să-i ajung aproape și să-mi înduioșeze sufletul cu iubire, cu o iubire care durea, deși... mă și fericea... Alteori mi se părea că e o magie care ni s-a putut întâmpla și pentru că ne contaminaserăm de dragoste trecând pe la Teiul lui Eminescu, atmosfera de acolo
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
De fapt, de a empatiza. Pentru că cele două părți dau dovadă de bune intenții: una de a transmite, cealaltă de a recepta. În măsura în care acestea se întâlnesc pe drumul frumos al cunoașterii, înrâurirea reciprocă este garantat fructuoasă. Căci sufletul omenesc este înduioșat și această întâlnire aduce alinarea pe care o caută fiecare. Tablourile expuse, o creație plină de vivacitate, care conțin lucrări executate în acuarelă (flori, natură statică, peisaj), grafică în peniță și grafică mixtă, se datorează nu numai dragostei cu care
POEZII PASTELATE -CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ de LUCIA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353702_a_355031]
-
fiul de părinte, fratele de frate. Azi ne regăsim unii cu altii risipiți în largă lume Mulți trăiesc singuri, neștiuți, alții cu renume Pe toți ne tulbură amintirea acelui început Și dorul pământului sacru pe care ne-am născut Ne înduioșează cântecele despre tata și mama Despre iubirile vinovate sau pure, fapte de seamă foșnetul vântului prin pădurile, câmpiile noastre Valurile mării, focul gândului ce coboară din astre Dar când e vorba de dăruire și dragoste de țară Vâltoarea din sângele
DACIA REGASITA de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 553 din 06 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354645_a_355974]
-
se ruga de ea să-i poruncească ceva, orice, pentru că nu-i era de ajuns lui, ca bărbat puternic, numai s-o iubească, mai trebuia să-i și dovedească acest lucru prin fapte și gesturi, și nevestica cea rîzgîiată se înduioșa de atîta iubire și îl spăla pe picioare, îl băga în așternuturi și îl mîngîia pe frunte pînă adormea făcut covrig ca un cîine la ușa stăpînului. Cui ar fi putut Adelina să-i povestească emoțiile ei amestecate cu lacrimi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
totală și definitivă în ordinea lui Dumnezeu. Și au făcut lucrul acesta cu toată voința lor de uriași nebănuiți. Nimeni nu i-a făcut să șovăiască, nici o lepădare nu i-a costat prea mult, nici o sfâșiere proprie nu i-a înduioșat; era în joc împlinirea închipuirii lui Dumnezeu din însăși inima lor și pentru aceasta nici o strădanie nu a fost prea grea, nici o jertfă prea mare. S-au rupt cu totul din falsa ordine, demonic, păcătos și părelnic unitară, de fapt
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
cu un orc slinos din Harry Potter. Apoi se îndreptă spre mine, smulgându-mi din brațe strugurele acela, din care apucasem să gust doar vreo câteva boabe. Părea turbat încât nici măcar rugămințile fierbinți ale tatălui meu n-aveau să-l înduioșeze. Din cauza plânsului, care mă năpădi, ochii mi se împăienjeniră, simțind, după indescriptibilul gust al acelor boabe de tămâioasă, amărăciunea unui nod în gât. În zadar i se spunea că nu era deloc bine să-și pună mintea cu un copil
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
s-a dat de trei ori peste cap, s-a întors și răsîntors, devenind altă lume. Descriind această lume prin ochii și gura ultimilor martori, Sorin Preda nu se sfiește să pară stângaci și neinspirat, când de fapt, el este înduioșat până la disperare că lumea aceasta nouă, străină, refuză să se supună amintirilor și realității de odinioară. Și atunci, el o adună, din rămășițe, „în jurul unor uimiri și gânduri provocate de amintirile celor care cred că l-au cunoscut cândva pe
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
Învață-mă să mă închin! îl rugă Marița pe Trifu al ei, ca să-i dovedească iubire. - Dacă tu dorești, poți să crezi și fără să te închini. Pe viitor rămâne la aprecierea ta! Poate te mai schimbi. Cu multă afecțiune, înduioșat de vocea suavă a tinerei femei deveniță soția lui prin hotărârea bulibașei Mihai, de care s-a legat sufletește, iar acum, și mai mult impresionat de soarta ei povestită, Trifu jură: - Câtă viață îmi va dărui Dumnezeu, mă rog lui
SÂMBĂTA PAŞTELUI ÎN TRANSNISTRIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359965_a_361294]
-
materializării, căci doar gândul penetrant gonește spre celălalt. Dorul reactualizează trecutul, iar senzațiile devin vii. : “S-ar putea spune că-mi trăiesc absurdul în fiecare zi,/ singura realitate de altfel/ în stare să-mi spele zidurile de singurătate,/ și mă-nduioșează gîndul că orașele pustii /cam din același motiv/gustă din moarte pînă la capăt.../ Și nimic nu-mi potolește dorul de tine...” Sublimul corespondențelor evidențiază un suflet care râvnește pasiunea propulsată la nivelul unei arte de a iubi: la fel
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
înaintea sa. Motanul, care doar se prefăcuse a-i fi prieten, o și prinse în lăbuță și o strânse atât de tare, încât una din aripi aproape că i se frânse. Zadarnic se văita Buburuza, pisoiul părea că nu se înduioșează de geamătul ei. -În sfârșit, te-am prins, vietate mică! O să te închid într-o cutie și n-o să te mai las să zbori printre flori. Ești atât de răsfățată de culorile grădinii, iar eu sunt atât de neobservat de
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]
-
cu tine? Ce s-a întâmplat? Vorbește și te ascult cu toată inima și sufletul, nu mă mai chinui! - Ce să vorbim? Voi nu puteți înțelege. Nu puteți ieși din tiparele în care ați fost turnați. Și nici nu mă înduioșezi cu lacrimile ce le ții în gât. Dă-i drumul, plângi! Conștient că întinsese coarda prea mult, surprins și el de propria-i furie ce creștea fără să o poată stăpâni, Fănel a lovit cu pumnul în masă, s-a
ISPITA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359599_a_360928]
-
stat sub platanul cu duioșie aplecat Într-o sublimă îmbrațișare a pământului! Pe cel mai falnic cu iubire l-am înconjurat Spre stânga, așa ca-n ritualul Începutului. Îmblânzită de frumusețe, de-atâta armonie Cu ochii spre cer, printre ramuri, înduioșată M-am cuibărit în iubire ca în copilărie Slăvind Puterea, Veșnicia cerescului Tată. Ce va urma? Armonie sau dezbinare? O curățire temeinică a Mamei Pământ Cheia doar Dumnezeu, Tatăl ceresc o are Doar cu Domnul să facem legământ! Să ne
SOLSTIŢIU SUB PLATANI (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 730 din 30 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359109_a_360438]
-
ci s-a vărsat direct conținutul. Cum spuneam, nu mai știu care a fost primul cadou, dar îl țin minte clar pe ultimul, cel de clasa a IV-a, oferit la finalul unei serbări memorabile: câteva mame plângeau în colțuri, înduioșate de iminenta despărțire de doamna învățătoare, o alta (gravidă și cu un bebeluș în brațe, care molfăia o țâță) privea într-un punct fix, în timp ce câțiva tătici harnici filmau reprezentația copiilor, înșirați în fața tablei - mutră lungă și plictisită în 32
„- De suma asta se poate lua și o canapea!...” 32 de părinți se vorbiră și se sfătuiră ce să-i ia cadou doamnei învățătoare () [Corola-blog/BlogPost/338735_a_340064]
-
cum s-o cheme Rarița, ce nume e acesta ? Mergi chiar acuma și schimbă-l, pune cum ți-am zis! ” i-ar fi spus mama, iar soră-mea a început să plângă. Nu știu, poate pe tata nu l-au înduioșat lacrimile ei sau nu a dat mare importanță spuselor mamei, sau nu s-a mai putut face nimic ... Cert este că, atunci când eu m-am trezit la viață, pentru toți eram Nina. Până și tata așa îmi zicea. Eu credeam
LA ORIGINI ( FRAGMENT DIN CARTEA PAGINI BASARABENE) de NINA GONŢA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340272_a_341601]
-
Ochii lăcrimează. Nu, Adelinei nu îi vine să plângă. E doar alergică la agresivitate, așa cum alții sunt alergici la părul de pisică sau la polen. Somatizează frica prin lăcrimare excesivă și strănut necontrolat. Dar cea de la catedră nu se lasă înduioșată de lacrimi. Dimpotrivă, lacrimile o enervează. „Ce ai, fată, ești dusă, ești pe altă lume? Nu știi să scrii? Pe azi ai 3. Te mai ascult și data viitoare”. Data viitoare Adelina a hotărât să chiulească. Poate-poate uită profesoara. Când
Nota vrajbei noastre. Poziția elevului în școala românească () [Corola-blog/BlogPost/338348_a_339677]
-
care, asemenea samarineanului milostiv, se apleacă peste cel căzut între tâlhari și, suindu-l pe asinul său, îl aduce din nou în Biserica lui Hristos. Și uită de sine și te consolează, omule al suferinței! Cine, astăzi, se mai poate înduioșa de suferința ta? Cine altul, astăzi, îți mai poate spune, înduioșat de soarta ta, cuvinte de consolare? De la cine mai poți auzi, astăzi, cuvintele lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați...” Te-am văzut, tânărul meu prieten
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
și, suindu-l pe asinul său, îl aduce din nou în Biserica lui Hristos. Și uită de sine și te consolează, omule al suferinței! Cine, astăzi, se mai poate înduioșa de suferința ta? Cine altul, astăzi, îți mai poate spune, înduioșat de soarta ta, cuvinte de consolare? De la cine mai poți auzi, astăzi, cuvintele lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați...” Te-am văzut, tânărul meu prieten, brutalizat de cei mai în vârstă, jignit și insultat, numai din
“Nimic din ceea ce se petrece în lumea aceasta nu este un joc al întâmplării inconştiente” (cuvântul 5) () [Corola-blog/BlogPost/340027_a_341356]
-
HOW CHAPLIN BECAME THE TRAMP). În regia lui Serge Bromberg și Eric Lange, documentarul retrasează povestea carierei lui Chaplin, succesul acestuia - care nu ține cont de epoci sau de mode - și analizează universalitatea unui erou care ne încântă și ne înduioșează de generații întregi. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest Google Twitter
Mariana Rusen: Charlie Chaplin, celebrat la TVR 2 prin „Integrala Chaplin” () [Corola-blog/BlogPost/339484_a_340813]
-
demodată, depășită de dezvoltarea tehnologică și de pragmatismul adus de acest progres: „și, în fond, a fi poet e un lucru școlăresc, femeiesc, bisericesc. Slăbiciunea morală a acestor martiri e dovedită de infantilismul, de nebunia, de bețivănia lor. Orfeu a înduioșat pietrele și arborii. Dar un poet nu poate efectua o uterectomie sau lansa un vehicul dincolo de sistemul solar. Așa încât poeții sunt iubiți, dar iubiți tocmai pentru că nu pot face față aici. Ei există pentru a ilumina enormitatea încâlcitului hățiș și
Saul Bellow: Darul lui Humboldt, de Mirela Teodorescu () [Corola-blog/BlogPost/339539_a_340868]
-
de la țuica lu’ nea Marin”, încercă o nouă explicație pentru frământările sale. „Și totuși!... Ce-am băut?!... Doar nu m-am îmbătat dintr-o gură de rachiu!...” Își propuse să se găndească cu orice chip la altceva. Încercă să se înduioșeze, așa cum i se întâmpla de fiecare dată, gândindu-se la chipul blând și zâmbitor al mamei sale, stinsă prematur acum trei ani... Paradoxal însă trăsăturile acesteia prinseră a se metamorfoza, încet-încet - fără ca voința lui, ce părea de-a dreptul paralizată
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
câinele drag al celui dispărut. Oricât a încercat să-l gonească acasă, câinele totuși a ajuns la cimitir. Acolo s-a așezat pe mormânt, a pus botul în pământ și părea că plânge. Când a ajuns acasă, l-am mângâiat înduioșată de suferința lui. S-a uitat în ochii mei și părea că înțelege ceea ce îi spuneam cu cuvinte blânde, că viața asta este uneori câinească și pentru oameni și trebuie s-o ducem așa cum este, fiindcă altă lume mai bună
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
până seara, rămânând un om drept, cinstit, disprețuind duplicitatea. În timp ce, în jurul nostru, vedem cum alții prind oportunităti, se instalează comod în lume, fără să uzeze de atâtea sacrificii, fără să facă din onestitate cea mai mare virtute, fără să se înduioșeze în fața suferinței, fără să se rușineze de puțina lor simțire... Prea adesea, operăm cu instrumentele acestea de evaluare, aflate, dintru început, sub semnul aproximării înșelătoare, al neajunsului, al erorii. Folosite ca bază de calcul pentru judecățile noastre de valoare, sfârșim
SINGURA RATIUNE DE A FI! de TITIANA DUMITRANA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342434_a_343763]
-
cutia cu scule,lăzile si tot ce mai aveam pe-acolo ,să caute ieșirea.Alți căței,lătrau cât lătrau ,dar când vedeau mâncarea se potoleau și se culcau. Nu însă și ea. Scheuna cu ochii în lacrimi.... Și m-a înduioșat până la urmă. Am băgat cățelușii și i-am deschis larg ușa . - Poftim,ești liberă să pleci ! A ieșit afară ,dar ,în mod paradoxal ,n-a rupt-o la fugă cum m-am așteptat. A întors capul către mine și a
RECOMPENSA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1597 din 16 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/341607_a_342936]